Aseară, când soarele începea să apună în Texas, iar în România era încă beznă, o uzină de peste Ocean exploda violent, punând pe jar toată comunitatea din zonă. Înainte de explozia care s-a simţit ca un cutremur, un incendiu prevestea dezastrul.

Un şofer a decis să oprească pe marginea drumului, departe de zona afectată şi să filmeze flăcările. Ghinionul face ca tocmai tocmai atunci uzina să explodeze violent. Totul a fost surprins cu ajutorul unui telefon mobil şi apoi încărcat pe youtube.

Dacă am fi fost probabil în România, am fi avut o filmarea mult mai detaliată a dezastrului, o explozie surprinsă şi mai de aproape şi probabil nu ar mai fi existat nici un operator în viaţă. Curiozitatea românului, manifestată la fiecare accident care implică o mixtură de sânge şi asfalt, ne-ar fi adus mult mai aproape de dezastrul din Texas. Ceva îmi spune că am fi reuşit un scenariu mai bun decât cel al celebrei catastrofe stropite cu azotat de amoniu de la Mihăileşti.

Povestea noastră de astăzi are în prim plan un Fiat 500. Un Fiat 500 clasic, născut ca orice model pe linia de asamblare a unei uzine italiene. În ultimii ani de viaţă, atunci când probabil mulţi îl vedea dându-şi obştescul sfârşit undeva în vârful unei piramide ruginite clădită din rable, o casă de tuning a avut o idee măreaţă. Şi-a dorit să facă din pensionarul aflat în convalescenţa ultimului drum un tânăr zglobiu, gata să mănânce, nu jăratec, ci asfaltul.

Inimă de Porsche

Dacă în cazul nostru elixirul tinereţii rămâne de nedescoperit, în cazul micului 500 renaşterea a însemant un motor Porsche cu şase cilindri, amplasat pe axa posterioară. Viaţa a explodat în spatele caroseriei ranforsate, amplasate acum pe un şasiu modificat, cu o gardă la sol sub care abia poţi strecura o foaie de hârtie. 500-le a început să frecventeze adunări de tineret şi să se întreacă ba cu feciori, ba cu hot-hatch-uri aflate la pubertate. După ce s-a plictisit, a visat la o ligă superioară.

Inimă de Ferrari

Oemmedi Meccanica, tunerul care l-a readus la viaţă a investit din nou în tânărul italian. De această dată, motorul de Porsche a fost înlocuit cu un V8 de 3.0 litri, de provenienţă Ferrari. Totul s-a potrivit mânuşă. nici nu ar fi visat Enzo că moştenirea sa ar putea prinde viaţă în pieptul unui aşa modest conaţional. Cu ingrediente de legendă totul a devenit mai simplu. Câteva schimbări cosmetice şi 500 a fost gata să se ia la harţă cu băieţi mai mari, cu ceva mai multă experienţă. Duelurilor nu au mai fost ca altădată. Unii au ţinut cu dinţii de victorie şi micul 500 a fost tăvălit uneori de supercaruri pensionate, dar încă vânjoase.

Inimă de Lamborghini

Nu a trecut mult şi 500 a ajuns din nou în garaj. Printre câteva reglaje şi teste s-a trezit cu un nou transplant: un V12, smuls din pântecele unui Lamborghini Murcielago. Un motor de 6.2 litri, conectat la aceeaşi axă spate. A tremurat la gândul că va împărţi răsuflarea cu spiritul unui taur. Cu toate astea, a primit răsucirea cheii şi a urlat necontrolat când cei 12 cilindri au început să prindă viaţă. Au urmat zile cu soare, sunetul orgasmic a 580 de cai putere şi multe maşini văzute în retrovizoare. A dispărut chiar şi teama că într-o zi îi vor creşte coarne.

Sunetul motorul Lamborghini V12

Autorii imaginilor, chiar şi şoferul, recunosc pericolul pe care îl reprezintă aceste acte de inconştienţă şi promit că nu vor mai practica astfel de manevre de drumurile publice. Totodată, ei îndeamnă la un şofat regulamentar.

Un fel de ”Fă ce zice popa, nu ce face el”.

Pentru mine, până atunci, cea mai tare experienţă în teren accidentat fusese coborârea unui deal, pe care iarna unii se dădeau probabil cu sania, la volanul unui Renault Koleos. Maşină capabilă, îmi ziceam în sinea mea.

De nemernicia gândurilor mele profane aveam să mă lămuresc după numai câteva ore de stat în creierul munţilor, mustind a ploaie, cu ochii căscaţi în orbite, siderat de ceea ce mi se deschidea în faţa ochilor. O lume nouă, fascinantă, pe care o sorbeam cu nesaţul unui burete: şleauri, vaduri cu apă, bolovani uzi, pante abrupte, încrucişări de punţi, troliu.

Cuvintele mari sunt incapabile să descrie emoţia, extazul, frica, teroarea, adrenalina şi satisfacţia pe care am trăit-o acolo. Am scris un reportaj care încearcă să povestească experienţa, dar nu e foarte convingător, recunosc.

Cert este că, la finalul zilei, mă simţeam ca un Neanderthalian care face cunoştinţă cu soarele, după o viaţă trăită în peşteră. Un Neanderthalian luat de mână şi scos la lumină de un OM. Un OM ale cărui cuvinte le-am sorbit ca pe un vin nobil la masa de seară. Un OM de la care am ascultat poveşti ca în copilărie, când bunicul pregătea istorisiri cu Harap-Alb şi Prâslea. Un OM care mi-a arătat ce înseamnă off-road-ul şi mi-a deschis o sete greu de ostoit.

O sete care m-a făcut să port două săptămâni la rând o afurisită de şapcă cu Land Rover Academy, deşi uram şepcile. O sete care m-a făcut să păstrez şapca şi acum. O sete care m-a făcut să-mi înrămez diploma obţinută atunci. O sete care nu se stinge, deşi OMUL s-a stins.

Omul s-a numit Oresti Marmara. A plecat zilele trecute în linişte să cutreiere nişte coclauri mai verzi, nişte dealuri clădite pe vise, într-o lume imaginară. În cazul lui, “Odihnească-se în pace!” ar putea fi înlocuit cu altceva: “Cutreieră în pace!”.

Imaginile urmatoare surprind o versiune imbunatatita a experimentului Shockwave Jet Truck, cu mai multe elemente de siguranta, in timpul unei demonstratii aviatice desfasurate luna aceasta pe 2 octombrie.

Zaboviti in fata ecranului pret de 4 minute pentru a vedea nori de fum dar si o acceleratie care ar face invidios chiar si un proprietar de Bugatti Veyron.

via | Zercustoms

Toti bogatanii de pe planeta vor da navala cu mic cu mare sa-si bage in garaj “pachetul” cu diamante. Si de ce sa-i condamnam pentru ca daca suntem sinceri si in multi dintre noi zac urme de extravaganta.

Pentru ca tot veni vorba de bogatani poate ajunge stirea asta si la urechile oierului nostru de vaza. Ca doar asa se va scarpina sub cusma de astrahan si isi va zice: “Bah dintr-asta tre sa-mi iau si yo”. Si poate de data asta nu va mai pune ranga pe ea ca sa ii repare portiera. In plus rugati-va sa-si ia ca poate astfel o va scoate la plimbare pe Magheru si o sa avem si noi mojicii la ce sa facem poze cu telefonul mobil. Si daca Doamne ajuta, da intr-o groapa (ca sunt destule)? Poate ii cade vreun diamant si ne imbogatim si noi.

Concluzia: Vindeti Daciile si prima de casare dati-o pe un Maybach cu diamante. Dar aveti mila si lasati-l pe Jiji sa-si ia el primu’.