Era începutul anului 2008 când, undeva în mijlocul Salonului Auto de la Geneva, într-un stand acoperit complet cu cearșafuri albe, o mașină nescunoscută a unei mărci necunoscute urma să-și facă debutul european. Spun “marcă necunoscută” nu pentru că despre Dacia nu se auzise deja în toată Europa odată cu prezentarea Loganului, ci pentru că cearșafurile acopereau implicit stâlpii pe care de obicei tronează logo-ul constructorului. Era un stand alb și atât. Misterios pe alocuri.

Motivele erau simple: Dacia urma să prezinte două mari premiere. Una era noul Sandero, sau “Logan hatchback”, așa cum fusese botezat impromptu de presă până la aflarea numelui oficial. A doua era noua identitate de marcă în centrul căreia stătea noul logo al constructorului de la Mioveni.

Au trecut de atunci 10 ani. Iar dacă în 2018 sărbătorim 50 de ani de la nașterea mărcii Dacia, s-ar cuveni ca măcar o felie mare din tort să-i fie atribuită lui Sandero. Care, deși cronologic este unul dintre ultimele modele intrate în gama mărcii Dacia, a devenit în cei 10 ani de viață unul dintre cele mai importante nume care au făcut parte din portofoliul brandului românesc. Pentru că Sandero, mai mult decât toate celelalte modele Dacia, este sinonim cu explozia mărcii Dacia pe piețe vest-europene. Și, deci, sinonim cu transformarea mărcii într-un brand european de succes. Un brand care nu doar că este prezent în țările care contează cu adevărat atunci când vine vorba de vânzări la nivel european, ci care reușește să-și arunce modelele fără niciun fel de probleme în luptă corp la corp cu rivalii direcți.

Dacă acum 10 ani, când cearșafurile de la standul Dacia au căzut, ar fi existat o voce care să spună că Sandero va deveni cea mai populară mașină din Franța în segmentul persoanelor fizice, adică în zona retail, i s-ar fi râs în nas.

“Sandero nu e mai mult decât un model care completează gama”, s-ar fi spus atunci.

Astăzi, la o generație distanță, Sandero este în mod clar un bestseller și bifează rezultate inimaginabile acum un deceniu, fiind constant în Top 10 modele vândute în Uniunea Europeană. Lună de lună, alături de nume grele precum Golf, Clio, Polo sau Fiesta.

E o vreme perfectă în Reims. Am ajuns de câteva ore, m-am odihnit puțin, iar acum, spre seară, mă îndrept spre Catedrala în care stă “fixat” orașul pe hartă. Suntem la doar vreo două ore de Paris, dar aerul etern boem al capitalei franceze se disipă aici, spre granița cu Germania. Reims e un oraș liniștit, de vreo 180.000 de suflete, în care nimeni și nimic nu pare să spargă liniștea unei după-amieze de vineri. Chiar și excepționala Catedrală romano-catolică construită în stil Gotic este aproape goală, așa că am timp să citesc istoria zbuciumată a locului în care francezii și-au încoronat regii pe parcursul istoriei. E un loc care mustește a poveste și este perfect pentru întâlnirea pe care o voi avea mâine.

Pentru că nu sunt venit în vacanță în Franța.

Deoarece este piața europeană care s-a adaptat cel mai bine la standardele Dacia, Franța a devenit foarte repede cel mai important hub de desfacere pentru această marcă.

120.000 de mașini a vândut Dacia în 2017 în Franța, un număr aproximativ egal cu numărul total de unități vândute de toate mărcile în România. În țara de origine a mărcii, Dacia a comercializat 43.000 de mașini în cursul anului trecut.

Dintr-o altă perspectivă, cifrele sunt și mai interesante: 328 de francezi au pășit pragul noii lor mașini Dacia în fiecare zi din 2017. Asta înseamnă 14 în fiecare oră. 24/24, 7/7, timp de 365 de zile. E o statistică aproape fantastică pe care puțini și-o imaginau și la care și mai puțini îndrăzneau să spere acum un deceniu: Dacia nu doar că există pe piață și-o duce bine, dar se află în grupul de vârf al vânzărilor din țara cu cei mai pretențioși clienți europeni.

Iar Sandero este vârful “trupelor” Dacia în Franța, adunând majoritatea vânzărilor pe această piață.

“Dacia înseamnă simplitate și accesibilitate, iar asta trebuie să-ți ofere o mașină. Nimic mai mult, nimic mai puțin”, îmi spune Gilles, un francez de 56 de ani care conduce un Sandero Stepway de generație a doua cumpărat în 2015, înainte de ultimul facelift. A făcut 88.000 de kilometri cu mașina, o conduce în viața de zi cu zi și nu a avut până acum nicio problemă tehnică.

“Mi se pare că, la nivel de fiabilitate, Dacia este tot ce-și poate dori un client”, spune Gilles, care este un adevărat împătimit al mărcii: este administratorul unuia dintre cele mai mari grupuri online de fani francezi Dacia și se află deja la a doua mașină care poartă sigla Dacia. Și când spun “se află la a doua” nu trebuie să înțelegeți că a schimbat una veche cu un Sandero: Gilles este, de asemenea, mândrul posesor al unui Logan 1.5 dCi Laureate achiziționat în 2007, în momentul în care Dacia era o marcă care de-abia scotea capul în Europa și se vindea în colțuri dedicate amplasate în unele showroom-uri Renault.

“Când am luat Loganul, acum 11 ani, părinții mi-au spus că sunt nebun. Foarte puțini știau detalii despre Dacia la acea vreme, iar marca era privită ca una venită din estul Europei, loc din care venea și Lada, de exemplu. Am fost îndeajuns de încăpățânat să merg pe mâna Loganului și astăzi sunt foarte mândru că am făcut alegerea corectă. Mașina are acum 250.000 de kilometri în care nu am schimbat nimic în afară de consumabile și este condusă zi de zi de soția mea”, spune Gilles. Mașina a fost comandată în feburarie 2007 și i-a fost livrată în luna mai a aceluiași an.

La întâlnirea pe care am programat-o sâmbătă dimineață într-un sat idilic aflată la o aruncătură de băț de Reims, Gilles nu a venit cu Loganul, ci cu exemplarul Sandero Stepway 1.5 dCi 90 CP Prestige pe care-l conduce acum.

“Cred că, dacă analizezi banii pe care-i dai pe această mașină versus ceea ce-ți oferă, nu găsești nicăieri pe piață un raport calitate/preț mai bun”.

Dacă Loganul fusese echipat după standardele de bază ale anului 2007, Stepway-ul nu doar că vine cu un plus estetic, ci oferă un nivel tehnologic superior.

“Sistemul Media Nav este unul dintre punctele forte, pentru că îți oferă tehnologie avansată într-o formă accesibilă și ușor de utilizat. Și-i dă interiorului o față modernă”.

Gilles este recunoscut de grupurile de “dacioți” din Franța ca unul dintre cei mai mari fani ai mărcii și este în stare să apere valorile pe care le promovează brandul până-n pânzele albe. “Nu aș schimba acum mașina asta. Poate doar pentru un Duster, dar cel nou are deja o mulțime de sisteme tehnologice avansate pe care nu cred că le-aș folosi”, spune francezul care lucrează ca tocilar la o companie specializată în ascuțit și debitat unelte industriale și domestice. Așa cum știu cei pasionați, tocilăria e mai mult un meșteșug decât o simplă meserie, iar Gilles face asta de 37 de ani.

Dar Gilles n-a venit singur la întâlnire. “Întăririle” au venit dintr-o generație diferită, dar la fel de pasionată de ideea “Smart buy” pe care Dacia încearcă s-o impună ca alternativă viabilă la achiziția de mașini second-hand. Fabien are 25 de ani și face parte din generația celor care au crescut cu tehnologia alături încă de la vârsta adolescenței. De altfel, dacă Gilles știe despre Dacia încă de pe vremea în care marca de la Mioveni producea mașini proprii sub licență Renault, Fabien a auzit de Dacia de pe forumurile auto franceze pe care le frecventează cu religiozitate.

“Am aflat despre Dacia acolo, apoi am urmărit la Gilles povestea achizițiilor pe care le-a făcut și toate îmbunătățirile pe care le-a adus mașinii”, spune Fabien, care avea doar 15 ani când primul Sandero vedea lumina zilei la Geneva.

Acum are 25 de ani, dar a reușit însă să-l depășească pe Gilles la capitolul “modele Dacia conduse”. A început cu seria de utilitare Logan Van – Dokker Van, apoi a trecut, din 2017, pe un Sandero 0.9 TCe facelift de generație actuală.

“Am fost fascinat de mașinile astea. Atât de mult, încât astăzi n-aș schimba Dacia pentru nimic în lume”, spune Fabien cu o doză din încăpățânarea tinerilor din generația următoare. Și spune asta chiar dacă Sandero-ul său nu are Media Nav: “Am mereu la mine telefonul, iar pe el am tot ceea ce-mi oferea display-ul central. De ce să am două ecrane când pot să-l folosesc foarte bine doar pe unul dintre ele?”. Este doza concentrată a modului în care văd clienții Dacia din Franța această marcă: simplitate în sensul esențial al cuvântului.

Cu cele două mașini completând “personalitățile” pe care le are modelul de clasă mică al mărcii Dacia – Un Sandero și un Sandero Stepway – așezate strategic în cadrele fotografului Automarket, discutăm în franceză despre o mulțime de lucruri, însă ne întoarcem mereu la mașini, subiectul comun care ne-a adunat aici astăzi.

Gilles și Fabien nu ratează celebrele picnic-uri Dacia anuale care în Franța au ajuns să devină o sărbătoare națională la care iau parte mii de oameni, iar pe internet nu sunt doar fani ai brandului, ci își asumă rol de specialiști: îi sfătuiesc pe cei care își doresc o mașină a mărcii, știu să diagnosticheze probleme, vin cu idei pentru cei care caută așa ceva și, în general, sunt liantul unui grup online de pasionați care a depășit deja 3000 de suflete.

Și e doar unul dintre grupuri. Cu o comunitate în creștere accelerată, Dacia este motivul nașterii unei reviste dedicate acestei mărci. Revista Daciattitude este independentă de brandul Dacia și este creată și editată de Olivier Duhautoy, un jurnalist auto care a activat în branșă timp de 9 ani până să se dedice complet acestui proiect. O revistă care iese pe piață o dată la trei luni și acoperă o mulțime de subiecte din jurul mărcii Dacia.

“Am avut ocazia, la fel cum au avut-o toți colegii mei jurnaliști, să testez aproape toate modelele tuturor mărcilor de pe piață, implicit ale celor premium sau sportive. Evident că era un job interesant, însă pe măsură ce anii au trecut, am constatat un decalaj între mașinile pe care le testam – și care deseori depășeau 40-50 de mii de euro – și nevoile reale ale majorității clienților. Normal că există clienți pentru mărcile de prestigiu, însă în Franța, la fel ca-n toată Europa, cei mai mulți clienți nu-și pot permite să cumpere aceste mașini noi, deci trebuie să intre pe piața second-hand pentru a deveni deținătorii uneia. Dar această achiziție vine la pachet cu costurile mari de întreținere, care pentru o marcă premium rămân unele mari indiferent de vârsta mașinii”, explică Olivier decizia sa de a se dedica jurnalismului de nișă dedicat unei singure mărci.

“Ca jurnalist am avut ocazia de a face multe teste cu modelele Dacia (mi-a scăpat, din păcate, doar Loganul original din 2005), astfel că am fost sedus de modelele și filosofia acestei mărci, care se concentrează pe esențial. Fiabilitate, spațiu, preț, cu un echipament corect, dar niciodată inutil. O marcă ce le permite în premieră clienților să cumpere o mașină nouă cu garanție de 3 ani pentru un buget de achiziție competitiv și cu un buget de întreținere relativ modest.

“Dacia este o adevărată revoluție în modul în care este privit automobilul. Una care poate fi comparată cu cea care a dominat piața franceză a anilor ’50-’60, când mașinile erau simple și foarte accesibile: Renault 4L, Citroen 2CV, Simca 1000 și alte modele asemănătoare i-au permis unei întregi generații să descopere mobilitatea”, spune Olivier, care e pasionat de mașini încă de mic și deține în jur de 20 de modele din generația “youngtimers”. “Nu sunt mașini de valoare ridicată, dar iubesc să le conduc din când în când pe șoselele din zona rurală”.

Păstrând proporțiile, jurnalistul francez consideră că explozia Dacia poate fi comparată, la nivelul filosofiei, cu ceea ce a reușit Apple să facă în anii ’80: “Dacia a reușit în timp record să adune foarte mulți fani în Franța. O comunitate care «conduce diferit», în spiritul în care Apple implementa ideea «Think Different»”.

Astăzi, fiecare număr al revistei Daciattitude are 116 pagini care se dovedesc neîncăpătoare pentru toate subiectele care ar putea să-și facă loc în această publicație.

O publicație primită excelent de comunitatea de pasionați Dacia din Franța: majoritatea veniturilor vin din abonamente și vânzare liberă, iar paginile cu reclamă sunt puține.

Daciattitude adună în jur de 10.000 de exemplare vândute pe număr (dintre care 2500 sunt abonamente) și rămâne o revistă independentă de marca Dacia, cu care Olivier colaborează din postura clasică jurnalist – marcă auto.

“Avem o comunitate eterogenă: unii preferă testele, alții articolele de călătorie. Încercăm să scriem articole care să-i satisfacă pe toți și să găzduim în fiecare număr cel puțin un material interesant, indiferent de gusturile cititorilor.

Dar e adevărat că suntem și norocoși să avem cititori pasionați care ne sunt fideli încă de la debutul aventurii, adică din 2013″, încheie Gilles, a cărui carieră s-a încadrat între extreme absolute.

Primul său test a fost cu un Ferrari F430 pe circuitul de la Mugello în 2005, iar astăzi conduce o revistă dedicată modelelor unei mărci entry level. Pasiunea e pasiune indiferent de context, până la urmă.

“Din punctul meu de vedere, Dacia are un potențial imens, pentru că este imposibil ca filosofia pe care o are marca să nu fie apreciată de clienții care-și doresc mașini simple, normale, fără elemente inutile pe care să dai banii degeaba”, încheie Gilles, completat de Fabien: “De ce mi-aș cumpăra o mașină second-hand despre care nu știu nimic când am la dispoziție mașinile astea, care vin nu doar cu o garanție oferită de constructor, ci și cu un nivel de fiabilitate demonstrat în timp?”

Pasiunea pentru Dacia se prelungește însă mult mai mult decât ceea ce înseamnă mașinile în sine. De exemplu, una dintre dorințele lui Gilles este de a vizita fabrica Dacia de la Mioveni și deja celebrul Transfăgărășan. “Dacă aș putea, aș duce în vizită în România tot grupul nostru de pasionați. Probabil că mulți și-ar dori să vadă locul din care a pornit povestea Dacia”.

Articolele anterioare din seria 50 de ani de Dacia:
Dacia 1100: Parfumul începuturilor
Dacia 1300: Întotdeauna parte din familie
Dacia Logan: Marea Loganificare

Despre aniversarea primilor 50 de ani Dacia puteți citi mai multe aici.