Piloţii erau uniţi, îşi împărtăşeau amănunte de natură tehnică şi călătoreau împreună, iar în situaţii limită forţau organizatorii să ia anumite decizii inclusiv prin declanşarea unor greve.
▶ Poveştile Formulei 1 - Greva piloţilor de Formula 1 din 1982
Totuşi, în aceeaşi perioadă de timp, au existat şi momente tensionate, generate de caracterele puternice din jurul Marelui Circ. Un astfel de moment s-a petrecut în 1978 şi l-a avut drept victima inocentă pe Riccardo Patrese.
Celebrul italian nu mai are nevoie de nicio prezentare: în prezent, este al patrulea cel mai experimentat pilot din istoria Formulei 1 datorită celor 256 de curse la care a participat în cele 257 de Mari Premii în care a fost înscris. A fost primul pilot care a ajuns la 200 de starturi (Marea Britanie, 1990) şi primul care a bifat pragul psihologic de 250 de curse (Germania, 1993), înainte de a fi depăşit de Rubens Barrichello, Michael Schumacher şi Jenson Button.
Primele tensiuni cu James Hunt
Patrese a avut parte de un debut cu năbădăi în Formula 1 în sezonul 1977. Chemat să concureze pentru Shadow în Marele Premiu al statului Monaco după ce echipa a fost obligată să-şi schimbe piloţii din motive financiare, italianul a fost cooptat pentru sezonul 1978 de şeful Jackie Oliver în noua echipă Arrows.Patrese a fost foarte aproape să câştige Marele Premiu al Africii de Sud, însă a abandonat cu 15 tururi înainte de final din cauza unei defecţiuni la motor, însă echipa a fost nevoită să-şi construiască un nou monopost în numai şase săptămâni după ce a pierdut un proces cu Shadow. Lucrurile au început să devină dificile în Marele Premiu al Suediei de la Anderstorp, când italianul a fost acuzat de favoritul publicului local Ronnie Peterson că a adoptat tactici de blocare pe circuit, în timp ce carismaticul James Hunt l-a catalogat drept "periculos" .
"A fost greu. Eram tânăr şi poate că încercam să fiu prea agresiv, dar am construit un nou monopost în 50 de zile şi am încercat să revin în frunte, acolo unde fusesem la începutul sezonului. Ne chinuiam şi forţam cât de mult puteam pentru a încerca să recuperez timpul pierdut", îşi aminteşte fostul pilot italian.
Acuzat de provocarea unui accident cu urmări fatale
La startul Marelui Premiu al Italiei de la Monza a avut loc un accident colectiv în care au fost implicaţi nu mai puţin de 10 piloţi, iar printre aceştia s-au numărat Patrese, Peterson şi Hunt.Ipoteza iniţială a fost ca Patrese l-a atins pe James Hunt, iar acesta din urmă l-a lovit din inerţie pe Peterson, impact în urma căruia monopostul Lotus al suedezului s-a izbit frontal de barierele metalitice de pe marginea circuitului şi a izbucnit în flăcări. Peterson a încetat ulterior din viaţă la spital din cauza embolismului rezultat ca urmare a faptului că depozitele de grăsime acumulate în vasele de sânge în urma accidentului au blocat circulaţia spre plămâni şi au privat creierul de oxigen.
▶ Poveştile Formulei 1: Ronnie Peterson, "super-suedezul" cu destin tragic
Patrese a fost considerat vinovat de către rivalii săi de pe circuit. "A fost teribil. Am pierdut un prieten, iar ei au dat vina pe mine. Au spus că a fost vina mea, dar nu a fost aşa. Eram în faţa lui Ronnie pe grila de start, iar accidentul a început din spatele meu. Nu a fost deloc uşor. Aveam doar 23 de ani şi ulterior am fost sub o mare presiune", explică el.
Rivalii l-au suspendat o cursă fără acordul FIA
Hunt nu s-a mulţumit însă doar cu o acuzaţie verbală şi, până la Marele Premiu al Statelor Unite de la Watkins Glenn care a avea loc trei săptămâni mai târziu, a reuşit să convingă alţi campioni mondiali să-i interzică lui Patrese să concureze în cursă."Nici nu a fost vorba despre cursa de la Monza. Au spus că am fost prea agresiv şi că nu erau mulţumiţi de stilul meu de pilotaj. Hunt mi-a spus că vor să mă înveţe o lecţie. Mi-au spus că voi fi suspendat din cursă şi că, dacă refuz, se vor retrage ei înşişi. Ei bine, organizatorii nu-şi puteau permite asta, pentru că spectatorii nu ar mai fi venit la cursă", a adăugat Patrese. Italianul nu s-a lăsat intimidat de aceste acuzaţii şi a demonstrat că, din punct de vedere legal, Hunt nu are niciun drept să-i interzică să concureze.
"Toată această politică nu era bună nici pentru mine, nici pentru sport. Desigur, am demonstrat că era ilegal să mă suspende din cursă în acest mod. Am avut o bucată de hârtie de la un judecător care demonstra că am contract să concurez pentru Arrows. Aşa că am revenit pe circuit şi am încercat să discut cu Hunt şi ceilalţi, dar în zadar".
Pilotul a fost sprijinit inclusiv de şeful Oliver, însă totul s-a schimbat când Arrows a decis să retragă monopostul lui Patrese din cursă pentru a evita orice controverse şi conflicte cu FIA şi organizatorii. "Prin urmare, nu am avut niciun monopost, nu am putut concura, asta a fost", mai precizează el.
"Toată această poveste a fost bună pentru mine. Am devenit o persoană mai matură şi un caracter mai determinat. Am crescut mult în urma acestor evenimente, am căpătat mai multă încredere în mine şi cred că, într-un fel, pilotajul meu s-a îmbunătăţit. Am ştiut tot timpul că nu eram un pilot periculos, că nu am provocat niciun accident", mai spune el.
Victoria obţinută în 1983 în Marele Premiu al Africii de Sud pentru Brabham poate fi o dovadă în acest sens, însă Riccardo Patrese şi-a trecut în palmares doar alte cinci victorii până la retragerea din 1993, interval de timp în care a concurat şi pentru Brabham, Alfa Romeo, Williams şi Benetton.
Comentarii (1)