Aventură în ADN: la plimbare cu noul Volvo V90 Cross Country prin Suedia

"Suedia este o țară mare, plină cu lacuri. Ca să ajungi la ele, trebuie să ieși de pe șosea și să intri pe macadam. Deci nu e greu de dedus că cele mai multe drumuri făcute de șoferii de aici ies de pe asfalt și se termină în afara lui. Iar un model Cross Country este tot ceea ce are nevoie un suedez pentru a-și derula viața de zi cu zi".

Așa începe povestea noastră de astăzi. Cu o introducere în materie realizată de unul dintre inginerii care s-au ocupat de dezvoltarea noului V90 Cross Country, cea mai nouă apariție din gama constructorului suedez și modelul care completează practic familia de modele 90, cea care a dat oficial startul renașterii mărcii.

În mod normal, ar fi trebuit să fie un test dedicat cu noul model, însă în Suedia lucrurile nu se întâmplă niciodată așa cum ți le așezi. În cazul ăsta, la aeroportul din Åre, o localitate turistică aflată la mijlocul distanței dintre Stockholm și capătul nordic îndepărtat al Suediei, ne așteaptă o armată de exemplare V90 Cross Country încălțate cu pneuri speciale cu ținte, o imagine foarte des întâlnită pe șoselele scandinave.

Anvelope cu ținte pe asfalt? Mai bine nu

Vine și explicația: "O să întâlniți pe șosea porțiuni de asfalt curat asortate cu pete zăpadă bătucită sub care se ascunde gheață. E mai bine să aveți anvelope cu ținte, chit că veți observa că aderența, direcția și frânele nu vor fi foarte "naturale" pe porțiunile cu asfalt", ni se spune în brief-ul care are loc chiar în terminal, acolo unde Volvo a închiriat o jumătate de aeroport și-o dedică jurnaliștilor invitați în mijlocul zăpezilor.

Țintele nu sunt însă obligatorii în Scandinavia, așa cum ar putea părea la prima vedere. Anvelopele de iarnă - inventate chiar de vecinii finlandezi de la Nokian acum mai bine de 50 de ani - sunt cerute de legislație, însă țintele de unul sau doi milimetri sunt pur și simplu măsuri de precauție suplimentare pe care suedezii și le pot lua din noiembrie până spre finalul lunii martie, atunci când iarna începe să dea semne de relaxare.

Recunosc că nu am mai condus mașini cu anvelope țintate pe asfalt. Am avut ocazia să văd cum se comportă pe gheață sau pe zăpadă, la diferite teste realizate în aceeași zonă nordică a Europei, însă cuie direct pe asfalt vezi mai rar. Și m-am prins imediat de ce.

Deși te-ai putea gândi că țintele se agață de asfalt și mașina oferă o aderență superioară, nu se întâmplă așa. Pata de contact a anvelopei cu șoseaua este mai mică, astfel că fiecare plecare de pe loc trebuie să se facă cu mângâierea pedalei de accelerație. Altfel riști să pleci cu un soi de burnout involuntar și să trimiți degeaba cuplu roților. Imaginează-ți că în loc de cuie ai niște inserții din plastic în anvelope: efectul e aproximativ același. Iar când roata se învârte, inserțiile se transformă în "canale" longitudinale cu aderență zero pe care restul roții trebuie să le managerieze.

Mai mult, nici direcția nu e tocmai exactă dacă anvelopele sunt țintate. Mașina oferă un comportament net subvirator și ai nevoie de timp pentru a te obișnui cu faptul că fiecare impuls imprimat volanului va fi transmis pe șosea cu întârziere. Ai impresia că ești într-un fel de drift continuu, pentru că mașina se chinuie să țină pasul cu anvelopele.

Deci nu, în mod sigur nu e un test clasic. Iar testul clasic va trebui să mai aștepte până la întoarcerea în România, acolo unde mașina mă așteaptă deja pregătită la showroom-ul Volvo și voi putea să-i simt comportamentul în condiții normale.

Istoria crossoverului prin excelență

Dar, totuși, nu pot să cred că am venit până-n Suedia pentru a vedea cum arată un V90 Cross Country pe interior. Până la urmă, nici măcar nu ai surprize la acest capitol: pentru că noul model este de fapt o versiune adaptată la teren accidentat a break-ului V90, care la rândul său e varianta de familie a sedanului S90, avem în față același interior multipremiat al suedezilor despre care am vorbit de atâtea ori. La prima vedere simți chiar un pic de contrast între materialele de calitate superioară, display-ul vertical cu comportament demn de tabletele de vârf ale pieței și atmosfera unică pe care o ai la dispoziție în modelele Volvo recente pe de o parte și aspectul exterior ceva mai dur al mașinii.

Dacă am face o paralelă cu ce găsim în lumea care ne înconjoară, V90 Cross Country este un soi de avocat impecabil care nu se sfiește să-și pună salopeta de zugrav și să treacă la muncă fizică imediat după ce a ajuns acasă.

E o mașină 2 în 1 după definiție, fiind crossoverul prin excelență.

De fapt, vorbim de un segment care a apărut pe piață printr-un amestec de inspirație și de nevoie. Se întâmpla prin 1996, în Statele Unite, într-o perioadă în care Subaru se afla în picaj și avea nevoie de stabilitate în vânzări pentru a nu risca să intre în zone periculoase din punct de vedere economic. La ideea unui inginer, versiunea break a recent lansatului Legacy a fost derivată într-o versiune cu look "utilitar" și tracțiune integrală care a primit numele Legacy Outback. Sau Outback, așa cum e cunoscut modelul în Europa. Vândut ca o versiune de echipare a break-ului, noul Outback a devenit instantaneu o alternativă nesperată la foarte puțin eficientele mașini de teren aflate în listele mărcilor americane de la acea vreme. Și, așa cum aveau să recunoască cei de la Subaru mai târziu, Outback a salvat financiar Subaru.

Succesul unei mașini venite de nicăieri i-a pus în gardă pe Volvo și pe Audi, care la 4 ani distanță lansau, aproape în același timp, versiuni cross ale modelelor din propria gamă. O gamă apreciată și la acea vreme pentru versiunile break pe care familiștii le cumpărau datorită spațiului pe care le ofereau. Așa au apărut Audi Allroad (pe baza lui A6) și Volvo V70 XC, redenumit mai târziu XC70, mașinile care urmau să facă legea în segmentul modelelor premium break cross de segment mare.

Pentru Volvo, succesul acestui nou model a fost semnalul startului dezvoltării unui alt model ceva mai înalt care avea să ducă în spate compania atât în ultimii ani petrecuți alături de Ford, cât și ulterior, după despărțirea de gigantul american. Este vorba de XC90, model lansat în 2002 și care a prezentat o idee de SUV care a rezistat cu succes pe piață nu mai puțin de 13 ani până la dezvelirea noii generații.

Revenim la XC70, model care a reprezentat mult timp imaginea Volvo, mașina pe care orice familist o privea ca pe o alegere ideală: oferea design-ul scandinav caracteristic Volvo, spațiul unui break de segment mare, dar și capabilități off-road oferite de garda la sol ridicată și de sistemul de tracțiune integrală care venea la pachet cu motorizările de vârf din gama break-ului V70.

De altfel, Volvo intra la acea vreme în grupul select al mărcilor care ofereau tracțiune integrală permanentă pe modelele lor, marza suedeză sărbătorind astăzi 20 de ani de la lansarea primului model 4x4 din propriul portofoliu. Dacă integrala este astăzi un element aflat la ordinea zilei care apare în gama oricărei mărci de pe piață, acum două decenii vorbeam de un sistem considerat aproape un lux pe care mărcile începeau să-l descopere.

V90 Cross Country și XC90 au clienți diferiți

V90 Cross Country este urmașul direct al primului V70 XC, înlocuind astfel în gamă vechiul XC70. Oferă, evident, un sistem de tracțiune integrală permanentă care poate transmite până la 100% din cuplu roților din spate atunci când condițiile de aderență cer acest lucru și reprezintă și astăzi spiritul modelului lansat acum 20 de ani: un model tot-teren de familie oferit ca alternativă la SUV-uri. 

"XC90 este o mașină dedicată în special clienților care preferă asfaltul și confortul, în timp ce noul V90 Cross Country este modelul perfect pentru cei care preferă aventura, ieșirile dese de pe asfalt în căutarea unor locuri accesibile mai greu cu mașini de asfalt", mi-au explicat reprezentanții Volvo atunci când i-am întrebat care e diferența de target între cele două modele.

Un oficial a scăpat chiar și un "XC90 poate fi considerat o mașină de oraș în versiunea sa hibridă plug-in T8, pentru că autonomia îți permite să rulezi electric până la birou și înapoi". Sigur, o privire unidirecțională poate arăta și asta. Nu uităm însă de faptul că XC90 e una dintre cele mai mari mașini pe care le poți cumpăra în Europa, deci așezarea sa lângă termenul "mașină de oraș" ar putea fi ușor riscantă.

Dar da, hibridul plug-in poate să facă asta.

Deși am venit pregătit de o iarnă cruntă, demnă de zona de sub cercul Polar de Nord la începutul lunii februarie, am surpriza de a observa că termometrul arată -2 grade Celsius, iar prognoza spune că cele mai coborâte temperaturi nu vor depăși -8 grade pe timp de noapte. Paradoxal, e mai frig la București, acolo unde în cele două nopți petrecute în Suedia s-au înregistrat -12 grade.

Pe un lac înghețat. La -2 grade Celsius

Ce rost au, deci, anvelopele cu ținte pe asfalt într-o Suedie mult mai caldă decât de obicei în această perioadă a anului? Aveam să aflăm răspunsul a doua zi, când traseul de test a ieșit de pe asfalt și a intrat pe niște drumuri lăturalnice acoperite de zăpadă înghețată pe care am mers vreo 10 kilometri până am dat de raiul oricărui pasionat al mașinilor: un lac înghețat pregătit special pentru noi.

Bine, este paradis dacă nu luăm în calcul faptul că multe lacuri pe lângă care am trecut până să ajungem la "locul de joacă" erau evident dezghețate, iar porțiunile de gheață rămase aveau mai degrabă grosimea unei coli de hârtie decât a unei platforme pe care să zburde mașini care cântăresc două tone.

Înainte să întrebăm noi, cei de la Volvo au avut grijă să ne calmeze: nu e un lac înghețat prin metoda clasică, pentru că la -2 grade Celsius am fi avut toate șansele să facem baie cu peștii. Căliți în focurile luptei cu zăpada, suedezii au devenit însă profesioniști și știu cum să "domesticească" gheața lacurilor de prin jur, ocupându-se de tasarea și îngroșarea gheții pe anumite lacuri alese pe sprânceană. Totul începe când se lasă prima dată frigul, spre final de toamnă, astfel că "circuitul" de pe mijlocul lacului are sub el un strat de gheață îndeajuns de gros încât să se păstreze în condiții acceptabile chiar și la temperaturi care urcă peste zero grade.

"Și dacă ieșim din zona de siguranță?"
"Nu vă recomandăm să faceți asta."

Și brusc, trebuie să fii pilot. Vrei, nu vrei, trebuie să înțelegi fiecare impuls al mașinii, să simți cum lucrează fiecare roată și să te simți ca o balerină pe circuitul ad-hoc care semăna cu o probă de slalom pe plat. Pentru că altfel, la nici 50 de metri de zona de siguranță, riști să transformi mașina în scafandru.

A fost momentul în care anvelopele cu ținte și integrala permanentă inteligentă de pe V90 Cross Country au fost cei mai importanți aliați în lupta cu lipsa aderenței. Pentru că pe gheață pură, mașinile au prostul obicei de a se comporta ca și cum direcția nu ar exista.

Iar dacă până să ajung pe gheață nu înțelegeam exact care-i scopul testului atipic la care am supus o mașină pe care n-o puteam controla pe asfalt, cele patru ore pe care le-am petrecut pe gheață au adus puseuri de adrenalină care la un moment dat se transformă în trase ideale. Înveți fără să-ți dai seama cum să "arunci" mașina în lateral cu un viraj înainte pentru a-l negocia corect pe următorul, înveți să controlezi "animalul" de sub tine mai ales prin pedale și mai puțin prin volan, acesta transformându-se într-un soi de cârmă al cărei scop este de a indica direcția spre viitoarea curbă "indicată" de jaloane încropite. 

Iar acolo, pe un lac înghețat din mijlocul Suediei, vine un moment în care toată încordarea și tot stresul strânse în câteva luni acasă dispar. Te lași în brațele inerției și te relaxezi complet, simțindu-te una cu mașina. Și plutești peste gheață în lumina răsăritului târziu al iernii scandinave, ascultând Abba la unul dintre puținele posturi de radio pe care le prinzi acolo, în nicăieriul suedez. Ce poate fi mai scandinav și mai zen decât asta?

E momentul în care conștientizezi că o mașină precum V90 Cross Country este făcută pentru țara asta așa cum țara asta pare făcută pentru o mașină precum V90 Cross Country. Și, așa cum o salată grecească nu este niciodată mai potrivită decât pe malul Mării Egee, la un capăt de insulă în care apa de smarald îți mângâie picioarele într-o seară caldă de vară, nu există o mașină mai potrivită pentru a-ți construi următoarea aventură în afara asfaltului.