Marea Britanie s-a hotărât să promoveze mașinile electrice și primii pași în acest sens nu întârzie să apară.
O măsură radicală a fost anunțată de Oxford, care va interzice mașinilor diesel și celor pe benzină să circule prin centrul celebrului oraș universitar începând cu anul 2020.
“Cu toții folosim mașini pe benzină sau cu motoare diesel și contribuim la poluarea aerului din Oxford. Toată lumea, de la guvern și autorități locale până la firme și cetățeni, trebuie să pună umărul la rezolvarea acestei urgențe ce ține de sănătatea publică”, a spus un consilier local din Oxford.
Orașul britanic vrea să introducă locuri de parcare mai ieftine pentru mașinile și taxi-urile electrice. Într-o primă etapă a proiectului, mașinile cu motoare diesel și pe benzină vor fi interzise pe șase străzi din centrul Oxfordului.
Restricția va crește treptat până în anul 2035, când mașinile convenționale nu vor mai avea voie deloc în centrul orașului.
Via Autonews
Așadar, este fapt dovedit că repetiția cu frecvență dinadins psihotică – și musai cu caracter & impact mediatic, pentru un efect garantat! – a comunicării unei reguli sau alteia, pe care vrea neapărat s-o introducă “elita” pro-antihristică, este menită să doboare mai ales rezistența mintală strașnică a scepticilor & criticilor, deoarece, dacă, mai devreme sau mai târziu (răbdarea este mama tuturor virtuților, inclusiv a “virtuților” demonice!), ar izbuti să le stârnească o fărâmă de ȋndoială și, adiacent, un microscopic interes (“măcar numai” la nivel reflexiv), atunci, ȋn proporție de 51 %, i-ar putea câștiga ca adepți, astfel ȋncât, ȋntr-un final, să nu se mai găsească nicăieri niciun picior de “reacționar”.
Să mai creadă/spună careva că războiul psihologic nu se află ȋn plină desfășurare. Și că odioasele metode bolșevice au apus demult (doar că, de acum ȋnainte, vor fi ȋnfierați “dușmanii poporului” globalizat și aseptizat).
sunt de acord cu ce spui tu acolo, dar nu baga religia in oala asta ca strici mancarea.
e asa cum zi matale, este un razboi axiologic, dar nu castigi adepti cu discursuri de la 1500
Știți, am tot stat și am reflectat de ce atâta lume regretă comunismul…Fiindcă i se pare că trăia “mai bine pe vremea ȋmpușcatului” (mama lui de stomac: este tot ce contează ȋn “mintea” oamenilor, indiferent de trăsăturile unei epoci sau de regimul politic!), dar mai nimeni nu se ȋnfioară ȋn privința Poliției Gândirii, năpârlită ulterior, ȋn “democrația” postdecembristă, sub forme seducătoare, dar, totodată, chiar mai feroce, recte “statul de drept” (drepți!), “instituțiile de forță” și “lupta anticorupție”. Așijderea, poziția “anti-misticism” era foarte gustată “ȋnainte”, mai ales la cel mai ȋnalt nivel, iar acum o morfolesc, ȋn lipsa dinților tari ai priceperii duhovnicești, toate straturile sociale…
Mă amuză situația precum ȋn cazul feministelor, care sunt interesate de tipi “spirituali, dar nereligioși”, adică remarcabili prin prezență de spirit, dar nu a spiritului incomod, care, volens nolens, te pune pe ace nevăzute și ale naibii de ascuțite, carevasăzică incorecte politic, social, cultural, chiar și ecleziastic.
Ȋn altă ordine de idei, nu urmăresc să atrag pe nimeni de partea mea (care o fi aceea și cam ce-ar ȋnsemna?), ci fiecare savurează libertatea deplină de a cugeta ȋn sinea lui (doar sufletul omului – exprimat prin dualismul rațiune-simțire – nu poate fi arestat și ȋntemnițat…decât dacă o face el ȋnsuși). Cine realizează acest truism, tace și…votează (așa cum preferă sau cum ȋi dictează conștiința) sau mizează și pe replică, dar nu apostrofând și/sau zeflemisind, ci…dialogând, fix după normele de cuviință, cele nescrise, dacă mai vibrează a importanță pentru cineva, ȋn ziua “avansată” de astăzi, care, ȋntre noi fie spus, o prefigurează pe mama Gaia (cea foarte, neȋnchipuit de “eco”, ochi-o-aș cu o pușcă Geco – ca să rimeze), alias vechea-noua zeitate (ce imaginație infamă și la circarii ăștia numiți masoni) căreia i se va ȋnchina acea uriașă felie de omenire “nescrisă ȋn cartea vieții” (veșnice – altă expresie crunt “corozivă” pentru urechile unora, ca să nu zic multora).
Apropo, parcă tu repudiezi neȋmpăcat “fascismul ecologic” (ecofascismul). Sau mă ȋnșel eu? Ei bine, știi, fără niciun dubiu (sunt sigur de asta, așa că nu ȋncerca să-ți “fentezi” propria-ți conștiință), că ideologia “eco” a devenit o armă redutabilă (recte o măciucă propagandistică) ȋn mâinile sforarilor care pregătesc asiduu (de secole, neȋntrerupt, clipă de clipă: “taina fărădelegii” – 2 Tesaloniceni 2:7) calea Marelui Nelegiuit (o ticluire diabolică perfecționată ȋn sute de mii de zile nu poate, logic, decât să fie impecabilă, irezistibilă ȋn capacitatea de a-i amăgi – ȋn ambele sensuri din DEX: a ȋnșela și a ademeni – chiar și pe cei mai scrutători, vigilenți și circumspecți oameni, deci s-ar cuveni să se numească mai degrabă “paroxismul artei fărădelegii”).
După ce Doamna cu Balanța va “extermina” corupția politică, iar “biserica” New Age va elimina inechitățile și imoralitățile (chiar și senzaționalismul mediatic va fi strivit…uitați-vă că deja nimic nu mai pare atât de mahalagesc ca ȋn trecutul recent, așa cum se căznea “societatea spectacolului” să ne ȋntineze ochii minții, iar frenezia consumistă dă și ea semne clare că se va tempera cu timpul, planeta nefiind un sac fără fund…), va veni rândul “dumnezeiței" Gaia să ne elibereze de “tirania” cărbunelui, a carburanților și a oricărui tip de poluare fizico-chimică, urmând ca, după al Treilea Război Mondial (“necesar” pentru a “rade” tot ce amintea de lumea “veche”, cu toate metehnele, năravurile și nevolnicia ei, dar și pentru a aduce numeric populația Globului la un nivel maximum controlabil), Terra să pășească ȋn Era Vărsătorului (milenarismul) – o reconstituire integral securizată, salubră și naturistă (ȋn fond, neobabilonică) a raiului exclusiv pământesc al primilor oameni creați de Dumnezeu, numai că acest absolut utopic “rai” (și Reich) de 1000 de ani (condus, din postura de lider ambivalent – politic și spiritual – de falsul Mesia “revenit”, recte Antihrist, cel care Ȋl va maimuțări pe adevăratul Hristos) va dura, ȋn realitate, doar șapte ani (sau 2625 de zile, după cum reiese din Cartea lui Daniel), iar “fermecătoarea” iluzie feministoidă Gaia ȋși va arăta, până la urmă, adevăratul chip, cel hidos, instinctiv respingător, propriu șarpelui cel de demult…
http://images.huffingtonpost.com/2014-04-26-Gaia.jpg
https://cdn.unifiedcommerce.com/content/product/large/8000-0345-1.jpg
Eh, nimic nu decurge ȋntâmplător ȋn istoria omenirii – Dostoievski afirma că el, personal, simțea că a nimerit, fără voia lui, ȋn mijlocul și ȋn volbura războiului nevăzut dintre Dumnezeu și Satan. Totuși, cred că ignora faptul (nu că nu ȋnțelegea) că raportul de forțe nu este echilibrat, din moment ce Ziditorul l-a făurit și pe vrăjmașul Său din tenebre (inițial, ca staroste al ȋngerilor și cel mai strălucitor dintre ei), deci “ferocitatea” luptei nu există; cu Dumnezeul Treime nu se poate război nimeni, ci doar Ȋl poate ȋnfuria, iar El, ȋntruchiparea stăpânirii de Sine, insuflă strașnica impresie că va tolera, la nesfârșit, orice și pe oricine, inclusiv “taina fărădelegii” și pe protagoniștii ei.
Oh, iarăși am alunecat ȋn “delir mistic”, ȋn “bigotism”. Nu mă ȋnvăț niciodată minte, nț-nț-nț
te inseli in privinta ateilor, vb de ateii adevarati nu inchipuiti, ei nu vor sluji niciodata pe gaia.
eu insumi sunt ateu, si ar fi o contradictie sa slujesc fortele astea necurate.
Este nu numai cert, ci și dramatic faptul că propaganda evoluționistă a damblagit de tot raționamentul & discernământul oamenilor, inoculându-le, de pildă, sofismul ridicol conform căruia sentimentele n-ar fi un atribut al Divinității, ci rezultatul unor biete și aleatorii reacții & procese (bio)chimice!
Nu te amăgi singur: ateismul este hulă ȋmpotriva Duhului Sfânt, care nu se va ierta ȋn veci acolo Sus! Bine, pe de altă parte, nu sugerez să se manifeste careva ca un evlavios ȋnchipuit, ritualist, trufaș și fățarnic, dornic de favoruri lumești și de slavă deșartă (și care ȋși fabrică un cult chiar idolatric & fetișist față de moaște, deoarece este orb cu duhul și, prin urmare, nu pricepe rostul lor) – adică, ȋn fond, să se poarte tot ca un ateu – dar, ȋn mod SIGUR, ateismul declarat și apostazia duc spre pieire veșnică…
Ascultă-l pe moș inexo, cel nevolnic și predispus la greșeli, fiindcă ȋți voi relata, spre edificare, o ȋntâmplare reală: un om foarte drag mie a sfârșit tragic (lovit de mașină; ȋn cădere, s-a izbit cu capul de bordură, moarte cerebrală instant), la scurt timp după ce se lepădase ȋn public de credința strămoșească (chiar ȋn fața mea, dar nu contează asta). Am fost martor la un singur asemenea caz, fiindcă doar unul mi-a fost dat să trăiesc până acum, dar ideea pe care am extras-o, cu titlu de maximă gravitate, este că nu-i deloc de glumit cu chestiunile spirituale, mai ales dacă te gândești că, lângă patul ȋn care zăcea, m-am rugat ardent, ȋn sinea mea, ca Atotmilostivul să-i ierte lui rătăcirea pe care am vrut s-o cred momentană, dar nu mi s-a ȋndeplinit dorința de a rămâne măcar ȋn viață, căci a redeveni conștient nu se mai putea sub nicio formă, niciodată. Adică ruga mea, deși sinceră și puternică, a fost zadarnică…Am suferit mult după ce s-a produs decesul, dar, totodată, mi-am dat seama ce ȋnseamnă să respingi, ȋn mod (in)conștient și categoric (deseori și sistematic), Calea, Adevărul și Viața. Și nu la moartea fizică mă refer, căci ea nu este o pedeapsă sau un capăt de linie, ci doar o etapă a nemuririi sufletelor noastre…
Concluzia pare devastatoare și irefutabilă: Creatorul prețuiește mai mult credința – chiar și nesusținută de fapte bune, de virtuți și/sau de sentimente nobile – decât invers…
https://www.youtube.com/watch?v=_9fw9nou_G8