În urmă cu un an, Audi RS 3 și-a consolidat locul în istoria industriei auto după ce a stabilit un timp de referință pe legendarul Nürburgring Nordschleife, cel mai solicitant circuit din lume. Astfel, RS 3 a devenit cea mai rapidă mașină compactă de pe circuitul german, de 20.832 kilometri, din regiunea Eifel.

Cu un șasiu optimizat, anvelope semi-slick și 400 de cai putere care nechează sub capotă, noul RS 3 facelift a reușit un timp total de 7 minute și 33.123 de secunde. Asta înseamnă că a fost cu peste 7 secunde mai rapid decât versiunea anterioară și cu 5 secunde mai rapid decât BMW M2, deținătorul vechiului record.

Înainte să dezbatem pe larg acest subiect, îți propun să vorbim despre locul unde s-a întâmplat totul.

IADUL VERDE, CIRCUITUL CARE A ÎNGENUNCHEAT CAMPIONI DE FORMULA 1

Ascuns în Munții Eifel din vestul Germaniei, Nürburgring este unul dintre cele mai faimoase circuite din lume. Dacă nu chiar cel mai faimos. Circuitul german este special și pentru că oricine deține un permis de conducere și o mașină omologată pentru drumuri publice poate încerca această experiență.

Secțiunea Nordschleife sau, cu alte cuvinte, bucla nordică este un altar al vitezei, renumită pentru lungimea și dificultatea sa: 20.8 kilometri, 73 de viraje (40 la dreapta și 33 la stânga), o pantă maximă de 17% și o diferență de altitudine de aproape 300 de metri.

Dar cum a apărut circuitul supranumit „Iadul Verde” de triplul campion mondial de Formula 1 Jackie Stewart? Să aruncăm o privire rapidă asupra istoriei Nürburgring-ului.

În 1899, James Gordon Bennett Jr., editorul ziarului New York Herald, a stabilit o cursă de automobile în Europa, una dintre condiții fiind ca aceasta să aibă loc în țara de origine a echipei câștigătoare din anul precedent.

Belgianul Camille Jenatzy, pilotând pentru Mercedes-Benz, a câștigat în 1903, aducând Cupa Gordon Bennett din 1904 în Germania. În consecință, Kaiserul Wilhelm al II-lea a sugerat un traseu în Pădurea Taunus. Pe terenul său de baștină, Jenatzy a pierdut în fața francezului Léon Théry, dar cursa a stabilit un punct important: Germania era plină de fani (în devenire) ai curselor, iar industria auto promitea să fie una prosperă.

La fel ca în alte părți ale lumii, primele curse auto din Germania s-au desfășurat pe drumuri publice, dar curând a devenit evidentă necesitatea unui circuit dedicat atât pentru curse, cât și pentru dezvoltarea automobilelor.

În 1907, după ce pilotul italian Felice Nazzaro a umilit Germania câștigând Premiul Kaiserului, împăratul a sugerat construirea unui circuit în regiunea deluroasă Eifel, o zonă cu puțină industrie și un sol stâncos, greu de cultivat. Ideea a luat avânt în 1922, când clubul auto german ADAC a început să organizeze seria de curse Eifelrennen în zonă. Popularitatea acestor curse, precum și lipsa de siguranță, au subliniat necesitatea unui nou circuit.

Orașul Nürburg a devenit punctul central al noului circuit, cu Gustav Eichler ca arhitect, iar Targa Florio din Italia drept inspirație. Construcția a început în 1925, cu până la 2.500 de muncitori lucrând în același timp la circuit.

Nürburgring a găzduit prima sa cursă pe 18 iunie 1927 (pentru motociclete, urmată a doua zi de curse auto). Circuitul original, istoric, era format din Nordschleife (Bucla Nordică) de 22.8 kilometri și Bucla Sudică de 7.7 kilometri. Majoritatea curselor se desfășurau pe un traseu de 28.3 kilometri, denumit Gesamtstrecke sau Traseul Complet.

De la deschidere, Nürburgring a fost tratat ca un drum public cu taxă, unde vehiculele omologate puteau circula în zilele în care circuitul nu era rezervat. În scurt timp, marile curse auto s-au concentrat pe Bucla Nordică, în timp ce motocicletele și cursele mai puțin importante utilizau Bucla Sudică, mai puțin dificilă. Piloții cu adevărat talentați, îmblânzitorii de cai putere, au devenit cunoscuți sub numele de Ringmeisters.

Cursa a fost oprită odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, iar suprafața circuitului a fost grav deteriorată de traficul tancurilor. Reparațiile au fost realizate după război, iar cursele au fost reluate în 1947.

În anii ’50 și ’60, popularitatea curselor a crescut rapid, dar pe măsură ce vitezele din Formula 1 creșteau, la fel creștea și numărul de accidente fatale. În această perioadă, mai exact în 1968, Jackie Stewart a dat circuitului faimosul său supranume de Iadul Verde.

Drumul îngust și lipsa zonelor de siguranță l-au făcut deosebit de periculos, până la punctul în care piloții de Formula 1 au boicotat circuitul, în 1970. În plus, se spune că piloții nu puteau memora așa cum trebuie întregul circuit, din cauza complexității sale.

În consecință, Marele Premiu al Germaniei din 1970 a trebuit să fie mutat în grabă pe Hockenheimring, care fusese întărit cu bariere de siguranță. Se întâmpla chiar după accidentul fatal al lui Jim Clark din 1968, când monopostul său Lotus a lovit un copac.

Nordschleife a fost supus unui set de îmbunătățiri, care au inclus eliminarea unor viraje și reducerea denivelărilor grave. Chiar și așa, existau încă locuri pe circuit unde o mașină de mare viteză putea să-și ia zborul, iar amplasarea rurală limita accesul vehiculelor de urgență.

Marele Premiu de Formula 1 al Germaniei s-a întors la Nürburgring în 1971, dar locația circuitului a făcut dificilă transmisia TV. Planurile de a muta cursa înapoi pe Hockenheimring, pentru sezonul 1977, au fost puse în aplicare.

Niki Lauda, care stabilise un record pe circuit, în 1975, a propus boicotarea Marelui Premiu din 1976, invocând problemele de siguranță. Colegii săi piloți au respins propunerea, iar continuarea o știm cu toții. Lauda a fost grav rănit într-un accident în timpul cursei, după ce s-a izbit de parapetul de protecție, iar monopostul Ferrari a luat foc.

Deoarece opțiunile de reconfigurare erau limitate, s-a decis construirea unui nou circuit care să înlocuiască Bucla Sudică. Astfel, GP-Strecke, de 4.5 kilometri, a fost finalizat în 1984.

Marele Premiu al Germaniei, din 1985, a avut loc pe noul circuit, dar în 1986 Federația Internațională a Sporturilor Automobilistice (FISA) a mutat cursa înapoi pe Hockenheimring, unde a rămas în următorii 20 de ani. Cu toate acestea, Nürburgring a revenit în calendarul F1 în 1995, găzduind Marele Premiu al Europei.

NURBURGRING NORDSCHLEIFE ÎN PREZENT

Astăzi, Nürburgring găzduiește mai multe evenimente importante, inclusiv Cursa de 24 de Ore. Circuitul este, de asemenea, un centru important pentru dezvoltarea noilor modele, producătorii închiriind pista timp de 3-4 luni pe an.

Mai mult, circuitul continuă să fie un teren de încercare, atât pentru oameni cât și pentru mașini. Datorită complexității sale, producătorii folosesc în special bucla nordică pentru a testa limitele vehiculelor, rezultând în faimoasele recorduri de timp pe Nürburgring, cum a fost cel stabilit în 2024 de actualul Audi RS3.

AUDI RS 3. O SCURTĂ ISTORIE

Lansat inițial în 1996, Audi A3 a reprezentat prima încercare a mărcii din Ingolstadt în segmentul hatchback-urilor. Cu toate acestea, primul hot hatch Audi avea să apară abia trei ani târziu, sub forma modelului S3.

Echipat cu un motor turbo de 1.8 litri, cu 4 cilindri, și un sistem de tracțiune integrală quattro, acesta avea o configurație similară cu prima generație Audi TT. Urmașul primului Audi S3 a apărut în 2006, ca o versiune modificată a celei de-a doua generații, însă primul RS 3 avea să debuteze abia în 2010, fiind pregătit pentru anul următor.

Cu un motor de 2.5 litri și cinci cilindri, cel mai mic RS a impresionat cu performanțele sale, dar și cu sunetul sistemului de evacuare, comparabil cu cel al unui motor V10 mai mare.

Primul RS 3 a apărut înainte ca platforma MQB să fie utilizată intens, ceea ce însemna că A3 nu împărțea toate componentele cu alte modele. A treia generație a hatchback-ului Audi a fost lansată în 2013, dar nu mai era cea mai accesibilă mașină din gamă, deoarece A1 țintea cumpărătorii de Fiat 500. Clienții au fost nevoiți să aștepte până în 2015 pentru următorul RS 3.

Cea mai nouă generație RS 3 este bazată pe a patra iterație A3 și a fost lansată pentru anul 2022. Disponibilă în variantele Sportback cu 5 uși și sedan, mașina are un interior mai orientat spre performanțe pe circuit și un design exterior mai agresiv decât modelele anterioare.

Audi susține că sprintul de la 0 la 100 km/h durează 3.8 secunde, unitatea cu cinci cilindri fiind capabilă de 400 de cai putere.

AUDI RS 3, CEA MAI RAPIDĂ COMPACTĂ DE PE NURBURGRING

Pe Nordschleife, însă, aceste criterii sunt mai puțin importante. Cele 73 de viraje penalizează mașinile care nu sunt echilibrate corespunzător, dar, din fericire, nu a fost și cazul hot hatch-ului german.

În 2024, un prototip de preproducție, acoperit cu camuflaj, a debarcat pe Nurburgring Nordschleife, pregătit să scrie istorie. Avea un șasiu optimizat, anvelope semi-slick, frâne cu o serie de componente carbon ceramice, iar la volan s-a aflat Frank Stippler, pilotul de teste al mărcii germane.

La finalul celor 20.8 kilometri, cronometrul a indicat 7 minute și 33.123 secunde, ceea ce însemna un nou timp de referință pentru modelele compacte. Ca să punem acest rezultat în perspectivă, a fost cu peste 7 secunde mai rapid decât versiunea anterioară și cu 5 secunde mai rapid decât BMW M2, deținătorul vechiului record.

“Asta a fost cheia succesului nostru. Noul RS 3 are un comportament mult mai bun la intrarea în viraj, datorită ajustărilor fine – inclusiv vectorizarea cuplului de frânare – care permit mașinii să fie poziționată mai devreme și mai bine, încă de la apex, pentru ieșirea din viraj. Rezultatul este un unghi de virare mai mic, de la apex la ieșirea din viraj, ceea ce înseamnă mai puțină frecare și o accelerare mai rapidă, permițându-vă să aduceți mai mult impuls și viteză pe fiecare linie dreaptă care urmează,” declara anul trecut Frank Stippler.

RS Q8, CEL MAI RAPID SUV DE PE NORDSCHLEIFE

Aceasta nu a fost singura încercare a germanilor de la Audi să își treacă numele în cărțile de istorie. Asta pentru că marca din Ingolstadt mai are un record pe „Iadul Verde”. Tot anul trecut, noul RS Q8 Performance a fost desemnat cel mai rapid SUV de pe Nordschleife. Același Frank Stippler a parcurs traseul în doar 7:36.698 minute.

Acest timp de referință este cu peste două secunde mai bun decât cel mai rapid vehicul anterior din clasa SUV-urilor, vehiculelor off-road și pick-up-urilor și cu aproape 6 secunde mai rapid decât versiunea RS Q8 pre-facelift. Creșterea puterii la 640 CP și 850 Nm de cuplu a contribuit semnificativ la această performanță.

“RS Q8 performance își datorează noul record de tur pe Nordschleife nu numai armoniei perfecte dintre motorul V8 și componentele suspensiei, ci și pasiunii echipei Audi Sport GmbH pentru performanță absolută. Acesta oferă, de asemenea, o adaptare de primă clasă pentru utilizarea zilnică“, spunea Rolf Michl, directorul general al Audi Sport GmbH.

De menționat faptul că versiunea precedentă Audi RS Q8 mai deține încă 3 recorduri pe circuite importante din India, inclusiv pe fostul circuit de Formula 1 Buddh International Circuit.

RECORDURI PE CIRCUITE DIN GERMANIA ȘI AUSTRALIA

Producătorul din Ingolstadt s-a luptat cu milisecundele și pe alte circuite, atât din Europa cât și de peste mări și țări. De exemplu, pe circuitul Sachsenring, un traseu tehnic și solicitant din Germania, Audi RS 5 TDI Competition a exemplificat performanța motorului Diesel.

Acest model, echipat cu un motor V6 biturbo de 3.0 litri, care dezvoltă 435 CP și 800 Nm de cuplu, a stabilit un record pentru vehiculele diesel, acoperind traseul de 3.6 kilometri în doar 1:35.35 minute.

Totodată, cu un rezultat de 2:28.15 minute, Audi RS e-tron GT a stabilit un etalon pentru performanțele electrice într-o demonstrație specială la cursa anuală de anduranță de 12 ore de la Bathurst, desfășurată pe circuitul Mount Panorama din Australia.