Mclaren_Mircea_1984

Nu stiu cine a spus. As putea da pe google da nu mai bine sa fiu sincer. Nu sunt manager la Mclaren dar tin la Mclaren si la Lewis mai mault ca la orice. De mic iubesc Mclaren. Daca as avea o geanta plina de bani in stanga si 7 titluri pt lewis in dreapta jur ca aleg titlurile pentru Lewis. Cand castiga Lewis ( in Lewis vad insusi intruparea lui Mclaren in forma cea mai pura) ma bucur ca un copil, pieptul si stomacul imi sunt inundate de o bucurie extrema, fara margini. Orice plan din viata mea: sentimental, profesional, social nu indiferent de realizari nu poate egala fericirea accea asa simplista cum este cand stau in camera si ma bucur de victoriile lui Lewis. Prin orice necaz in viata am trecut, cand am fost la pamant, energia interioara care ma facea sa merg mai departe mi-am gasito in victoriile lui Mclaren ( fie Hakkinen, Coulthard, Kimi, Alonso, Lewis). Nu castig nimic din asta, sunt nebun poate, dar un nebun frumos. Cand am vazut cum iese Lewis si arunca cu volanul mi-au dat lacrimile si aproape am lesinat pe fotoliu simtind cum toate organele interne ( inima, creer, etc se umplu de sange rau si suparare). Pot sa am sotie, familie, copii, cand sunt duminicile din ziua cursei ma trezesc de la 8 nu mai am rabdare, ma plimb ca un leu in cusca ma iau transpiratii reci si astept cu infrigurare momentul startului. In 2008 cand a luat titlul am simtit ca imi este plin pieptuld e fericire a fos tun moment de neegalata, am baut sampanie pana dimineata in parcul de langa blocul meu ca sa nu ii deranjez pe ceilalti din casa si asa am mers la birou a doua zi. Toata lumea cand ma vede lunea ca radiez de fericire sau ca am o fata desfigurata de tristete stie din ce cauza. Asta e atasament si sustinere neconditionata pentru care las orice, nu am nevoie sa fiu nimic din Mclaren ci doar undeva un firicel de iarba care sa pot savura victoriile lui Mclaren. Cer scuze daca am mai pus cate o litera aiurea si cand am scris acest mesaj am tastat la foc automat plin de entuziasm si emotie.

..

Lasa-ma cu filosofii de astea pacifiste. Lasam de o parte matematicienii si scriitorii. Webber putea foarte bine sa franeze un pic avand in vedere ca practic Lewis era cu toata masina in afara rotii spate in fata lui. Dar nu a facut nimic ca sa evite contactul stiind ca oricum Lewis il va depasi si a preferat sa riste scotandu-l in decor. Impotriva lui Webber trebuie declansata o ofensiva totala contra lui Webber. Lewis si Mclaren au fost impinsi intr-o situatie extrema, asa ca trebuie sa actioneze in modul cel mai extrem si mai radical posibil. Sa declanseze o orgiea brutalitatii si un legamant al violentei in care distrugerea sanselor lui Webber trebuie realizata in modul cel mai agresiv posibil. " Ochi pentru ochi. Dinte pentru dinte" + insutit impotriva lui Webber.

Nu sa sara nimeni in prapastie, ci Lewis vazand ce i-a facut gunoiul de Webber si in Australia si aici cand de fiecare data i-a luat spatele, sa intre in el in ultima cursa. Cu orice risc, orice descalificare sa il elimine pe Webber din cursa la Interlagos sau cel mai tarziu la Abu Dhaby. Sa nu ii mai pese de nimic decat distrugerea cu orice pret si prin orice mijloace a sanselor lui Webber la titlu.

Un mare campion nu stie sa piarda pentru ca nu are voie sa piarda indiferent de situatie. Daca chiar este pe cale sa piarda, atunci trebuie sa distruga totul in jurul sau, sa traga in prapastie impreuna cu el si pe cei care ar putea sa ii invinga. Daca ofensiva ii este blocata si este obligat la defensiva, trebuie sa distruga totul in timpul retragerii. Un mare campion este mandru, orgolios, si nu accepta sub nici o forma nici o forma a infrangerii. Prefera sa atraga oripilarea si oprobiul tuturor lovind sub centura pe cel care vrea sa il invinga. Daca este sa cada in prapastia infrangerii tr age dupa el in abis si pe adversar pentru a impedica victoria acestuia.