Una dintre cele mai reușite creații Alfa Romeo din ultimii ani, Giulia a fost foarte bine primit de publicul larg în cadrul Salonului Auto de la Frankfurt. Cu un timp bun pe Nurburgring și cu 510 cai putere sub capotă, pentru că momentan italienii au lansat doar versiunea de performanță Quadrifoglio Verde, Alfa Romeo Giulia ar trebui să ajungă pe piața din Europa la sfârșitul acestui an.
Din păcate, se pare că peninsularii au comis-o din nou. Potrivit unor furnizori Alfa Romeo, lansarea noului Giulia va avea loc abia peste șase luni, adică în vara anului viitor. Tot despre o amânare vorbim și în cazul primului SUV Alfa Romeo. Acesta era așteptat anul viitor, însă data de lansare pe piață a fost amânată pentru începutul lui 2017, la nouă luni după estimarea inițială.
Potrivit acelorași surse, amânarea debutului comercial pentru Giulia se face din cauza nevoii de a rafina suplimentar câteva detalii legate de siguranță și de ținută de drum. Italienii nu au vrut să comenteze informațiile, însă au precizat că debutul pe piața din SUA va avea loc la trei luni după cel european.Sergio Marchionne a declarat la finalul lunii trecute că reexaminează expansiunea globală a brandului Alfa Romeo, în urma declinului economic suferit de piața chineză. El a reafirmat că există un plan de investiții de cinci miliarde de euro, capabil să impulsioneze vânzările brandului până la pragul de 400.000 de unități pe an.
Un plan extrem de ambițios, având în vedere că Alfa Romeo a vândut anul trecut doar 68.000 de mașini. Pentru a ajunge la acest nivel, italienii vor opt modele în gamă, iar două dintre ele ar trebui să fie Giulia (cu aproximativ 50.000 de unități vândute anual) și SUV-ul așteptat în 2017 (23.000 de unități).
via autonews (înreg.)
Oricum viitoare Giulia depaseste cu mult ceea ce a facut Alfa in ultimii 25 de ani. Pornind de la motorizari si mergand la finisari si dotari.
oricum, o astept cu nerabdare, arata bine
Nu știu ce pitici umblă prin mintea lui Marchionne, dar Alfa nu se situează la nivelul așteptat (cel puțin ȋn viziunea mea). A propus noua Giulia, care pare o bestie pe roți ȋn varianta de top, dar parcă nu-mi place precum 159 (mai ales la exterior). Exact cum am precizat la articolul de pe AM prilejuit de apariția noii Giulia, aș fi reacționat ca și cum aș fi ronțăit ardei iute, dacă ar fi arătat ca aici:
http://www.diseno-art.com/news_content/2014/08/2015-alfa-romeo-giulia-rendering
PS: Da, știu, gusturile nu se discută, ci se impută :)
Look-ul nu pare a fi cel mai potrivit/reusit (unora le place, altora, printre care ma numar si eu, nu) iar singura motorizare anuntata, cea de 500 de cai, pare sa fie destinata catorva show-uri TV in genul Top Gear in care cativa moshulici rup un set de cauciucuri inainte de pranz.
Cred ca scopul principal al acestui model este sa reintre pe piata americana. Pentru asta au nevoie de un model, pe benzina, puternic, opulent si zgomotos (la propriu si la figurat). Ca design ii lipseste acea finete pe care o cer europenii si are fix acel "muscle feeling" pe care il apreciaza americanii.
E clar ca un model pe benzina de 500 de cai nu are ce sa caute in Europa. In Europa, fara motoare diesel de 1.6 si 2.0 nu au ce sa caute, oricat de mult blamam noi momentan dieselurile si nivelurile reale de poluare a acestora. Si nu vad de ce ai baga atata amar de bani sa dezvolti o masina cu tractiune spate capabila sa suporte un motor de 500 de cai ca sa-i pui mai apoi un 2 litri diesel de 150-170-200 cp. Pare oarecum o blasfemie la adresa platformei.
Nici mie nu-mi plac BMW-urile cu tractiune fata si motoare de 3 cilindri, dar daca asta le consolideaza viitorul, sa fie primit !
Păi? Ȋn loc să mă apostrofezi “Și tu, Brutus?” (cu ironiile “ieftine”), mai bine vezi dacă “rotițele” intuiției tale au nevoie de “mentenanță”.
On-topic nu esti de acord cu rationamentul meu, nici dupa al doilea comentariu ? :D
Oricum, dacă intenția s-ar materializa, i-aș pofti pe toți iubitorii și deținătorii de bijuterii majoritatea din…eternul secol XX (apropo, cică trebuie citită neapărat cartea “Sfârșitul istoriei și ultimul om”, de Francis Fukuyama), indiferent de continentul, țara sau marca de proveniență. Condiția sine qua non trebuie să fie, totuși, perioada de producție, care să se ȋntindă până cel târziu ȋn 2012. Aș accepta și Diesel-ul. Ȋn schimb, aș repudia produsele de tip “badge engineering” (asta-i o meteahnă fără timp a automobilismului).
Mașina care ȋntrunește toate pretențiile mele și, totodată, care ar putea suporta aberantul impozit pe cilindree este Oldsmobile Achieva (platformă inițiată de Olds, motor făcut de Olds – 2.3 Quad 4). Piese de schimb? De obicei, ador riscul! De fapt, cluburile de pasionați din SUA (cu zeci de ani de experiență ȋn spate) dispun de toate piesele. Ar costa mult, dar…se poate realiza ceva prețios fără spirit de sacrificiu?
Ca să fac legătura cu marca celebrată ȋn acest articol, cui nu i-ar stârni interesul un model original precum 156, cu atuurile: platformă dedicată, motoare aproape toate proprii și chiar variante proprii de transmisie, plus design de Walter da Silva și apoi de G. Giugiaro!
Ai pomenit de “creații minunate”. Ȋn definitiv, trebuie să ȋnțelegem că, de acum ȋncolo, nu va mai fi posibil să iasă opere de artă (concluzii certe ale unor evaluări riguroase!). Doar tentative opintite de a doborȋ performanțele diviziilor speciale ale Triadei, dacă nu ne referim la electro-autonome…
Adevărul este curios și, totodată, dureros: noi, ca națiune, din cauza absurdității comuniste, dar și a “reeducării” neomarxiste (euro-globaliste), am fost privați de adevărate giuvaere ale universului auto (acei răzleți și frumoși nebuni care au circulat și ȋncă circulă cu ele prin rromanika constituie excepțiile de la regulă), care acum ne sunt accesibile, dar a intervenit, mefistofelic, factorul financiar.
Cu asta, am spus tot. Scuze pentru vastul "off-topic".