De la iPhone-uri la automobile: Foxconn vrea să construiască maşini electrice premium

de Daniel Popescu
Joi, 28.04.2016
Newsletter Eşti curios de ceea ce se întâmplă în lumea auto? Îţi trimitem ştirile zilei direct pe e-mail.
Foxconn, unul dintre cei mai importanţi producători de iPhone-uri şi iPad-uri pentru Apple, a fondat o companie în colaborare cu producătorul de servicii de internet Tencent pentru a dezvolta maşini electrice premium.

Dacă ai un iPhone, sunt toate şansele să ţii zilnic în mână un telefon realizat de producătorul chinez Foxconn pentru Apple. În viitorul nu foarte îndepărtat, s-ar putea să urci la volanul unei maşini electrice realizate de acelaşi producător.

Nu este o afirmaţie chiar atât de hazardată precum pare la prima vedere, întrucât Foxconn, care realizează circa 70% din producţia mondială de iPhone-uri, a fondat un start-up care are drept obiectiv construirea unor maşini electrice premium.

Compania poartă numele Future Mobility şi a fost fondată în parteneriat cu Tencent Holding, unul dintre cei mai mari furnizorii de servicii de internet din China, inclusiv al aplicaţiei de mesagerie WeChat. În plus, un important dealer de maşini din Cbhina s-a alăturat proiectului ca partener.

Urmareste Automarket
Primul obiectiv al noului start-up este deschiderea unui centru de cercetare şi dezvoltare în localitatea chineză Shenzen şi a unor birouri în Europa şi celebrul centru de tehnologie Silicon Valley din Statele Unite.

Planurile iniţiale nu sunt încă foarte clare, însă Future Mobility a angajat deja o serie de ingineri şi specialişti de la producători rivali. Pe listă figurează Marc Duchesne, directorul de achiziţii al Tesla Motors, Paul Thomas, directorul departamentului de inginerie al Tesla, dar şi patru directori executivi de la BMW, inclusiv cel care se ocupa de hibridul BMW i8.

Pentru moment nu există informaţii cu privire la ce modele ar putea lansa noul constructor, însă acesta afirmă că vrea să lanseze "un brand premium cu acoperire globală".

Via Leftlane News

Comentarii (5)

  • ASTA ESTE DEJA MODA! In urma cu cinci-sase ani cand scriam pe acest site ca viitorul automobilului este electric ideea era asa de greu deigerabila incat primeam de doua-trei ori mai multe voturi negastive decat pozitive. Acum s-a sarit in extrema cealalta-toti carnatarii se apuca de facut masini electrice! FRATILOR , O MASINA MAI ARE SI ROTI! NU ESTE SUFICIENT SA TE PRICEPI LA ELECTRONICA!
    12 1
  • Spuneam saptamanile trecute ca probabilul succes Tesla va fi copiat si de altii. Iata ca prima incercare vine dinspre China. Eu astept si alte tari dezvoltate. Cert e ca lumea constructorilor auto va fi alta in urmatorii ani.
    3 1
  • “O mașină mai are și roți!”…Un truism ȋn aparență, dar care poate căpăta valoare de butadă…Deocamdată, vă propun mai jos niște roți…speciale.


    Astăzi este Marea și Sfânta Vineri. Ȋntâmplător, astăzi mai comemorăm (sau comemorez? mai contează pentru careva?) un eveniment, ce-i drept, infinit mai puțin important decât jertfa Dumnezeului-Om izbăvitoare pentru om din moartea păcatului: “radierea” (sper că nu pentru totdeauna…presimt că va “ȋnvia” odată și odată, ȋnainte de apusul Terrei), pe 29 aprilie 2004, a mărcii care mie – cel puțin – mi se pare cea mai relevantă din ȋntreaga istorie auto, eu figurând printre acei români de numărat pe degetele de la o mână care au manevrat-o pe viu (fie și pentru câteva secunde trecătoare ca fumul, dar de care ȋmi voi aminti cât pentru o eternitate) : OLDSMOBILE.

    Apropo de speranță (deșartă?), scrie chiar pe Wiki: “Though it was closed in 2004, it still remains an active trademark of the General Motors Corporation” (dar “Corporation” nu mai există, iar mama vitregă actuală – “Company” – mă ȋndoiesc că-și amintește de Olds, darămite să-l prețuiască…).

    Ȋn urma unor introspecții severe, desfășurate ȋn ultimele luni, am ajuns la o concluzie de netăgăduit (ȋn primul rând de către mine ȋnsumi): inima mi-e disputată ȋn proporție de 50,000…001 % – 49,999…996 % ȋn privința lui Buick și Oldsmobile (restul este revendicat de Pontiac – 0,000…002 % – și Chevy Trucks – 0,000…001 %; pare nostimă matematica asta…sentimentală, nu?). Fiecare dintre cele două “principale” se impune ȋn conștiința mea cu argumentele și atuurile ei; nici nu contează că Buick mi-a atras primul atenția ȋn bildungsromanul meu personal, deoarece Olds a “contrabalansat” prin soarta lui, care poate fi calificată, prin excelență, ca fiind…martirică, cu observația că nu propune un dramatism oarecare, ci unul…neasemuit de frumos ȋn branșă, vecin cu apoteoza (a se traduce: plin de ȋnvățăminte).

    Eseul de astăzi nu se va concentra pe aspecte tehnico-mecanice (eventual, se va petrece caracterizarea sumară a unor modele). Voi ȋncerca să punctez acele considerații care pot explica lucid și logic acest deznodământ cu totul neașteptat (socotit prin prisma realității incontestabile că Oldsmobile este cea mai veche marcă americană) care se numește – oh, contrariant, siderant, ce spun eu? oribil!!! – faliment.

    Mai ȋntâi, trebuie să precizez că mașinile pe care le consider nu numai cele mai reprezentative ale lui Oldsmobile, ci și cele mai dezirabile (pentru mine) din ȋntreaga istorie auto sunt cele din cadrul modelelor 88 și 98 (prin definiție, ambele ramuri erau ancorate pe tărâmul luxului, ȋnsă navele-amiral ale mărcii aparțineau liniei 98) realizate ȋntre 1977 și 1985. Prin ce s-au remarcat? Arhitectură de tip “lungi, late și drepte”, tracțiune spate, comportament excelent la testele de siguranță (la concurență cu Buick-urile “pursânge”, ȋn frunte cu LeSabre), majoritatea fiind construite ȋn fabrica legendară a lui Olds (Lansing Car Assembly, demolată de cretinoizii din RC, după desființarea firmei) și majoritatea fiind bazate pe definitoria, excelenta și ilustra familie de motoare “Rocket” V8 (oprită din producție ȋn 1990; tot un gest absolut nesăbuit al managementului GM-ist) – ȋntr-o sintagmă sugestivă: mașini tipic americane! Totuși, procesul de distrugere (neȋndoielnic premeditat și de către cine altcineva sau ce altceva decât oculta din vârful GM, aceea despre care a vorbit o somitate care a avut de suferit din partea ei: românul John DeLorean!) a celei mai revoluționare divizii a celei mai puternice companii auto ȋncepuse cu câțiva ani ȋnainte de această generație de care am pomenit (ȋn linii mari, a ȋnceput după cel mai fructuos an pentru toată industria de profil americană, recte 1970, care a coincis cu apogeul musclecarului), iar mecanismul de “pervertire” incriminat se referă la “implementarea” (din motive “economice” sau invocându-se strictețea “eco” a legilor federale) ȋn gama lui Olds atât a altor motoare, aparținând altor divizii GM, cu precădere lui Chevrolet (politică cinică numită “corporate engines” – astăzi ajunsă literă de lege indispensabilă pentru “noul GM”, de a cărui coadă stau legate vechile năravuri, deși acestea tind să dispară, ȋnsă numai pentru a face loc celor “de viitor” : “electricele”, “autonomele”, “high-tech”, trendul “eco”), cât și a celor mai nefiabile și anemice MAC-uri concepute vreodată (“Oldsmobile” Diesel), dar mai ales la porcăria inadmisibilă după criteriile calității totale, anume “badge engineering” (a se vedea cazul “Oldsmobile” Omega, alintat “Crapmobile” de fanii oripilați – pe drept – ai mărcii). Această reinventare forțată cu “ADN” de Chevrolet a dat naștere unui curent controversat și sarcastic ȋn mediul intern al lui GM – “Chevy-mobile” – care, din păcate, s-a intensificat după 1990 (un an blestemat pentru Olds, dar totul ȋncepuse, de ceva vreme, să fie fetid și pentru Buick, Pontiac și Cadillac – da, chiar și “aristocraticul” și “intangibilul” Caddy a fost luat ȋn vizor de seria de monstruozități demonetizante cu orice preț – a se vedea cazul Cimarron – urmările fiind…perpetue, de neșters din memoria colectivă) prin introducerea unor platforme (tot de Chevy, desigur) pe cât de ridicole pentru filosofia lui Olds, pe atât de inutile, ȋn acel moment fatidic spiritul consacrat, aparte, al mărcii fiind eminamente sugrumat: SUV-ul Bravada și minivan-ul Silhouette (ultimul s-a dovedit un eșec total la testele de siguranță, ca de altfel toată platforma U, cea mai mizerabilă pe care GM a putut-o născoci vreodată) – numai un orb cu ochii minții nu-și dădea seama atunci că aceste vicisitudini “obiective”, născute din “hazard”, conturau o stare de comă și spectrul dezastrului…

    NOTĂ: Nu simt aversiune față de Chevy ȋn sine, Doamne ferește, că doar am avut de-a face cu creații de-ale sale (chit că fuseseră plăsmuite de GM Korea), plus că:
    ● savurez tradiția spectaculoasă a camionetelor lui Chevy (dar, când vine vorba de minivan-uri și SUV-uri, nu vreau să aud de ele…exceptând monumentalul K5 Blazer și “stânca” Equinox, uimitoare la IIHS-SOT);
    ● știu că “papionul galben” livrează, de mulți ani, motoare pentru firma de motociclete Boss Hoss (de nu i-ar fi convenit lui BH calitatea acestora, sigur ar fi renunțat demult la ele);
    ● admir isprăvile de odinioară ale profesioniștilor lui Joie Chitwood;
    ● sunt convins că n-a existat ȋn cadrul GM musclecar mai impunător decât ’70 Chevelle SS 454 (chiar dacă vedem lesne cât de bun a ajuns astăzi modelul etichetat ca vector al musclecarurilor GM: Camaro) și nici model Chevrolet mai rezistent la impact (dar și la răsturnare) decât Celebrity, dar este regretabil la câte experiențe frustrante a fost supus Chevy de la cel mai ȋnalt nivel al corporației – ȋncepând cu platformele X, H, T și J – care s-au repercutat asupra celorlalte branduri din Grup.

    Aș vrea să mai tratez o temă pe care am calificat-o drept interesantă și revelatoare: evoluția logo-ului specific al lui Olds – Rocket. Până ȋn 1979, pe toate mașinile mărcii, emblema Rocket apărea cu vârful și jetul rachetei depășind sus, respectiv jos, cadrul dreptunghiular, ceea ce simboliza un buchet de virtuți necesare și strălucitoare ȋn automobilism, dar și ȋn viață: libertatea/independența de gândire, de imaginație și de creație, forțarea propriilor limite, avântul fanteziei, tentația transcendentală, atingerea cerului cu mâna…Să nu-și ȋnchipuie nimeni că am enumerat niște “atuuri capitaliste”. Apoi, lucrurile s-au…domesticit (devenind de-a dreptul “comuniste”) : racheta a fost redusă la dimensiunile maxime ale cadrului (pe mașini, emblema pusă era o combinație de alb cu roșu – roșul fiind predominant – ceea ce sugera că, de obicei, puritatea “trebuie” sacrificată), rezultând o imagine prozaică, pragmatică, aproape inexpresivă, menită să mențină doar o iluzie a trecutului fabulos și…irepetabil/inoperabil. Poate vă veți convinge și voi:
    http://logos.wikia.com/wiki/Oldsmobile
    Ȋn 1996, Rocket a fost retrasă definitiv de pe autovehiculele Olds, odată cu ȋncheierea liniei 98, dar eu am depistat câteva exemplare de 88 (“concediat” și el ȋn 1999) care, chiar și ȋn ultimii doi ani ai existenței modelului, mai prezentau racheta pe grilă, deși ȋntr-un mod discret, lipsit de culoare inclusiv la propriu:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Oldsmobile_88#/media/File:1998_Oldsmobile_Regency_(NTL1991).jpg
    https://en.wikipedia.org/wiki/Oldsmobile_88#/media/File:1996-1999_Oldsmobile_Eighty-Eight.jpg

    Revenind la intervalul-minune 1977-1985 (ȋn care singurele Chevy-uri “adevărate” erau Caprice, Impala și, desigur, Corvette, mai puțin Celebrity și mai deloc Camaro, care devenise bizar ca aspect), așa cum am subliniat, pe 88 și 98 le percep drept cele mai frumoase (a se citi: tulburătoare) automobile plăsmuite vreodată; forma lor caracteristică și chiar (super)luxul variantelor mele adorate (prima: 98 Regency Brougham / a doua: Delta 88 Royale Brougham) le prefer ȋnaintea “’specializatului” Cadillac!?! – de exemplu: de Ville și Fleetwood Brougham. Ȋn general, arhitectura GM B-body a acelei perioade a atins sublimul pentru toate cele patru mărci nord-americane “non-Cadillac” (dacă ȋmi permiteți această distincție) : Chevrolet, Buick, Oldsmobile și Pontiac. Apropo, vă propun acest material axat pe Olds, susținut de un fond muzical…grăitor de la sine:
    www.youtube.com/watch?v=ITlORfBsWXQ
    Ȋn continuarea evocării, am selectat, la clipul respectiv, un comentariu care nu putea fi trecut cu vederea, adică fiind unul realist:
    “1985 was the last year for these model designs. 1986 was when they were turned into complete garbage and after that, they kept getting worse until Oldsmobile was discontinued. That's part of the reason I think they went under. By the 1990's, they were making ugly, round thin metaled and cheap plastic cars, with computerized parts, that were no longer the desireable long lasting cars they once were. And it wasn't just Olds either. Cars today have no style or class at all. They are boring to look at.”

    “Complete garbage”…Eu, unul, n-aș fi atât de drastic ȋn evaluarea morală a avalanșei de transformări nefaste care s-au abătut asupra lui Olds (ȋn următorul clip pe care vi-l supun atenției, interiorul și, ȋndeosebi, “panoul de comandă” rămân cuceritoare, deși “carcasa” nu mai inspiră o senzație extraordinară precum generația anterioară, iar, de regulă, privind din exterior, omul reține ȋn primul rând caroseria: www.youtube.com/watch?v=-oKHh9F-ENI), dar, ȋn esență, mă raliez opiniei și atitudinii autorului. Ca o notă de “consolare”, generațiile post-1985 ale lui 88 și 98 au mizat pe vestita și hiper-fiabila motorizare 3.8 V6 a lui Buick, așa că eticheta “gunoi” este…deplasată. Ȋn schimb, merită criticată – ba chiar ȋnfierată – decizia indecentă și schizofrenică de a se renunța la fundamentalul “body style”, de a se folosi tracțiunea față pentru ambele ramuri (ar fi trebuit rezervată doar lui Toronado, de altfel și el “pocit” tot ȋn 1986) și de a se evita fabrica-mamă din Lansing.

    V-ați plictisit? Dacă da, atunci ȋmi permit să vă suspectez că n-ați cunoaște și n-ați simți adevărata pasiune pentru automobile. Mai suportați-mă puțin, rogu-vă. Ȋn final, voi insera ceea ce consider poate cea mai elocventă “radiografie” efectuată asupra cauzelor care au provocat această dispariție surprinzătoare și amarnică – este vorba despre un articol (titlu: “The death of Oldsmobile”) scris ȋn ianuarie 2001 (deci cu trei ani ȋnainte de desființarea oficială a firmei) de Joseph (“Joe”) Sherlock, un consultant american de afaceri. Iată-l, ȋn limba originală:

    When General Motors announced that they were pulling the plug on Oldsmobile, they were killing an icon. Olds is the oldest surviving car brand in the U.S. – Ransom E. Olds offered his first automobile to the public in 1897.

    Oldsmobile used to be GM's innovation brand: in the 1920s, Oldsmobile was the first car to use chrome-plated trim instead of nickel. In 1938, the first fully automatic transmission was introduced on an Olds. The first high compression overhead valve V-8 was to be found in a 1949 Oldsmobile Rocket 88, available in all models, including Oldsmobile's new pillarless hardtop coupe. In 1966, Olds introduced the radical, front-wheel-drive Toronado. In 1974, Oldsmobile was the first U.S. manufacturer to offer air bags as an option (nota mea, inexorabil: probabil din lipsă de timp sau de spațiu, autorul nu menționează celelalte contribuții majore ale lui Olds la dezvoltarea industriei auto: 1901 – primele linii de asamblare, primul automobil produs ȋn masă și primul vitezometru instalat pe un autovehicul: O. Curved Dash / 1962 – primul autoturism cu sistem turbocompresor: O. Cutlass F-85 Jetfire / 1971 – bara amortizantă (self-repairing bumper); unii zic că Saab ar fi inventatorul ei, dar adevărul pare a fi altul: www.youtube.com/watch?v=fehaeYNWJNg / 1987 – primul autovehicul capabil să atingă viteza de cca. 450 km/h cu un motor sub 3 litri: O. Aerotech / 1988 – primul autoturism de serie cu HUD: O. Cutlass Supreme).

    Sales peaked in 1985 at 1.2 million cars per year. At one time, the Olds Cutlass was the most popular model of all U.S. cars. In 2000, Oldsmobile sold less than 300.000 cars. So, in December 2000, GM imposed the death sentence (n.m. : coincidență sau nu, dec. 2000 a ȋnsemnat cea mai groaznică perioadă a vieții mele!).

    Why did Olds die? One Wall Street analyst said (of Olds' demise): "GM doesn't have too many divisions. They have too little imagination". Jerry Flint, a noted auto analyst who writes for Forbes, cited indistinguishable styling, uninspired engineering (n.m. : cred sau sper că nu se referea la Buick 3.8 V6), inexperienced leadership as reasons for Olds marketplace failure. Says Flint: "Oldsmobile had 6 managers in 13 years – is that any kind of continuity? And the last one has no experience in the car business – her last job was heading up brand management for Alpo dog food".

    Here's what happened. In the fifties and sixties (when each GM brand had its own strong identity), Olds was the “executive innovator”. Oldsmobiles always had the latest bells and whistles and were owned by engineering managers and other prosperous individualists. Doctors drove Buicks; tech people drove Oldsmobiles. In the seventies, as GM lost its way, Oldsmobile became a sort of upscale Chevy. It even had a Chevy engine – no more tech innovation.

    In the 80s, GM's various brands all started to look alike – it was hard to tell an Olds from a Buick or Pontiac (n.m. : totuși, modelele 88 și 98 din prima jumătate a anilor ’80 mi se par bine individualizate, așa cum spuneam mai sus, dar, de fapt, ȋntreaga familie B-body de atunci a propus personalități inconfundabile – ȋn schimb, cazurile A-body și G-body pot fi interpretate ȋn maniera sugerată de autor, cu mențiunea că Buick Grand National a ieșit ȋn evidență prin incredibila lui ferocitate sport) – no more “Rocket 88” swoopy styling – just another “badge-engineered” GM product. In the 1990s, even the iconic rocket emblem was discarded. Stripped of its individual looks, innovation and personality, Olds found its sales dropping.

    New management decided to reposition itself as a “Honda alternative”. Huh?!! Honda buyers are brand-loyal consumers who appreciate quality and value. With Olds' lack of brand-identity, not-so-good marks in quality control and relatively high depreciation, this was a hopeless cause from the get-go. And Oldsmobile became a doomed brand. (My observation is that today's tech-savvy car people are now buying Acuras, Audis and BMWs).

    General Motors continues to have problems, but I'll leave those for some future discussion. The intent of this article is to apply the lesson from Oldsmobile to your own small business. Olds simply forgot why people bought from them and abandoned the very values which made them attractive. Small businesses sometimes make the same mistake. They build a successful business based on offering customers a certain level of service and then abandon their proven concept at the first sign of trouble. Yes, businesses do need to evolve as markets and customers change. But the key word is “evolve” – moving with deliberate reserve without losing the core identity or values which made the business successful in the first place.

    There are still “executive innovators” and they still buy automobiles – they just don't buy Oldsmobiles. The Olds brand no longer appeals to these people – the tech people didn't change; the car did. So Oldsmobile production was discontinued by GM.

    As a business owner, remember the lesson from gigantic General Motors: Don't abandon your core market – or you might end up as doomed as Oldsmobile.

    2004 Update: The last Oldsmobile, a burgundy-looking (officially described as metallic cherry red) Alero sedan, rolled off an assembly line on April 29, 2004 in Lansing, Michigan – the same city where the brand was born. It is on display in Lansing's R.E.Olds Transportation Museum.

    Meanwhile, General Motors has invested over $5 billion in the Saturn plant. Add in all of the product development and marketing expenses for Saturn and the total investment-to-date figure is probably closer to $10 billion. GM continues to throw money at Saturn. Yet, this 13-year-old GM brand has never earned a profit. USA Today reported: "Today, Saturn sells less with three models than it did in its peak year, 1994, when it had just one car to offer".
    One has to wonder what would have happened if GM had invested all that money in Oldsmobile instead of Saturn. With proper design, serious quality control upgrades and a return to its “position” as a stylish, technically-innovative performance car, Oldsmobile might well have stemmed the tide of luxury and near-luxury imports, offering a serious alternative to Acura, Audi and BMW. And made a profit for General Motors.

    But, now that GM has euthanized the Oldsmobile brand, we'll never know.
    3 0
  • Camera de garda
    Holy f*%# ! Socolaaaaa ! Spitalul 9 !!!
    0 0
  • Nu mai ronțăiți aceleași șabloane ultra-bătătorite, căpcăunilor cu fobie de limba română (Woops! Houston, you have a problem…) care nu știți altceva decât să vă vârâți ȋn haine de psihiatri “avizați”. Iar de replicile astea paupere, care denotă (pentru mine nu există niciun dubiu ȋn acest sens) lacune incomensurabile ale intelectului, până și un rățoi castrat ar râde cu lacrimi. Ce să mai pomenesc de năravul suprem (argumentum ad hominem) ? Nu mai pun la socoteală faptul cert că ne aflăm ȋn preajma celei mai mari sărbători a creștinătății (Ȋnvierea Domnului); apropo, dincolo de aromele “bunătăților”, pentru CINE mai are importanță ȋn ziua de azi?????

    Repet pentru ultima oară: cui nu-i convine ce scriu, să amuțească ȋn pizma lui. Eu mă adresez ȋn primul rând pasionaților (“paseiștilor”, de!), dar și celor capabili să articuleze măcar o frază inteligibilă și concludentă, chit că de pe o poziție adversă. A nu se ȋnțelege că invit musai la simpozion, dar nici să-ți sufle uraganul prin devlă…Ȋn definitiv, a venit vremea să respect o mai veche auto-promisiune: să-i ignor cu desăvârșire pe “amicii” mei de pe AM, indiferent cu ce și cât m-ar “gratula”…
    Corolar: cu cât nu-i voi băga ȋn seamă, cu atât ȋmi vor părea mai imbecili.
    2 0

Adauga un comentariu

Automarket nu este responsabil pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori. Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.
cod
Greu de citit? Regenerare cod
Intrebari & Raspunsuri Close
Inchide notificarea pentru