FOTOREPORTAJ: O dimineață cu Hyundai i30 Fastback N pe Transfăgărășan

Benzinăriile sunt un miracol în toiul nopții. Sunt punctele alea de lumină către care te duci glonț, ca un fluture atras de becul de pe prispă. Oaza aia de umanitate (sendvișuri, o cafea, apă rece și, logic, toaletă) într-o mare de beznă (drumurile iluminate sunt rare) e medicament pentru noi, românii.

Am înfulecat cu poftă bucățile de pâine, deși era 3 dimineața. Nici vorbă de mic-dejun. Am gâlgâit cafea caldă și p-aci ți-e drumul. Am fi rămas acolo până în zori, dar ne aștepta „cel mai frumos drum din lume”. Iar noi aveam cel mai îndrăzneț hot-hatch din lume.

CINE E ALBERT BIERMANN?

Albert Biermann e de aceeași vârstă cu tata. Are în spate nume de mașini atât de grele, încât am putea să-l numim un Sisif al lumii auto. Povestea lui începe în 1983 la BMW, unde se angajează ca inginer în testarea suspensiilor. Țineți minte asta, pentru că acest detaliu avea să-mi zgâlțâie rinichii mai târziu.

A urcat încet, încet în cadrul departamentelor de dezvoltare a șasiului din interiorul diviziei BMW Motorsport. Așa a ajuns să adune în CV-ul său cam toate modelele BMW M lansate în ultimele două decenii. Ultimele proiecte au fost BMW X5M și BMW X6M. În 2015 a primit un bilet dus în Coreea de Sud, la centrul de inginerie Namyang (țineți minte și orașul acesta) al Grupului Hyundai/Kia.

Aici și-a suflecat mânecile și s-a pus pe dezvoltarea unor mașini sportive. În gama unor producători cu care Europa abia începea să se obișnuiască. Acum, la numai 6 ani distanță, Biermann este șeful diviziei de cercetare și dezvoltare Hyundai/Kia, iar în dreptul său au fost trecute alte câteva nume grele, precum și fondarea unei noi divizii de performanță: Hyundai N. De unde și până unde litera N? Păi de la centrul de cercetare din Coreea (Namyang) și, bineînțeles, de la Nurburgring, circuitul considerat Mecca automobilismului.

Biermann a înțeles că pentru a te afirma într-o lume dominată de nemți, trebuie să te antrenezi la ei acasă. Și ce antrenament a făcut Hyundai! Coreenii au construit acolo o bază de testare pentru a grăbi lucrurile. Și uite așa ne-am trezit cu patru modele N Performance în mai puțin de 4 ani. Unul dintre ele și diavolul pe care m-am însărcinat să-l duc pe Transfăgărășan: Hyundai i30 Fastback N. Deh, un băiat de Nurburgring trebuie să experimenteze și o șosea montană ca a noastră.

TRANSFĂGĂRĂȘANUL, MECCA TUTUROR ROMÂNILOR

De ce am plecat cu noaptea în cap? Nu, n-au mutat Transfăgărășanul în Grecia. Doar că, de obicei, lunile de vară aduc inundații pe celebra șosea.

Așa că am sărit peste somn pentru a fi primii care zăresc razele soarelui ițindu-se din spatele crestelor stâncoase. Se crăpa de ziuă pe la Barajul Vidraru. Așa că am crăpat și noi liniștea de mormânt și luciul apei cu câteva pocnituri obraznice ale evacuării. Două țevi cromate, de 10 centimetri fiecare, neobosite atunci când vine vorba de pocnituri și abuzuri auditive care îi binedispun pe pasionați.

Biermann a înțeles că, acum, când electrificarea ne bate la ușă, o mașină de performanță trebuie să se audă. De cât mai departe.

SUSPENSIE ZDRAVĂNĂ

Cine se scoală de dimineață, departe ajunge. Niciodată n-am iubit mai mult acest proverb. Pentru că așa a fost. Când galbenul picta crestele, Hyundai i30 Fastback N picta trase ideale pe șoselele virajate. Am urcat într-un tempo rapid, ajutat de cei 280 de cai putere și de un cuplu motor de 392 de Nm. La început am lăsat cutia automată cu 8 trepte și dublu ambreiaj să-și facă de cap. Să schimbe după cum simte virajele. Și a schimbat bine.

Pe măsură ce urcam, anvelopele începeau să scârțâie. Semn de încredere. Și semn că Biermann făcuse pe dracu' în patru și instalase pe mașina asta o suspensie zdravănă. De altfel, îmi dădusem seama că e zdravănă la primele gropi în care cei doi rinichi au zis: „Noi coborâm aici”. Dacă nu ai parte de un asfalt impecabil, suspensia o să te solicite. Iar Transfăgărășanul mai are puțin până la calitatea asfaltului de pe Nurburgring.

ORGASM AUDITIV

Nu e timp să privești în jos, la virajele pe care tocmai le-ai înnodat. Valul de adrenalină te face să privești doar înainte și să te întrebi: „Oare ce s-ar întâmpla dacă n-aș mai frâna în virajul ăsta?” E o tensiune care îți încleștează mâinile pe volanul îmbrăcat în piele. Și, când simți că drumul urcă prea mult pentru lăcomia ta de resurse, apeși butonul NGS de pe volan. Iar pentru 20 de secunde ești un fel de Alberto Tomba. Pentru că în acele 20 de secunde mașina se încordează din toți cilindrii și îți oferă maxim de resurse.

L-am apăsat doar de vreo două ori până în vârf, pentru că e nevoie de ceva timp pentru ca funcția să se „încarce”. Să mai spuneți voi că NOS-ul din NFS nu a servit ca inspirație.

Am lăsat să trosnească frânele cât pentru două poze la perdeaua de apă care se rostogolea de pe munte. Am clătit retina, obosită să calculeze trasele, și am tras aerul rece în piept.

Deodată s-a făcut beznă, iar grohăitul a început să ne înconjoare. Intrasem în tunel. Începea izbăvirea. Farurile full LED (redesente odată cu faceliftul), au vopsit pereții tunelului cu lumină, iar piciorul a căutat retrogradările alea care îți ridică părul pe mâini. Pocniturile s-au izbit de pereții stâncoși, ricoșând în timpanele noastre satisfăcute. A fost un orgasm auditiv. Pentru că i30 Fastback N este unul dintre hot hatch-urile cu cel mai frumos sunet din segment.

UN HOT HATCH PRINTRE TARABE

Când am trecut dincolo, la Bâlea Lac, tarabele cu brizbrizuri abia începeau să-și etaleze pietrele, cerceii și inelele. Toți negustorii se frecau la ochi cu mare lene. Iar eu aveam ochii cât cepele, deși noaptea fusese complet albă. Cred că acesta era efectul cofeinei Hyundai i30 Fastback N. Am avut energie și pentru apa turcoaz a lacului. Și pentru cabana care vreme de 3 luni va fi luată cu asalt de hoardele de turiști veniți să facă o poză frumoasă.

Deși soarele era deja pe cer, mașinile încă nu se înghesuiau să ia cu asalt Transfăgărășanul. Probabil șoferii erau încă la poale, făcându-și curaj pentru urcare. Așa că n-am irosit nici o secundă. Am pus în Drive cutia automată și am luat-o la vale, cu grijă mare pentru jantele noastre de 19 inch, care echipează standard versiunea N Performance. Cutia a schimbat bine, a retrogradat susținut pe frânări și chiar mi-a pus în mână hățurile celor 280 de cai prin intermediul padelelor din spatele volanului.

Cu un sprint de la 0 la 100 de km/h în doar 5.4 secunde nu a trecut mult și eram deja pe o secțiune de viraje care se vedea minunat de sus. Este imaginea care a făcut celebru Transfăgărășanul. Este limba de asfalt pe care o pierzi sub zăpadă 9 luni din an, și de frumusețea căreia te bucuri doar vara. Suspensia s-a lipit ca timbrul de scrisoare, direcția a tăiat precis ca un bisturiu și acele de păr ne-au primit cu bucurie, în chiote de anvelope chinuite. Am mai ținut-o așa preț de jumătate de oră. Apoi a început forfota. Furnicarul urca spre Bâlea, iar asfaltul devenea tot mai pestriț.

Era momentul pentru o ciorbă de fasole în pâine. Chiar dacă cineva o să se uite cruciș când o să cer asta la micul dejun.