Anul este 1908. Automobilul era o invenţie nouă, o curiozitate mecanică, iar cei care îşi permiteau să achiziţioneze această minune a tehnicii erau priviţi drept vedete, iar poza lor apărea în ziarul local. Pe lângă faptul că automobilele erau o raritate, acum o sută de ani şi drumurile erau o problemă. Acestea nu existau de cele mai multe ori, sau erau într-o stare foarte proastă. Iar de asfalt nici nu se punea problema. În plus, nimeni nu ştia exact care este drumul cel bun. Harţile erau puţine şi imprecise, iar de cele mai multe ori trebuia să te bazezi pe indicaţiile localnicilor. În aceste condiţii, o familie din Los Angeles a avut curajul să întreprindă prima călătorie de la Vest la Est la bordul unui automobil.
Cum s-a născut ideea?
Jacob Murdock era un afacerist profitabil, iar casa sa era situată pe coastă de est a continentului nord-american, în Johnston, Pennsylvania. Însă în fiecare iarnă, el şi familia sa călătoreau în California pentru evita iernile reci de pe coasta de est. În California, familia Murdock avea o a doua casă, în oraşul Pasadena. De fiecare dată efectuau lunga călătorie cu trenul, dar inspirat de peisaje şi de o recentă călătorie cu automobilul între Paris şi Pekin (Beijing-ul de astăzi), domnului Murdock i-a venit o idee: o călătorie cu maşina care să străbată de la vest la est întreaga Americă.
Jacob M. Murdock şi-a luat familia şi a urcat-o la bord-ul unui automobil Packard pentru care plătise 4.200 dolari şi care avea 5400 de mile la bord. Era un automobil cu caroserie deschisă şi volan pe dreapta, ca majoritatea din acea vreme. Packardul 1908 "Thirty" era echipat cu plafon din pânză, parbriz pliabil şi vitezometru. Singura modificare adusă maşinii a fost echiparea cu anvelope mai mari pe puntea faţă, pentru a permite schimbarea între ele în caz de nevoie. Murdock şi-a mai dotat automobilul cu câteva piese de schimb, un cort, un mic troliu, doi stâlpi de lemn, două lopeţi şi o carabină Winchester pentrua ţine la depărtare coioţii pofticioşi. Câţiva colaci de sfoară, un târnăcop, o maşină de gătit şi ustensile pentru bucătărie. Mai existau câteva canistre pentru apă, ulei şi benzină, dar şi trei anvelope Continental de rezervă, precum şi nouă camere pentru a putea face faţă penelor frecvente de cauciuc.
Probleme specifice
În 1908, nu existau benzinării la tot pasul. De fapt, ele nu existau aproape deloc.
De cele mai multe ori, carburantul se achiziţiona de la magazine universale sau de la atelierele mecanice unde era depozitat în canistre sigilate. Pentru a fi sigur că nu rămâne fără benzină, Murdock a scris în avans proprietarilor de magazine de pe traseu pentru ca aceştia să nu rămână fără carburant. De-a lungul excursiei, Murdock a putut cumpăra benzină în canistre de cinci galoane pentru care a plătit între 2.2 şi 2.5 dolari. De-a lungul traversării, Packard-ul a consumat 524 de galoane de benzină, adică 1.983 litri. Având în vedere că traseul pe care l-a parcurs a însumat 3.694 mile (5.945 km), putem calcula consumul automobilului din 1908: 33 de litri pentru fiecare 100 km parcurşi. Astfel pregătit, domnul Murdock şi-a strâns familia în dimineaţa zilei de 24 aprilie 1908 şi a plecat la drum, lăsând Los Angeles-ul în spate. Echipajul era format din soţia sa, Anna, cei trei copii, Lillian, Alice şi Milton, un mecanic şi un prieten. Cu un asemenea echipaj, plus proviziile şi echipamentul de rezervă, greutatea totală pe care automobilul o transporta era de aproape 2.5 tone. Acest lucru s-a simţit imediat după plecare, maşina fiind mult prea grea. Murdock a decis să mai uşureze povara renunţând la câteva provizii, ce au însumat proabil aproximativ 50 de kilograme. Având în vedere că Packard-ul folosit de Murdock era propulsat de un motor de 30 CP, ne putem imagina cam care era viteza medie. Familia Murdock a abordat relaxat această excursie, călătorind doar ziua. În plus, membrii familiei se odihneau duminica. Astfel, pentru a parcurge cei 5.945 kilometri, Jacob şi familia sa au avut nevoie de 32 zile, 5 ore şi 25 minute.
Una dintre cele mai mari probleme a acelor vremuri era faptul că nu existau hărţi. Iar cele care existau erau imprecise şi marcau doar zone limitate. De foarte multe ori, familia Murdock a trebuit să ceară indicaţii de la localnici pentru a afla care este direcţia corectă. Un prim obstacol major a fost parcurgerea unui lac secat, imediat după ce echipajul a părăsit California.
Coyote Lake era urmat de o zonă extrem de nisipoasă şi dificil de traversat. Era limita unde majoritatea atomobiliştilor din acea vreme făceau calea întoarsă. Familia Murdock nu s-a lăsat descurajată şi a atacat zona nisipoasă cu curaj. Deşi au rămas cu maşina blocată de numeroase ori, au reuşit să învingă acest moment dificil după ce au învelit anvelopele cu sfoară groasă şi au reuşit să continue înaintarea.
Prima etapă a călătoriei s-a încheiat la Ogden, Utah. Acest orăşel era punctul terminus pentru prietenul familiei care i-a însoţit în prima parte a călătoriei şi le-a dat ocazia să se odihnească după dificila traversare a Nevadei. De aici, relieful devenea ceva mai prietenos. Familia Murdock şi-a împărţit apoi călătoria în încă patru etape: Ogden - Cheyenne, Cheyenne - Omaha, Omaha - Chicago şi Chicago - New York.
Pe 22 mai 1908, călătorii au ajuns acasă, în Johnstown. Şi-au schimbat hainele, s-au odihnit pentru două zile, iar apoi au continuat călătoria către New York. Au fost însoţiţi de alte patru automobile în care au călătorit ziarişti. Pe 26 mai, Jacob Murdock şi familia sa au intrat cu Packard-ul pe Broadway şi apoi în Central Park. Au pozat pentru ziarişti, însă un poliţist zelos le-a întrerupt momentul de bucurie, ordonându-le să scoată maşina plină de noroi din parc.
Traversarea Americii în 32 zile, 5 ore şi 25 minute a devenit un record pentru cea mai lungă călătorie a unui automobil cu acelaşi şofer. Astăzi, aceeaşi călătorie poate fi făcută în 48 de ore. Murdock a scris ulterior o carte despre aventura sa, carte care poate fi citită în totalitate AICI.
Comentarii (3)