Road trip Opel Astra Sports Tourer (2010-2012)

Vineri, ora 14:00. Ne pregătim de plecarea spre Frankfurt. Evident, am ales varianta grea de a ajunge acolo: cu ajutorul uneia dintre maşinile lansate recent în România. Pentru că, fie vorba între noi, preferăm un astfel de test unuia în care plimbăm maşina câteva zile prin jurul Bucureştiului. Aleasa de la ediţia 2011 a Salonului de la Frankfurt: Astra ST. Nu vă speriaţi, ST nu înseamnă că avem pe mâini o versiune de performanţă a lui Astra (fordiştii ştiu!), ci varianta break a compactei germane. Sports Tourer, altfel spus, pentru a termina cu analiza acronimelor.

După ce ne-am asigurat că toată lumea şi-a ocupat locurile, iar sculele foto şi accesoriile fără de care Ciprian nu poate să respire şi-au tăiat 80% din portbagajul maşinii, am plecat la drum. Nu înainte de a trece pe la unul dintre dealerii Opel pentru a ridica "Cardul de asistenţă" al maşinii, un element despre care am aflat azi în premieră. E un soi de asigurare tehnică care, contra unui cost lunar modic, te ajută dacă ai vreodată probleme cu maşina oriunde în Europa. Dar vom reveni asupra subiectului.

O MICĂ DEVIERE

Am luat-o încet spre autostrada spre Piteşti, apoi spre Sibiu, iar apoi am deviat de la drumul clasic înspre Arad pentru a termina ziua la Cluj. A fost ideea lui Mircea, care spune că mâine ne va fi mult mai uşor să luăm autostrada de la Debrecen în braţe şi să mergem pe ea până ne plictisim pentru a ajunge undeva spre Austria-Germania.

Probabil la Linz. Deh, un road trip cere sacrificii (ai nevoie de imagini şi de timp pentru producerea acestora), chiar dacă astea înseamnă că trebuie să ne petrecem mai mult timp pe şoselele româneşti decât de obicei.

De fapt, drumul Bucureşti-Cluj a fost un experiment. Având în vedere că avem o nouă centură a Sibiului şi o bucată de autostradă de 40 de kilometri de la Turda la Cluj, am vrut să vedem cu cât scade timpul în care tai ţara-n două pentru a ajunge din sud în nord. După aproximativ 450 de kilometri de la ieşirea din Bucureşti, am primit şi răspunsul: de acum, te poţi aştepta să ajungi la Cluj cu maşina în maxim 6 ore, chiar dacă opreşti de câteva ori (pentru fotografii şi altele de genul ăsta) şi chiar dacă un accident de pe nefericita Vale a Oltului te ţine pe loc pentru câteva zeci de minute.

CÂTE CEVA DESPRE ASTRA ST

Ne-am acomodat şi cu Astra ST în timpul ăsta. De fapt, acomodarea nu a durat mult, pentru că am avut grijă să luăm în test una dintre versiunile de top ale modelului german. Astra Sports Tourer 1.7 CDTI de 125 CP în versiune Sport, cu multe elemente opţionale adăugate în "ofertă". Implicit piele maro plus crem pe bord şi neagră pe scaune, navigaţie şi întreaga gamă de sisteme pe care şi le poate comanda cineva pe o astfel de maşină. Doar trapă nu avem, dar nu-i simţim lipsa. 

Evident, acomodarea cu maşina a implicat şi elemente pozitive, şi unele negative.

Am putut vedea, de exemplu, că Astra ST este o maşină perfectă de croazieră. E făcută pentru o familie care îşi petrece concediile pe şosea. De la direcţie la suspensii, toate elementele îţi spun că maşina a fost croită pentru asta. Există însă şi câteva elemente cu care sperăm să ne obişnuim în săptămâna pe care ne-o vom petrece la volanul lui Astra ST, cum ar fi faptul că torpedoul este extrem de mic (am fi preferat ca hârtiile necesare călătoriei să încapă acolo), o sticlă de 500 de mililitri aşezată pe locul special destinat de pe consola centrală te deranjează atunci când schimbi treptele sau faptul că "joystick-ul" cu care comanzi ce se întâmplă pe monitorul amplasat central nu poate fi apăsat decât pe părţile sale laterale. În rest, să le trăiască designerii oamenilor ăstora, că break-ul arată tare bine. La exterior şi interior. Iar despre spaţiu n-avem decât cuvinte de laudă.

Mâine facem Cluj-Linz. Să vedem cum se comportă Astra ST pe autostrăzi. Tot mâine vom vorbi despre consum. Să avem drum bun!

De la Cluj la Linz. Via Budapesta şi Viena