Consiliul European pentru Siguranța Transportului (ETSC) a publicat o amplă analiză cu privire la accidentele suferite de copii pe teritoriul Uniunii Europene, iar cifrele nu sunt deloc favorabile țării noastre.
În perioada 2014-2016, România a fost țara din Uniunea Europeană în care s-au înregistrat cele mai multe decese în rândul copiilor de până în 14 ani în urma unor accidente rutiere, raportate la fiecare un milion de copii din țară.
Astfel, în România au avut loc aproape 27 de decese în rândul copiilor de până în 14 ani la fiecare un milion de copii, de peste 3 ori mai multe decât media europeană (8 decese) și de 7 ori mai multe decât în Norvegia, Suedia și Marea Britanie, iar 74% dintre acestea au avut loc pe drumuri urbane.
De asemenea, peste 11% dintre decesele înregistrate de copii români cu vârsta cuprinsă între 1-14 ani au avut drept cauză un accident rutier, peste media europeană de 7.5%. Datele pentru perioada 2006-2016 indică totuși o scădere semnficativă a numărului de decese în rândul copiilor, de la un maxim de 145 de decese în 2006 la un minim de 76 de decese înregistrate în 2015. La nivelul Uniunii Europene, 8.100 de copii au încetat din viață în ultimii 10 ani din cauza unor accidente rutiere, dintre care jumătate erau pasageri în mașini, iar o treime erau pietoni.
Datele vin la scurt timp după ce România a ocupat prima poziție și în topul țărilor cu cele mai multe decese înregistrate la un milion de locuitori indiferent de vârstă: 98 de decese, dublu decât media înregistrată în Uniunea Europeană.
O altă statistică îngrijorătoare este legată de numărul de copii răniți grav în accidente rutiere.
La nivelul a 22 de state din Uniunea Europeană, numărul copiilor răniți a scăzut cu 2.6%, însă în România acestea au crescut cu aproape 2%. În plus, România și Malta sunt singurele țări europene în care numărul de copii răniți este în creștere.ETSC menționează că cea mai sigură măsură pentru reducerea accidentelor mortale este utilizarea scaunelor pentru copii sau a centurii de siguranță, în funcție de vârsta copilului, precum și echiparea mașinilor cu sisteme de siguranță precum Automated Emergency Braking (AEB) cu funcție de detecție a pietonilor sau a sistemului Intelligent Speed Assistance.
Via ETSC
Si sa nu aud de lipsa infrastructurii sau alte branzeturi de acest gen.
In primul rand lipseste cu desavarsire notiunea de civilizatie rutiera, cultura rutiera si securitate rutiera. Apoi in al doilea rand lipsa totala a bunului simt in trafic dar si ca pieton.
Zi de zi observ copii tinuti in brate de catre parinti inconstieni aflati la volan si impartind volanul, aflati in bratele adultului pe scanului din dreapta sau pe bancheta din spate fara nici cea mai mica jena sau asigurare, securitate zero, creier de adult zero.
Telefon la ureche , este ordinea zilei, trebuie afisat marul in trafic , eventual nu stiu ce alta sigla stralucitoare si orbitoare - este alta cauza a accidentelor.
Facebook si live streamingul - un alt caz mediatizat zilele acestea in mass media.
Lista continua - completati voi, va rog!
urmasii nostri? ne seamana in atitudine pentru ca noi ii invatam sa fie: agresivi, orgoliosi, egocentristi "pentru ca viata e grea".
viitorul tarii asteia?..... e de KKT
Din pacate astea nu se pot dezvolta fara o implicare a guvernului.
Am fost la un curs de conducere defensiva, la vreo 40 de ani, dupa ce am trecut la putere dubla si tractiune pe spate ... Foarte util cursul, copii mei vor avea intredictie la sofat inainte de a face acel curs. O parte din cele prezentate le stiam, o parte au fost prezentate intr-un fel care m-a surprins si m-a facut mai atent. Jumatae din participanti erau acolo pt ca i-a trimis firma, cu forta, si asteptau doar sa plece.
Infrastructura este o cauza - mi-a placut un nene militian care la o prezentare publica dadea cu mare emfaza vina doar pe viteza...
... intr-o tara in care poti fura parti din infrastructura rutiera si Politia spune ca nu are ce sa faca
... in care poti conduce beat si in caz ca omori pe cineva un judecator binevoitor iti da cu suspendare
... in care daca tragi de atentie un sofer care scrie sms-uri in timp ce trece prin zone cu scoli si gradinite se zborseste la tine ...
... si lista e foarte lunga ...
ne-o facem cu mina noastra, si cind suntem in trafic, si cind votam :(
Serios acum, nu vă mai “strofocaţi”, băieţi. A ne imagina că trebuie atribuită politicienilor toată responsabilitatea echivalează cu o autoinvitaţie la portul “ochelarilor de cal”. De la “loviluţie” încoace, au trecut pe la pupitrul de comandă şi Manda de “stânga” şi Tanda de “dreapta”, ba încă şi “apoliticii”, mă rog, “tehnocraţii”. Şi??? Ce-a survenit spectaculos în mentalitatea noastră balcanoidă? Este absurd să acuzi o colectivitate, oricare ar fi ea, câtă vreme individul, în mod aparte, constituie problema. Pe de altă parte, funcţionează (din păcate) şi teoria imitaţiei, relevată de Rex. Bine, tot el arată un simţ acut al umorului, sugerând posibilitatea studierii de către prostime a testelor de siguranţă, ba încă şi fixarea lor drept criterii de opţiune comercială :))
Pur şi simplu nu se mai poate face nimic, la nivel mondial, continental, naţional etc. “Tâmpirea globală” îşi urmează, nestingherită, cursul prestabilit, împlinindu-se cu o voluptate straşnică a perseverenţei şi ignorând cu cinism deosebirile de rasă, etnie, avere, viziune, educaţie...Pe piaţa “soluţiilor” ne înghesuim dintr-un orgoliu al importanţei şi prestanţei sociale, poate chiar al dorinţei sincere de normalizare, dar prea puţini dintre noi înţeleg că recomandările lor vor rămâne fără ecou…Ca din senin, în viaţa reală apar situaţii din ce în ce mai bizare, mai groteşti (dar, totodată, ştim prea bine că atrocităţile nu ne mai oripilează, iar dramele nu ne mai “ating” în străfunduri sufleteşti, adică nu ne mai impresionează, că de mobilizat…sunt şanse perfect nule), şi nu mă refer doar la cazul recent al manelistului feisbucist (sau invers).
Aşadar, instinctului de conservare (în virtutea unor…virtuţi ancestrale) îi face astăzi concurenţă un adevărat monstru, un nou “dumnezeu”, care încearcă, de fiecare dată, să se legitimeze (în) public invocând laitmotivul ultraprăfuit al “dreptului constituţional la informare” (mai degrabă la deformare…a percepţiei sănătoase şi a aptitudinilor morale), recte societatea spectacolului (preponderent conceput şi facilitat mediatic), savurat(ă) “flegmatic”, din fotoliul confortabil de acasă, cu bere şi “ronţăială” la discreţie. Spectacolul-marfă nu se măsoară în dimensiunile unei ciuperci atomice sau în platitudinea sforăitoare a unui “vip”; el se cere doar înghiţit continuu şi pe nemestecate, dincolo de formă şi conţinut. Dacă însă cele două stări de spirit teoretic contrare se vor contopi, atunci să ne aşteptăm şi la haos global, nu doar la tâmpire globală.
Am pus de atâtea ori degetul pe rană, oferind explicaţiile cele mai pertinente (din punctul de vedere al Cuiva, nu al meu personal), dar tot de atâtea ori m-am trezit etichetat în fel şi chip…Nu-i aşa, dragă vianu?
PS. Întotdeauna contracarez reproşul pesimismului cu argumentaţia realismului (politic).
, dar pina acum am facut fata
Recunosc - in oras adultilor le spun o singura data sa puna centurile sau platesc ei amenda daca ne opreste ... pina acum cu o rata de succes rezonabila :)