DrivetestRenault Clio

Dacă motoarele ar fi apreciate universal în funcţie de cuplul motor pe care îl oferă, nu pentru puterea maximă, unitatea 1.5 dCi Euro 5 a lui Clio ar fi pe podiumul segmentului la diesel-uri, deoarece are 180 Nm şi doar 75 CP. Din păcate pentru el, nu are cel mai mare cuplu motor din segment, dar ştie să se folosească de fiecare dram de forţă cu care l-a înzestrat fabrica din care a plecat.

Unitatea este relativ gălăgioasă la ralanti, în special la rece - tipic pentru diesel-uri. Odată ce ai intrat în traficul specific unui oraş mare, sunetul nu mai este la fel de deranjant, în special dacă foloseşti şi sistemul audio. În mod bizar, sunetul motorului nu este deloc deranjant la viteză, fiind acoperit cu brio de zgomotul vântului.

Deşi are o cutie manuală cu cinci trepte, modelul este economic şi nu "cere" a şasea treaptă. Timoneria este destul de precisă, iar primele trei trepte sunt un deliciu în materie de reprize, după care se linişteşte totul şi Clio se orientează exclusiv pe consumul de carburant. Reprizele 80-120 km/h sunt bune pentru segment, iar etajarea cutiei este lăudabilă. Pentru un punctaj mai mare ar fi fost necesară o antifonare mai bună şi câţiva cai putere în plus.

Renault Clio 1.5 dCi are un consum mixt de 4.0 litri la sută. Singurul rival care îl depăşeşte la acest capitol este Volkswagen Polo 1.2 TDI, cu un consum mixt de 3.8 litri la sută. Pe acelaşi loc cu Clio se află Peugeot 206 Plus 1.4 HDi, tot cu 4.0 litri la sută în regim mixt. Ceilalţi rivali consumă ceva mai mult, dar niciunul nu trece de 4.3 litri la sută.

În cadrul testului nostru, am obţinut un consum urban de 5.6 litri la sută. Consumul în mediul extraurban a variat între 3.7 şi 4.5 litri la sută. Pe autostradă, modelul a afişat un consum de 5.6 litri la sută la rularea constantă cu 120 km/h la 2.300 rpm în treapta a cincea.

Partea cea mai bună este că încă mai este loc de îmbunătăţiri. Francezii ar putea adăuga un sistem Stop/Start pentru a reduce consumul urban, iar elementele auxiliare alimentate de motor ar putea fi eficientizate cu un sistem de management electronic. Chiar şi aşa, modelul oferă o autonomie de peste 1.000 de kilometri fără prea mari bătăi de cap, doar multă răbdare.

Fiind vorba de subcompacte diesel, nu ne putem aştepta la diferenţe mari de peformanţă. Practic, mai toate modelele din segment au puteri apropiate şi valori apropiate ale cuplului motor maxim, exploatate prin tranmisii cu cinci sau şase rapoarte etajate cum au ştiut inginerii mai bine. În unele cazuri, s-a mers exclusiv la consum, în timp ce alţii s-au axat pe performanţă. Unii au reuşit să împace ambele tabere.

În cazul lui Clio 1.5 dCi, sunt necesare 15 secunde pentru a accelera de la 0 la 100 km/h. Destul de mult, iar concluzia este întărită de poziţia modelului într-o comparaţie pe hârtie - penultima poziţie. Singurul diesel de clasă B mai lent decât Clio este Hyundai i20 în versiunea 1.4 CRDI, care are nevoie de 16 secunde pentru a atinge 100 km/h. Mai toate modelele din segment au o viteză maximă situată între 160 şi 165 km/h.

Interiorul acestui model nu ne-a adus nicio surpriză. Ne aşteptam ca legătura cu Yahoo să fie ceva mai simplu de descoperit. Cu excepţia unor inscripţii pe tapiţeria "Music" a celor de la Renault, nu ai niciun indiciu că te afli la bordul unei ediţii speciale numite Yahoo. Accentele albe de la bord sunt şi ele neînţelese, culoarea tradiţională a celor de la Yahoo fiind movul.

Volanul şi schimbătorul sunt îmbrăcate în piele, în timp ce bordul este format dintr-un bloc masiv de plastic. Nu are sens să criticăm faptul că plasticele de la bord nu sunt moi la atingere, dar putem să apreciem ergonomia comenzilor şi faptul că respectivele materiale vor rezista în timp prin duritatea lor. Din acest punct de vedere, putem considera că francezii au fost corecţi cu clienţii.

Poziţia la volan este potrivită, deşi am fi vrut un plus de suport lateral din partea scaunelor din faţă. Ne-a plăcut forma volanului, care pare să aibă dimensiuni optime în raport cu habitaclul lui Clio, iar schimbătorul de viteze este amplasat exact unde trebuie. Am fi apreciat prezenţa unei cotiere, pentru un plus de confort în mediul urban. Portbagajul are un volum de 288 de litri, ceea ce îl clasează între Polo şi Fiesta, în media segmentului. Liderul rămâne Dacia Sandero, cu 320 de litri.

Clio Yahoo 1.5 dCi pleacă de la 12.850 euro cu TVA inclus. Singurele modele comparabile pe care le poţi cumpăra cu mai puţini bani sunt Dacia Sandero, Skoda Fabia şi Hyundai i20. Ceilalţi rivali au preţuri mai mari cu câteva sute sau chiar mii de euro, de unde şi avantajul clar al lui Clio la acest capitol.

Modelul franţuzesc se bucură de şi de preturi bune pentru echipamentele opţionale: proiectoarele de ceată te costă 125 de euro fără TVA, airbagurile laterale faţă şi scaunul şofer cu reglare pe înălţime costă 200 de euro, geamurile spate cu tentă închisă şi eleronul spate costă doar 81 de euro fără TVA şi pachetul Look la fel. Cea mai ieftină opţională este "Volan şi schimbător de viteze îmbrăcate în piele" - 65 de euro fără TVA. Dacă vă luaţi un Clio 1.5 dci şi aveţi un buget limitat, nu trebuie să rataţi această dotare. Sistemul de navigaţie costă 395 de euro fără TVA, dar nu include harta României.

Cu puţin peste 13.000 de euro, îţi poţi cumpăra un Clio echipat destul de bine, care va ţine cu casa când mergeţi la staţia de alimentare. Dotări precum geamuri electrice spate, sistem de navigaţie şi jante din aliaj sunt mai puţin relevante în această clasă, mai ales la nivelul de preţ în care este încadrat Clio. Vă recomandăm să optaţi atât pentru airbag-urile laterale, cât şi pentru un sistem de cruise control, dacă cel din urmă este disponibil.

Facelift-ul lui Clio a debutat în 2009, dar nu a fost testat încă de cei de la EuroNCAP. Cea de-a treia generaţie a acestui model a fost testată în 2005 şi a obţinut cinci stele de siguranţă. Protecţia copiiilor a fost cotată cu patru stele, în timp ce pietonii sunt protejaţi mai puţin, Clio având o singură stea la acest capitol.

Lipsa ESP-ului în standard nu i-ar permite lui Clio să obţină acelaşi punctaj la EuroNCAP dacă ar fi testat astăzi. Între timp, unii rivali oferă acest sistem în lista de atribute standard, de unde şi preţul mai ridicat al acestora.

Cu toţii ştim că Renault preferă suspensiile cu setări orientate spre confort. Singurele excepţii se numesc RenaultSport, care compensează din plin pentru confortul oferit de fraţii lor "normali". Exemplarul testat este echipat şi cu Pachetul Drumuri dificile, caracteristic unei ţări precum România. Acest lucru se traduce printr-o gardă la sol ridicată, amortizoare şi arcuri diferite de versiunea vândută pe alte pieţe şi prin prezenţa unui scut motor.

Prezenţa pachetului de drumuri grele ne aduce un ruliu perceptibil pe viraje, dar şi un răspuns plăcut la abordarea gropilor - nu simţi mare lucru. Direcţia nu este imprecisă, dar nici nu-ţi dă senzaţia aceea de precizie extremă. În comparaţie cu alte modele din segment, Clio se comportă ceva mai bine decât Sandero şi i20, de parcă ar respecta diferenţa de preţ dintre acestea.

Per ansamblu, Renault Clio 1.5 dCi îşi ştie locul în segment şi se comportă ca atare. Nu a fost niciodată gândit ca model destinat competiţiilor de viteză în coastă sau altor minunăţii de acest gen, ci este doar un model economic care te duce de la A la B întreg dacă nu te crezi vreun pilot nedescoperit.

Construcția lui Clio nu pune probleme în materie de vizibilitate, singurele mici semne de întrebare ridicându-se la nivelul montanților parbrizului, care deranjează în anumite unghiuri şi în anumite condiții, fără a deveni un motiv de depunctare. În rest, fiind un model cu o lungime cu puţin peste patru metri, oglinzile  nu pun la încercare nervii celui de la volan. Luneta te ajută mult la manevrele în marşarier, fiind vizibilă în întregime în oglinda centrală. Pentru cei care nu se pot obişnui nici măcar cu un Clio, există senzorii de parcare.

La acest capitol, am apreciat faptul că toate comenzile audio pe care sistemul audio MP3 şi pachetul bluetooth le primesc pot fi concentrate într-o singură manetă, fără a fi nevoie să le înşiri pe volan. E adevarat, ai nevoie de antrenament până să deprinzi metoda comenzii pe sub coroana volanului, însă ulterior devine o artă să apeşi "orbeşte" sub volan pentru a controla întreg pachetul audio. I-am simţit lipsa sistemului cruise control, dar am apreciat prezenta sistemului care indica treapta pe care trebuia să o cuplăm pentru a obţine cel mai bun consum posibil.

În rest, cei de la Renault nu oferă nimic revoluţionar la acest capitol, dar trebuie să remarcăm preţurile reduse ale opţionalelor. Practic, e păcat să-ţi iei un Clio "chel", la cât de ieftine sunt unele dotări opţionale.

Clio este o maşină simpatică, iar culoarea aleasă pentru exemplarul testat îi pune în valoare toate atributele. Sigur, lipsa unui set de jante din aliaj şi garda la sol ridicată îi taie din punctaj, la fel cum este şi aspectul tern al interiorului şi lipsa trăsăturilor îndrăzneţe de design.

Cu toate acestea, generaţiile precedente ale lui Clio puteau fi caracterizate la fel atunci când au debutat şi acum arată încă bine. Nu putem spune că un Clio din 1993 nu-şi trădează vârsta, dar nici nu arată de-a dreptul învechit. Poate că francezii ştiu că moda revine o dată la zece ani şi vor să mizeze pe acest slogan în loc să apeleze la artificii estetice.