Mana-rece-suflet-cald

Mă amuză cum pleacă unii după fentă. Articolele astea despre nu știu ce scădere sau creștere pe o lună într-o țară sau alta, pe un anumit segment de vehicule, chiar nu au nicio relevanță. Jurnaliștii nu mai știu ce să mai scrie, precum comentatorii de fotbal care în loc să comenteze meciul, ne dau statistici idioate despre câte pase reușite cu stângul a dat un jucător în zilele de miercuri jucând în deplasare pe când era luna în al treilea pătrar.

Pentru că sunt mașini doar de plimbare și fițe. Când e zăpadă pe șosele, nici unul nu-și scoate ”bijuteria” din garaj. Pentru asta are mașină normală, de toată ziua. Chiar, își imaginează cineva că există vreun posesor de ”G”, care nu mai are cel puțin alte două-trei modele prin garaje?

De când cu electricele tot mai numeroase, se vede clar o tendință de revenire la formatul sedan, evident, din motive de aerodinamică. Se mai storc astfel, câteva zeci de kilometri de autonomie, dar și un confort mai bun pentru pasageri.

În realitate, formatul sedan vine tare din urmă, cel puțin la segmentul full electric, tocmai pentru că are un coeficient aerodinamic mai bun decât SUV. În ce privește lupta, mai degrabă se pare că e invers. Sunt tot mai mulți oameni rezistenți la schimbare, adeseori din motive reale și pertinente, gen, range anxiety și lipsa pieței second hand, sau perspectiva ca după 6-8 ani să fie nevoiți să schimbe bateria mașinii (scump, foarte scump) sau să o caseze. Altfel, cine merge mult cu o electrică, să zicem 25-30 de mii de km. pe an, își scoate banii pierduți prin faptul că nu o mai poate revinde sau redota cu o nouă baterie, din economia la bani pe kilometrul parcurs.

Nu înțeleg ce rost mai are râtul de porc (chiar și așa țuguiat ca buzele unei pițipoance), în contextul în care mașina va fi electrică. Aah, stai, ține de ”ADN-ul mărcii...