SaabCuantic

Cine are impresia că în Rumânica se respectă vreo regulă? Nici cetăţeanul, dar nici entitatea care le emite, autoritatea de stat…De pildă, sunt situaţii în Capitală în care, deşi există drumuri cu numai o bandă pe sens, nişte minţi briliante din Primărie au introdus pe acolo…RATB-ul. Şi uite aşa, dacă ai “inspiraţia” să te angajezi pe astfel de cărări – căci străzi nu se pot numi – n-ai încotro decât să lâncezeşti în, pardon, curul autobuzului, cu ochii ţintă în continuu pe contrasens, care, dacă se nimereşte o zi infernală de trafic, te face să fii întrecut de pensionarii şi câinii care merg la pas în paralel. Sau îţi poţi scoate autorizaţie pentru prestări servicii micro-RATB. Unde mai pui opririle autobuzelor în staţii. Iar când zici că s-a ivit ocazia ca să le depăşeşti, hop cu semnalizarea stânga, adică bieţii şoferi vor să iasă din staţie, poziţionându-se deja în diagonală…hai nu fii nesimţit şi acordă-le prioritate. Deci iluzia benzii mai rapide atinge sublimul în acest caz, banda mai câştigată fiind…trotuarul de lângă tine.

@VFL, evident că mă pronunţ categoric pentru măsuri de securitate în trafic şi pentru ameliorarea lor continuă, dar, dacă acestea ajung într-un final să-ţi răpească plăcerea unică de a conduce în favoarea iluziei siguranţei absolute şi a hegemoniei cibernetice, cum bine subliniază @Calingura, fără să-ţi lase la dispoziţie un pic de oscilaţie a hazardului şi de sondare a necunoscutului, atunci prefer să redevin...pieton. Ce farmec ar avea o maşină care "ştie" singură ce are de făcut şi care nu-ţi insuflă nici o emoţie în mişcare? Aşa că refuz indiscutabil "super-premisa" eficienţei maxime pe fondul lipsei (impusă, monitorizată şi controlată) de eroare umană! Chestiunea este însă mai complexă decât pare şi implică substraturi...spirituale.

Cu toată stima mea pentru Volvo şi febleţea mea pentru siguranţa auto, firma suedeză începe s-o dea pe fabulaţie…De fapt, acest “curent” globalist frenetic al prezentului şi anume paradigma utopică a eliminării totale a pericolelor şi riscurilor de orice natură din habitatul social şi din mediul privat al fiecărui om este de sorginte clar ocultă…Se încearcă în zadar idealizarea vieţii pe pământ şi ancorarea imagistică într-un paradis (şubred!) al siguranţei absolute şi al trăirii hedoniste nestingherite…Să nu mai fie accidente auto – ce fantasmagorie neghioabă! Ba o să tot fie până la sfârşitul lumii, nu fiindcă aşa vreau eu, Doamne fereşte, ci fiindcă succesiunea firească şi imprevizibilă a fenomenelor antagonice şi antinomice, chiar dacă presupune un lanţ parcă interminabil de catastrofe pe plan fizico-natural şi de tragedii pe plan socio-uman, a fost hotărâtă în sfere prea înalte încă după Potop…Pe de altă parte, minimizarea forţată a factorului decizional uman în ceea ce priveşte pilotajul maşinii şi tendinţa bizară, neexplicată concludent, de a-l transforma pe şofer într-un simplu element de decor în habitaclu, un actor pasiv, “asistent” al propriei letargii induse “oficial” în favoarea factotum-ului computerizat, denotă fără umbră de dubiu lipsa de discernământ a celor preaputernici care au acaparat resursele de trai şi puterea politico-religioasă a planetei şi care ne condiţionează perpetuarea vieţii organice cu supunerea imediată şi necrâcnită…Pentru a evita o asemenea posibilitate de neconceput pentru dânşii (adică opoziţia născută din luciditate), se străduiesc să ne ofere permanent o rozetă colosală, nemaipomenită în istorie, de tentaţii ale confortului, chipurile, “nevisat”, care cică să nu fie ameninţat de nimeni şi de nimic...Numai că sugestia ca omul, fiinţă vie şi teonomă, să devină un mecanism oarecare şi sedentar al maşinii sau al computerului mi se pare stupiditatea întruchipată, supremă! Ar trebui doar le să strigăm: “Luaţi-vă labele monstruoase de pe maşini, lăsaţi-le aşa cum sunt, gata, au atins toate culmile de dezvoltare acceptabile, scutiţi-ne de atâta tehnologie şi atâtea facilităţi în numele unei evoluţii şi al unui progres care mutilează în substanţă! Vrem să conducem maşini, nu e-tablete, sau, mai precis, nu vrem să ne conducă nişte e-tablete!”...

Am precizat odată că nu ţin cont de faptul că sunt “însângerat” pe AM pentru vocaţia de a indispune pe alţii, dar, în loc de comoditatea de a mi se rezerva gesturi de iubire purpurie, aş prefera să fiu tamponat de motivaţii forte…De multe ori, aştept în zadar. Dar nu mă surprinde “statistica” atâta timp cât mulţi sunt crescuţi în spiritul bravei butade “Loveşte şi fugi (sau dă-te la fund)”. De pildă, cine şi de ce nu este de acord cu posturile mele anteriore? Ce mocofani de liceu probabil necăliţi de cumpene majore de viaţă îşi exercită veto asupra mea? Pe de altă parte, mi se pare jalnic ca unele articole care ating chestiuni de logică sau sensibilitate (cum ar fi cel prezent) să fie tratate cu, pardon, dosul de către majoritatea masei de useri, în schimb, când vine vorba de frivolele paralele între mărci (europene şi asiatice), cai putere şi preţuri, se înghesuie în cârduri…Culmea, tot eu sunt beştelit că nu cunosc sau nesocotesc semnificaţia unanim acceptată a unui forum auto. Oare câţi sesizează că Românica, o întindere de pământ (odinioară o ţară!), s-a nimerit în modul cel mai nefericit la întretăierea emfazei occidentale cu bâlciul oriental? Totul seamănă aici cu constituţia unui computer sau a unui mobil: soft din Vest şi hard din Est. Prin natura firii noastre, noi nu vrem să alegem decât calea de mijloc, aceea mai uşoară şi, desigur, mai “şmecheră”: pura folosinţă. Cam aşa stau lucrurile şi cu “butoniada” de pe AM. Criteriul-reper de a fi catalogat “bun” sau “rău” este stabilit astăzi de balanţa subiectivă a click-urilor la discreţie, fie ele şi antagoniste. Merito-craţia din modernism a fost substituită cu gadgeto-latria din postmodernism. Până la urmă , voi fi nevoit să mă orientez spre un forum unde “up” şi “down” nu figurează nici ca “opţionale”. Deci, ca să sintetizez, dacă cineva, oricine ar fi, nutreşte o admiraţie sau un dispreţ faţă de persoana mea, îl rog să se exprime deschis, fără ezitare. Dacă am ajunge să ne bălăcărim, asta e, căci orgoliile nu pot fi stăvilite, dar ne vom strădui să-i punem capăt cât mai repede şi să restaurăm domnia bunului simţ. De exemplu, Octav72 m-a rănit puternic, dar în sinea mea şi în mod obiectiv preţuiesc curajul lui. Nu-l consider duşman, căci nu sunt capabil de cruzime, însă raporturile noastre sunt avariate ireversibil. Îmi asum 50,000…01 % din vină. Se subînţelege că permit orice, însă cu o singură condiţie: cine vrea să atace, să mă vizeze strict pe mine, nu marca de care sunt legat afectiv!

Pomeneam mai sus de mersul pe două roţi. O operaţiune pe care lumea auto a încercat-o încă din perioada interbelică, dar fără izbândă. La începutul anilor ’50, SAAB 92 o executa la raliuri, nu intenţionat, ci din inerţie la curbe strânse abordate cu viteză peste cea recomandată, dar maşina era prea echilibrată pentru a se răsturna, la fel şi urmaşa 93. La mijlocul aceluiaşi deceniu, Chevrolet Joie Chitwood Thrill Show aplica pentru prima dată acest procedeu într-un cadru organizat, cu public, deşi într-o manieră stângace, de pionierat. 30 de ani mai târziu, SAAB Performance Team împingea spre apogeu “two wheel stunt”, fără greşeală, încântând asistenţa până în zilele noastre. Invidioasă, ca şi în mai vechiul caz “Trip Computer”, GM a contracarat prin Cadillac, pentru un efect superior sporind şi numărul de maşini de pe pistă, şi viteza de pre-rulare, preluând şi celelalte manevre tipice suedezilor, efectuate printre jaloane: “trenuleţul” şi zig-zag-urile în consens şi în contrasens. Din păcate, o acrobaţie spectaculoasă precum aceasta a fost vulgarizată de unii, cum ar fi arabii, care, din zel cocalarist, o duc la extrem.