SaabCuantic

Salut, zărne! Dacă îmi permiţi să te apelez aşa :) Stai liniştit, n-a fost decât un incident izolat. Acel om nu dă doi bani pe mine şi, după atâta trudă mincinoasă de a mă măguli, deşi eu îl gratulasem de multe ori în mod chiar sincer şi naiv, s-a gândit să mă linşeze mediatic...Îl invitasem la o întrunire în care nici măcar admin-ul clubului n-a venit! Nici eu n-am putut şi gata, ce atâta zarvă. În realitate, vroiam să vin cu Devorattor, care însă este tot mai înglobat în muncă şi, deşi m-am descumpănit puţin, mi-a trecut, sunt înţelegător. Devo este un Saabist pur sânge. Dar n-am înţeles de ce i s-a căşunat ăstuia, Otrav, pe mine...Cică el nu judecă pe nimeni, dar din sperjur nu mă scoate! Reducerea mea "cantitativă" se va petrece cu timpul, asta am promis! Apoi să omit alte mărci, să evit Saabofobii...În timp! Deci să fie sănătos tipu' şi să vadă numai "jigniri" în jurul lui, că poate s-a săturat de ticul "pasiune"! Acum să nu înţelegi că am căpătat fobie de prieteni virtuali. Noi putem să ne vedem de acareturile noastre. Cât despre Viper, unii nu se pot abţine să nu arunce cu noroi în ceva ce poate n-au văzut niciodată în faţa ochilor, darămite să mai şi atingă, ca să nu mai pomenesc de a pilota...Dar na, doar trăim în ţara lui Popeye Vodă, în care tot mai mulţi se pricep să ţină cârma, deşi niciunul n-a pus mâna în viaţa lui pe o vâslă...Iar tu, ARN, nu te mai vârî unde nu-ţi fierbe oala - tu rămâi cu statul ăla pe care l-a parazitat SAAB mai ceva decât omizile care ne devorează pomii şi alte variaţiuni pe temă din care nu poţi ieşi.

Aici greşeşti, Octav…Te-ai inflamat, deşi nu anticipam să mă combaţi cu obidă vreodată, mai ales că ideea unui atac la persoană, la care te pretezi tu, nu mi-a încolţit niciodată în minte…Dar, teoretic, totul este posibil! Nu m-am contrazis la faza cu Fordul. Eu CRED că nu orice poartă sigla Ford este şi Ford. Pentru ceea ce cred îmi dai peste bot?! Că tu deţii unul europenizat, este treaba ta. Eu nu-mi impun opiniile cu forcepsul. Dar nu cred că te-am persiflat vreodată…Nici ceea ce a scos SAAB din 2002 încoace pe linia lui 9-3 nu mi se pare SAAB şi, surpriză, mulţi fani sunt în asentimentul meu…sau invers. Îmi cerusem scuze anticipat (“cu părere de rău”), fiindcă presimţeam că o să dai în clocot…Dar despre faptul că am elogiat Mustang-ul şi GT-ul…mucles, n-ai scos nici o silabă! Într-adevăr, n-am reproşat nimic niciodată Fordului care este FORD (“ca marcă în sine”…dar, de, Octav nu poate sesiza nuanţele aparent camuflate…). Ai interpretat totul ca o desconsiderare aluzivă a maşinii tale…Incredibil! Să mai conchidă careva despre “subiectivismul” lui Cuantic…Am avut BMW, remember? Eu m-am considerat singur tâmpit pentru alegerea făcută, tu însă n-ai cum să dai greş din constituţie şi să-l ferească Sfântu’ pe imprudentul care s-ar lega de comoara ta, nu? Dar măcar de s-ar lega cu adevărat! Te irită că ţi-am zis “amic” ?! Prieten , amic, care-i diferenţa? Zâmbeşti a ironie? De ce? Nu obişnuieşti să te încurci cu “păcătoşii şi vameşii”? Multă lume îmi impută că sunt “alături” cu drumul…De fapt, deranjez straşnic...Nu prin “excesivul” cantitativ, ci prin virulenţa mea antişablonardă…Deci şi tu credeai de mult că “aberez”, dar vezi cum le aranjează soarta ca să te dea în vileag?...Când ţi-ai creat o convingere faţă de cineva, dezvăluie-o în faţă! Ştii ce faci tu acum? Maestre, maestre, dar ia m…d…Mersi! Mai bine că n-am venit duminică? Straniu…Nu mi-ai fi lăsat impresia că aşa ai fi preferat…Dar invitaţia de ce ţi-am adresat-o? Am avut intenţii rele? N-am venit şi fiindcă apăruse subit o problemă de familie, dacă vrei să ştii! Pe care o pun pe lista mea de priorităţi chiar şi înaintea lui SAAB, ce zici de asta? Cum să te fi anunţat dacă n-aveam nici măcar un nr. de-al tău? Dacă ţi-ar lua foc casa, tu te-ai duce la concert, fiindcă aşa ai promis , doar ca să nu-ţi pierzi aura de parolist? Şi de ce pui accent pe ce “zice lumea” în privinţa mea? Pentru ce i-a şuierat gloanţele pe la ureche în ’89? Ca să poa’ să zică astăzi! Îl socoteşti victimă pe ARN? Dar nu te uiţi şi la comportamentul lui sălbatic? Ţi-ar plăcea ca să-i arăţi un semn de bunăvoinţă cuiva şi dânsul să te scuipe?! La propriu sau la figurat, nu contează. Cine a zis că le ştie pe toate? Sau am sugerat vreodată în substrat cuiva? Ţi-am devenit antipatic? Eh, riscul meseriei…“Ia-ţi un SAAB”…Ăăă, dacă ar creşte biştarii prin copaci, cum să nu! Cam greu de înhăţat ceea ce caut eu, dar să nu te alerge grija pe tine, it’s my business. Şi nu numai tu poţi fi capabil de răutate gratuită (pe care o confunzi cu critica sau cu necesitatea ei!), ci şi eu: vezi că abuzezi de termenul “pasiune”, ca şi de derivatul “pasionat”. OK, pasiune, dar să existe şi o manevrare lingvistică moderată a pasiunii. Nu pui etichete, hm? Nu le aplici direct, ci le propulsezi elegant, prin ţeava de gornete prelucrate. ”Tensiunile unora”…Scuză-mă de “paranoia”, dar sintagma ta n-o consider o subtilitate. Interesant de aflat ce s-ar fi întâmplat dacă nu ţi-ar fi sărit ţandăra ACUM…M-ai fi abordat tot cu “maestre”, dar, în realitate, formula n-ar fi avut decât valoarea unui salut militar cu capul descoperit…Ştii care-i tâlcul unui asemenea gest? Dacă nu, întreabă-i pe cei mai bătrâni. Acesta a fost un drept la replică. Spre deosebire de tine, eu n-o să încep să te privesc altfel…altfel decât mi-ai dovedit că eşti. Revanşard…M-ai mâhnit peste măsură…Nici nu intuieşti cum se traduce faptul de a te scoate de la inimă chiar înainte de a mă cunoaşte esenţialmente…Admit dialogul constructiv, chiar dacă implică inevitabil polemică, dar modul voalat şi ţâfnos totodată de a mă trimite undeva nu-l aprob niciodată, OK?! Dacă ţie ţi se pare că sunt exponentul unui caracter bazat pe forţa brută a satârului, atunci n-am încotro decât să te îndemn: mergi pe calea ta, omule! Pe mine te rog să mă eviţi totalmente pe viitor! PS: N-o să mai fiu “bun” (a se citi fraier) cu nimeni…Te respect, mă respecţi, dar nu te calific apriori “deosebit” şi rog nici invers…Darurile de suflet se acordă numai celor care escaladează Himalaya cu mâinile goale şi, obligatoriu, coboară apoi la baza muntelui…Nu mă refer nici la carieră, nici la “realizări”. Cine poate să înţeleagă, să înţeleagă!

Dane, deşi nu mă crezi, eu ţin la părerile tale, implicit şi la tine, că doar ele de la cine emană? :) Poate şi ţie, şi altora, vi se pare că m-a apucat subit dragostea de “americane”…Nu, sunt doar corect (nu dpdv politic :D). Ştiu, te-am atins puţin în orgoliu că nu m-am exprimat în termeni mai laudativi despre BMW. Totuşi, ai crede că Seria 3 de care tocmai m-am lepădat, deşi era o “pisicuţă” frumoasă, mi-a făcut zile fripte per ansamblu la doar 160 000 km rulaţi, iar Toyota, la 350 000, o bruscam şi n-avea nimic, teribilă maşinuţă ca fiabilitate, deşi ternă…rău. Ridicam capota BMW-ului şi, nefiind un specialist auto, rămâneam decepţionat de aspectul general uzat. Mecanicii la care apelam mă râdeau pe la spate, niciunul indicând firma bavareză ca maşină-etalon! Mă gândisem la BMW ca la o soluţie circumstanţială pentru SAAB datorită…fibrei sale sportive similare, dorind ca suedezii să-şi păstreze, totuşi, independenţa decizională, dar îţi aminteşti că, atunci când Muller a vrut să apeleze la 1.6 turbo de la bavarezi, mi-au sărit capacele?! PhoeniX cu bot de M6 CSL – cum am reacţionat? Da’ să nu mă urăşti, OK? Merzane fiabile? Ooo, da, cele mai, really! Dar nu şi acum!!! N-au dat-o pe chinezisme, dar merge şi cu turcisme…Şocul suprem vine de la…interior (habitaclu). Cel puţin clasele C şi E…wow, ce regres! Nu insinuez că ar fi respingătoare, dimpotrivă, dar…viermele audist colcăie pe bord :D Subtil , dar o face… Nu-mi pasă că şi ARN este amator de “americane”. Nu contează nici că el sau eu le elogiem. Yankeii au imprimat dintotdeauna un alt sens maşinilor decât pe bătrânul continent. Concurenţa consumismului ieftin şi abundent a venit prima dată în anii ’70 dinspre plaiurile mai vechiului duşman nipon…Deşi industria locală consacrată s-a zbătut să nu fie afectată, iluzia economicităţii a contaminat dureros poporul încă cel mai liber din lume…Şi atunci şi europenele au sesizat punctul slab al Unchiului Sam. Ba încă şi “cei trei crai” autohtoni au început să vadă în faţa ochilor, în loc de figurile călăuzitoare ale lui Henry Ford, Walter Chrysler sau William C. Durant, mutra calmă şi rece, dar dulce…la stomac, a lui Benjamin Franklin (de pe bancnota de 100 “bucks”). SAAB însă a contracarat cu o altă filosofie: bun, însă nu contează cât de ieftin! Deci, dacă noi, iubitorii fără frontiere ai calităţii rafinate, jubilăm că îşi face re-apariţia cu semeţie emblematicul Viper, de ce sar flegmele pe noi?! Să schimbăm registrul atunci: O, Passat, dulce Passat, din negură de vremi / Pe freamătul TDI la tine tu mă chemi…Bye!

(*)

@Linea, nu mă supăr eu cu una, cu două. Da, ai dreptate, Regal împarte o platformă comună cu Insignia şi 9-5, dar…nu a îndrăznit nimeni până acum să dea glas adevărului adevărat despre această platformă – Epsilon II – şi anume că a fost folosită prima dată, în 2006, de…SAAB AeroX! După un an s-a trezit şi Opel să-şi revendice paternitatea…De fapt, mi-ai părut puţin răutăcios la faza cu “împrumuturile” americane de mecanică şi tehnologie. Teoretic, americanii pot scoate cele mai rapide vehicule de pe planetă. Nu neapărat autoturisme. Te-ai întrebat vreodată ce s-ar fi întâmplat dacă Dodge Tomahawk ar fi fost produs în serie; cum ar fi fost să te deplasezi cu vreo 480 km/h, caz în care creierul uman ar fi deja derutat? Accesoriile indispensabile ale siguranţei maşinii, centura şi airbag-ul, de cine au fost inventate? De fapt, americanilor le este mai specifică interşanjabilitatea decât paradigma “ ex oriente lux” (a fi luminaţi de către Emisfera Estică). Concret, V8-ul definitoriu al lui GM se baza pe nişte principii generale pentru toate diviziile, dar era şi particularizat : V8 de Chevrolet, de Cadillac, de Pontiac, de Buick, de Oldsmobile. Deseori, în cadrul corporaţiei, o marcă adopta V8-ul alteia tocmai în ideea de eficienţă şi diversitate. Ceea ce se întâmplă actualmente cu industria americană de profil poartă stigmatul unui “proces global” adoptat fără discernământ…Dintre toate anomaliile istoriei, globalizarea nu acceptă nici o alternativă şi mai ales nici o opoziţie. Unii o consideră un ecou îndepărtat al răzvrătirii luciferice preistorice…Deci ceea ce trăim acum se cheamă relativizarea valorilor tradiţionale şi recontextualizarea rânduielilor politico-economice. De ce? Oricum, nu pentru a trezi nostalgia vremurilor apuse, asta-i clar! Cum mâncarea sănătoasă a ajuns să fie considerată otravă de către organismele internaţionaliste “abilitate”, cât credeţi că va mai dura până când şi motoarele cu adevărat funcţionale, performante şi fiabile ar putea fi ştampilate ca rebuturi care “trebuie” interzise?...Următorul pas de anvergură pare a fi hegemonia bateriilor reîncărcabile şi instaurarea computerelor cu roţi declarate “maşini”. Cine naiba va mai avea nevoie atunci de piloţi şi de capacităţi proprii de decizie? Omul, ca oglindă a dumnezeirii, autonom şi responsabil, transformat “politic corect” în “cetăţean global”, este setat acum din Laboratorul Ocult de conducere a lumii să devină doar o legumă tehno-alienată şi valorificabilă psihologic la cherem oficial, th’ th’ th’ th’ that’s all, folks! (aşa se încheiau desenele animate cu bâlbâitul Porky). @mopar, ai un punct în plus de la mine pentru curaj! Şi dacă chiar lucrezi pentru Mopar, cu atât mai bine :) Multe “europene” se fălesc cu divizii de performanţă, dar nu dispun şi de o întreagă armată de tehnicieni şi mecanici la dispoziţie precum Chrysler Group. “Proaste” mai sunt motoarele americane, nu? Am constatat prin intermediul Ecotec-urilor. Proaste rău…Atât de proaste încât sedanele care le poartă se bucură de o stabilitate cinetică la 250 km/h cum rar îţi este dat să vezi…Dar, oricum, proaste…Vulpea şi strugurii.