SaabCuantic

“Produse în care nu credem” (Scania) plus “riscul ca lumea să-i confunde (pe proştii ăia – n.m.) cu noi” (SAAB AB). Hahahahahaha (am depus actele pentru drepturile de autor, AndreiRN, stai liniştit). Mă ung pe inimă reacţiile ferme ale celor două mari companii. Ce fază NEV(S)erosimilă. The Buddha’s brothers are preparing to return home because the SAAB’s hat seems to be too large for their chicken heads, yeah! Dă, Doamne! @Mircea, mai bine scriai “compania asino-japoneză”. Ar fi fost mai funny.

Du-te, Dică, du-te! Bravo, Volvo, bagă-te şi tu la grămadă, prinde-te în hora bezmetică a stafilo-globalizării. SAAB a murit de inaniţie, măcar tu fă-o prin asfixie…Hai la culcare toată lumea! La propriu…

Termenul acesta – “ultimele” – îmi sună cam sumbru…sau doar exprimă realitatea brută? SAAB Automobile este mort cu desăvârşire sub aspect tehnico-economic. Mai clar de atât nu pot fi. Însă crucial va fi să perpetueze spiritul său greu de descris în cuvinte, dar reprezentat şi cuantificat întotdeauna de fanii săi loiali până la moarte…Nu numai GM poartă vina. Noi toţi, comunitatea globală, chiar şi dintre iubitorii săi fervenţi, l-am ucis…Trebuia să-i cumpărăm cât mai multe exemplare noi, proaspăt fabricate, şi, astfel, prin cererea crescândă, să-i impulsionăm rostul de a fi. Pur şi simplu n-am făcut-o...Nu-mi caut o scuză prin faptul că sunt un pârlit care de-abia are după ce bea apă chioară, dar un adevăr crunt şi cam vârât sub preş denunţă în mod ferm faptul că aceia dintre saabişti care, teoretic, şi-ar fi permis dpdv financiar (şi nu sunt puţini!) şi un al doilea şi chiar un al treilea SAAB în tolba proprie, au preferat “pe nevé” să-şi achiziţioneze alte mărci, sub pretextul că SAAB nu este “avantajos” pentru treburile şi vânzoleala existenţială de zi cu zi! Doar aşa, sanchi, de complezenţă, ca să se afişeze cu SAAB-urile preponderent la întruniri şi să le proslăvească (sincer, cum nu!), dar, prin deducţie logică, în majoritatea timpului profan, dacă i-ai fi pândit, i-ai fi putut observa cu o mână în altă lână, cum suna un vers al trupei “Fără zahăr”. Fiţi atenţi: aceste lucruri urâte nu le afişez decât acum şi aici! De obicei, mă pricep să simulez şi să disimulez că totul este nemaipomenit (pe hârtie), dar şi când răbufnesc…Saabistul român mai are straşnic de învăţat lecţia supremă a devoţiunii supreme…Să terminăm odată cu ideologia strâmbă şi comoditatea frustrantă relevate de ultra-neaoşul “Las’ că merge şi aşa!”…Nu, chiar nu merge, ci mai rău se înţepeneşte! Încă mă întreb retoric câţi dintre cei cu dare de mână de pe plaiurile băsesciene au participat la cheta globală iniţiată de “saabsunited.com” pentru salvarea de la casare a ultimului exemplar valid de 9-3 Griffin aflat pe linia de asamblare din fabrică?...Eu, unul, îmi fac mea culpa: nu, n-am donat nimic! Oare chiar a reuşit să ne sensibilizeze drama mută, neputincioasă şi inevitabilă a acestui simbol-martir? Să ne mai mirăm de ce s-a “topit” SAAB? Răspunsul este exact acelaşi ca în cazul cine l-a omorât pe Ceaşcă: eu, tu, el, noi, voi, ei…tutti! Regretele, flămânde, ne vor devora mai târziu…

Ce s-o mai ardem în parcare: americanii ÎNCĂ ştiu să producă MAŞINI! Din păcate, Ford cu precădere, dar şi Chrysler prin hibridizare cu Fiat şi GM prin febra opelo-daewooistă, lasă o amprentă murdară pe istoria fabuloasă a maşinilor americane…Dar iată că adepţii autenticităţii nemuritoare sunt încă ocrotiţi de şansa divină şi mai pot savura încă perle din curtea celor trei coloşi de peste Ocean, cum ar fi: Mustang (dar şi regretatul GT…tot o nebunie cuceritoare! dar lumea idioată n-a ştiut să-l aprecieze!) şi divizia Lincoln (toate) – de la Ford; Chrysler US (200 şi 300, ultimul fără Diesel-ul de Merz) şi Dodge US (Charger, Challenger şi Viper) – de la Chrysler; Buick şi Cadillac (doar modelele asamblate în SUA şi Canada), plus Chevrolet US, fără corespondentul asiatic (adică Impala, Camaro şi Corvette; Volt, doar pentru aspect) – de la GM. Cine continuă să susţină că “europenele” au motoare mai “bune”? Da, în privinţa economicităţii, dar pentru ce să strângi “la ciorap”? Ca să-ţi prăpădeşti banii agonisiţi pe shaorma, cola şi alte ciurucuri. Să vorbim despre fiabilitate? Păi, dacă comparăm exemplarele americane din anii ’60-’70 care sunt de vânzare în prezent cu cele europene din aceeaşi perioadă şi în acelaşi scop, oare care dintre cele două tabere arată în general mai bine??? Fiabilitatea europeană “sucks”, fără supărare! Exceptând SAAB…Poţi rămâne perplex în privinţa modului cum se prezintă unele modele 99 şi 900 vechi de cel puţin 30 de ani. Aaa, m-am prins care sunt punctele forte ale europenelor: V-max şi “plaja”…Hm, oare? Facem abtracţie de certitudinea că supercar-urile americane zvântă pe circuite de viteze, dar şi la probe de anduranţă şi abilitate, unele supersportive europene (dovezile le las scepticilor…). Să remarcăm că, în materie de limuzine, diviziile de performanţă ale “germanelor” au întâmpinat mari probleme din partea lui Cadillac CTS-V, başca faptul că acesta este mai prezentabil…Încearcă ceva şi japonezii, dar, de exemplu, după cum am auzit, modelul de performanţă LFA de la Lexus bate în retragere şi cochetează cu desfiinţarea; probabil că cei de la Toyota s-au speriat de eventualitatea ca noul Viper să-i umilească iarăşi la Nurburgring… Aaa, preţurile sunt atuul europenelor? Nu prea mi se pare! Mă rog, cine vinde modele “mini” cu motoare rivalizante cu ale mopedelor şi aspect de cutiuţe fără sare şi piper, da, saltă sigur banu’…Dar restul categoriilor…sunt scumpe cu draci în showroom-uri, mai ales în Est! Preţul calităţii reale sau…japcă de samsari? Să luăm în calcul şi arhitectura interioară? Da, este evident pentru toată lumea că, la Chrysler Group, a rămas tot fadă şi din topor, dar, deşi nu-mi place s-o spun, adevărul pur şi obiectiv este că GM a cam rupt gura târgului după “faliment” încoace şi nu mă refer la consumistele lor pro-europene Opel şi Chewoo! Parcă un Buick Regal GS n-aş refuza…Forme exterioare aparte şi apetisante, interior odihnitor, spaţios, lucrat cu gust, propune “sinusuri” inspirate pe bord, “tastatură” accesibilă şi splendid organizată, tehnologie recentă, cu touchscreen la discreţie, motor Ecotec de 2000 cc turbo şi 270 CP! Dacă managementul GM n-ar fi vizat distrugerea SAAB-ului şi ar fi ştiut cum să păstreze Pontiac, Oldsmobile şi Hummer, poate ar fi meritat să se instaleze detaşat pe prima poziţie comercială a lumii, oferind, paradoxal, mai multă exclusivitate decât rivalii VAG şi Toyota! Oricum oferă şi aşa, în condiţiile date şi cu greşelile inerente. Aşadar, care or fi acele “multe alte avantaje”? Să mă usuc dacă îmi dau seama care… Per ansamblu, deşi toate cele trei mari corporaţii americane rezistă cu greu tentaţiei mercantiliste insuflate de granzii europeni (cu părere de rău pentru amicul Octav72, Ford nu mai înseamnă Ford decât prin intermediul eternului Mustang), calitatea, fiabilitatea şi arta pe coordonate auto rămân apanajul yankeilor. Not for long time, but…still! Enjoy yourself!

Mă bucur că te-ai simţit în regulă :) însă, după cum probabil ai remarcat, eu n-am fost prezent…Trebuia să mai vin cu cineva, deţinător de SAAB, care mi-a promis că va face tot posibilul să apară şi…nu s-a ţinut de cuvânt. Evident că nu mi-a picat tocmai bine şi am renunţat în ultimul moment. Am şi eu momentele mele de slăbiciune. Oricum, eşti un mare gentleman, Octav, fiindcă n-ai pomenit nimic în intervenţia ta despre faptul că nu m-ai găsit acolo :) Însă ai avut ocazia să recepţionezi cu ochii tăi tabloul descriptiv netrunchiat al comunităţii saabiste. Mă confrunt încă cu obstacole în intenţia mea de achiziţie a unui exemplar propriu, mai ales că nu există speranţe de ajutor din partea nimănui, aşa că trebuie s-o rezolv singur, ceea ce necesită timp şi răbdare…Când s-a putut, n-am ştiut să profit de situaţie. Probabil sunt mai aparte faţă de alţi saabişti: eu conduc ce se poate şi când se poate, ceilalţi când au nevoie şi când au chef. De fapt, ştii care este baiul? Chiar dacă membrii clubului, fiind nişte finuţi, te acceptă în miezul lor existenţial fără să-ţi pretindă proprietatea unei maşini în cauză şi fără măcar să-ţi sugereze voalat acest lucru, totuşi, te duci o dată cu mâna goală, te duci de două, de trei, dar, la un moment dat, situaţia începe să te irite, deoarece este greu de suportat la nivel psihic panorama în care toţi cei prezenţi îşi expun “marfa” şi se desfată cu deliciile ei, în schimb tu nu poţi decât să impresionezi la partea “artistică”, pur abstractă. Păi până când? – vorba lui Constantin Tănase. Dacă aş fi apărut fără persoana respectivă, oricum nu m-aş fi simţit în apele mele, oricât ar fi plouat afară :) Ştiam însă că tu vei fi acolo, deoarece eşti parolist, fără îndoială. Într-un fel, îmi pare rău că nu mi-am făcut apariţia, căci merita să stau de vorbă cu tine. Din păcate, m-am focusat prea mult pe dorinţa de a se prezenta şi prietenul de care menţionam. În concluzie, probabil voi participa mai rar de acum încolo la întrunirile SAAB din postura de “admirator de pe margine”, însă, după ce totul va intra pe făgaşul “normal”, nu se vor mai insinua “pauze” decât din cauze obiective puternic întemeiate. Îţi mulţumesc încă o dată pentru amabilitatea de a veni. Te rog să-mi promiţi că te vei repeta! Dacă vei fi de acord să vii din nou, data viitoare nu te voi mai “abandona”, parol :)