SaabCuantic

@Automarket, vrei să spui că acele porcării oribile de Great Wall şi SsangYong sunt la “mare căutare” la noi în ţară şi SAAB nu?! Fac abstracţie de faptul că sunt luaţi în calcul numai dealerii de maşini noi. Păi dacă faci bilanţul naţional al modelelor deţinute de aceste două coteţe asiatice cu pretenţii de maşini, tot nu ies cât numărul SAAB-urilor numai din Bucureşti! Pe ce criterii ai construit configuratorul tău? Nu, hotărât lucru, nu mai există obiectivitate sau imparţialitate jurnalistică! ”Toate mărcile din România”…am rămas stupefiat.

@men, cei de la Top Gear pot avea toate atuurile din lume, dar cu sinceritatea nu se împacă! Poate cu tendenţiozitatea…Mai ales bufonul bătrân de Clarkson, care şi-a vomitat dispreţul faţă de SAAB ori de câte ori a avut ocazia…Asta-i “sinceritatea” lui. Deşi ambele emisiuni sunt de factură englezească, între Top Gear şi Fifth Gear este aceeaşi distanţă ca între Gigi Becali şi Cristian Tudor Popescu. Adică imensă.

Mersi, Octav, te aştept cu mare plăcere! Merită să faci acest efort. Cum corect precizai tu, SAAB îşi dedică maşinile şoferilor cerebrali, pe lângă faptul că bordul şi comenzile sunt orientate prin definiţie în jurul lor :) În grupul nostru, nu contează dacă deţii sau nu un SAAB, dar contează să te arăţi interesat în esenţă de marcă şi s-o iubeşti cu sufletul; restul este…can-can. Andrei, ai comis o confuzie. Invitaţia este adresată lui Octav, nu ţie! De ce nu citeşti cu atenţie? Oricum, dacă vrei să fii prezent şi tu, atunci…vino,căci eu nu sunt ranchiunos, cum crezi tu! Doar că am vrut să fim mai domestici unul cu altul şi tu mi-ai dat peste bot…De fiecare dată când am vrut să îngrop securea războiului, te-ai purtat ca un răzvrătit. Nu ţi-am înţeles niciodată motivele reacţiei tale deplasate faţă de SAAB (aversiunea ta faţă de mine personal n-are nici o importanţă!). Acest simbol-martir, SAAB Automobile, n-a delapidat de la nimeni şi n-a fabricat niciodată ciurucuri, bagă odată la cap! De fapt, pricepi tu ce şi cum, dar…trufia, bat-o vina, dărâmă orice edificiu spiritual al omului! Deci să nu mai împroşti marca suedeză cu calomnii care provoacă râsul curcilor; să încetezi cu ele ca să nu îmbătrâneşti urât! OK, Andrei, vino şi tu la club, că poate astfel vei cunoaşte mai îndeaproape calitatea umană a fanilor SAAB , chiar dacă avem şi noi păcate ca orice altă categorie clasificabilă de pe lume. Dar, pe plan personal, nu mai am încredere în capacitatea ta de reconsideraţie omenească după faza hilară de mai sus. Te asigur de acest lucru! Adevărul este că m-ai mâhnit de multe ori, Andrei, chiar şi dacă n-ai fi făcut-o cu intenţie sau din raţiuni sadice. Şi tocmai când începusem să te consider simpatic, deşi alţii te miştocăreau pe tema obsesiilor tale galbene, m-ai acuzat de duplicitate. O să-mi ţin promisiunea: n-o să mai apelez la steagul alb de acum încolo. Nu mă interesează ce şi cum comentezi despre alte subiecte, dar, ori de câte ori vei mai avea impulsul maladiv de a macula istoria brandului SAAB, n-o să-ţi mai dau vreo replică, ci o să afişez doar acest semn: (*). Are o anumită semnificaţie. O să mă convertesc şi pe “technică” (mersi pentru sfat! :D), în general pe biocarburanţi (jos “electricele”!) şi în special pe conceptele BioPower ale lui SAAB. Mmmm, un 9-3 BioPower 2.0 turbo 220 CP 350 Nm vmax 240 km/h, 6.8 sec la “plajă” şi alimentabil cu E85 n-ar strica nimănui, dacă ar răsări fără pază, aşa, din senin, pe stradă, cu cheia deja în contact (între scaune, evident:)), gata să te îmbie să urci imediat şi să dispari cu maşină cu tot...Hai baftă multă tuturora!

Când mă uit mai sus şi văd alăturate accidental şi halucinant aceste două nume – AndreiRN şi Octav72 – mă revelez încă o dată că toţi purtăm povara trupului, dar suntem atât de diferiţi şi conceptual, şi…emoţional. Dispreţuiesc variabilitatea universului uman! Uneori am imboldul de a-i servi bezele celui mai feroce criminal şi de a ţipa ca apucatul la cel mai blând om. Cred că mi-am ratat vocaţia: trebuia să exersez antropologia sau sociologia şi să profesez aşişderea. Octav, îţi jur că lumea nu este încă pierdută cât timp trăiesc prin ea (dar nu şi cu ea sau ca ea!) oameni care te frapează cu harul, naturaleţea, spontaneitatea, individualitatea, expresivitatea, consecvenţa şi fermitatea lor! Oameni cărora le place să-şi cultive întotdeauna un eşafodaj propriu, iar nu să-şi justifice conformist şi laş existenţa preluând prin copy şi paste şabloanele înţepenite în insignifianţă, redundanţă şi nihilism ale “noii ordini mondiale”. Şi totuşi, Octav, fiindcă a devenit o banalitate să te arăţi ca un astfel de OM (nu linguşesc pe nimeni şi nu mă linguşeşte nimeni, Andrei! când cineva îţi dă bună ziua nu inseamnă că este pupincurist! şi unde crezi că ai “ajuns”, închipuitule? eternul patriarh Avraam se socotea pe sine “praf şi cenuşă” şi tocmai de aceea lui i s-a încredinţat “sânul” Raiului, dar poate ar fi cazul să se instruiască de la o “mare sculă pe basculă” şi "avansat în evoluţie" - sau "evoluat în avansare"? - ca matale!), îţi lansez o invitaţie pe care nu-ţi permit s-o refuzi decât în caz de forţă majoră: vino şi tu la întâlnirea SAAB de duminica viitoare! Edy promite pe blog să vină cu…şampanie. Cică avem de sărbătorit…Fiecare cu viziunea lui! Ce spuneam mai sus?! Pentru Edy, cel mai devotat Saabist pe care l-am cunoscut vreodată, şi cam pentru tot Clubul nostru,nu contează decât ca SAAB să supravieţuiască ORICUM, însă eu văd lucrurile un pic altfel, ceea ce nu înseamnă că atmosfera va fi încordată, dimpotrivă! Unitate prin diversitate :)) N-o să încerc să te “convertesc”, stai liniştit! Dacă vrei să rămâi fidel Fordului, căruia eu nu i-am reproşat niciodată NIMIC ca marcă în sine, no problem; vreau doar să stăm de vorbă, fiindcă cu interlocutori ca tine mă simt întotdeauna “în elementul meu”. So, what do you say?

“Câte mărci auto recunoşteai la doi ani?”…Ce întrebare insinuantă! Eu, nu la doi, ci la cinci-şase ani, habar n-aveam dacă trăiesc aievea sau dacă chiar mă învârt şi eu pe-acilişea, pe planeta condamnaţilor…Atunci, în zorii vieţii, nimic nu mi se părea mai firesc decât să zac într-o sărăcie cu duhul asimptotică cu simptomatologia autismului şi să mă joc toată ziulica cu chifteaua în ţărână. Din perspectivă ortodoxă, copiii “superdotaţi” sau “ultradotaţi” sunt profund demonizaţi, deoarece nu există fiinţă mai doctă între Cer şi pământ decât stăpânul tenebrelor, care a umplut lumea cu “înţelepţi precoci”…Pe de altă parte, aptitudinile reale ale fiecăruia, indiferent de vârstă, şi numărul licenţelor, masteratelor şi doctoratelor nu sunt proporţionale cu şansele de mântuire! Cartea cărţilor decretează că se găsesc destui care îşi mănâncă timpul “mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului” (II Tim 3:7). Dacă aş avea un copil prea “luminat” încă din faşă (ceea ce ar fi împotriva firii lăsate de Creator), ori i-aş aplica în mod impecabil (a se citi literal) actul sacramental al Botezului, ori, dacă n-ar avea “efect”, din două-trei palme l-aş trimite de-a rostogolul până la nisip şi găletuşă, ca să nu încerce păpuşarul din sufletul lui să mă sidereze cu “talentele deosebite” ale plodului, eventual să jongleze cu parametrii de performanţă ai computerelor şi maşinilor, deşi poate nici linguriţa cu supă nu ştie s-o ţină în mână. Aud des în jurul meu semeni în toată firea cum se străduiesc să cadă în extaz: “Copiii din ziua de azi sunt mult mai deştepţi decât eram noi la vârsta lor!”…Hai să-mi sară bigudiurile de pe chelie! Cum aşa? Poate “mult mai aproape de gheenă”…Credeţi-mă, am întâlnit indivizi de 18-20 de ani din reţeaua de asistenţă socială care nu puteau efectiv să pronunţe literele, darămite să articuleze cuvinte (apropo, am să vă pun o întrebare de mare perspicacitate: fiindcă se presupune că aceşti retardaţi infantilizaţi n-au “capacitate de exerciţiu” sau sunt “predispuşi punerii sub interdicţie”, deci că nu pot răspunde în faţa legilor omeneşti, oare vor da socoteală la Judecata de pe urmă?...cine sare cu răspunsul exact, just şi temeinic?), dar, în schimb, avem puştani “mnemonici” la fiecare pas, care, deşi încă nu s-au deprins cu buchiile sau sunt certaţi la cuţite cu normele bunei cuviinţe sau ale limbii literare, o “ard” expertuos într-ale e-tehnocraţiei mamă Doamne! Dacă nu se va ocupa nimeni de aceste cazuri de un ridicol abrutizant, care tind să se înmulţească şi să îmbrace Globul într-o crustă a imposturii ridicate la rang de standard, vom ajunge ca nou-născuţii să ne ceară vreun smartphone sau vreo e-tabletă în loc să lanseze în eter primul lor scâncet…Dar na! ce să le faci dacă Sarsailă nu poate sta potolit în plină eră omniscientă, pluriinformaţională, multiculturală şi tehnoglobalistă. Ba aş îndrăzni să afirm că, de fapt, se simte ca peştele în apă.