Poveştile Formulei 1 - Franţa 1962: prima şi ultima victorie pentru constructorul Porsche

Porsche şi-a câştigat reputaţia în sporturile cu motor în special în cadrul curselor de anduranţă, mai întâi în competiţiile precum Carrera Panamericana sau Targa Florio, înainte de a obţine 16 victorii în Cursa de 24 de ore de la Le Mans.

De altfel, germanii reprezintă constructorul cu cele mai multe victorii obţinute în cea mai importantă competiţie de anduranţă din lume, însă în trecut şi-au încercat norocul inclusiv în Formula 1.

Totul a început la finalul anilor '50, când a concurat cu un Porsche 718 RSK în cursele de Formula 2, înainte să se implice direct în Formula 1 în sezonul 1961 cu un monopost cu motor în patru cilindri dezvoltat pentru Dan Gurney şi Jo Bonnier. Echipa de uzină a avut un parcurs decent, concretizat printr-un loc trei în clasamentul general obţinut de Gurney, element care a determinat Porsche să construiască un monopost nou pentru sezonul 1962.

Dezastrul de la Zandvoort

Noul monopost a primit numele Porsche 804 şi a fost dotat cu un motor în opt cilindri care dezvoltă 180 de cai putere la o turaţie maximă de 9200 rpm. Totuşi, designul şi performanţele erau deja depăşite atunci când Porsche s-a prezentat la cursa inaugurală de la Zandvoort, gazda Marelui Premiu al Olandei: Lotus, Coventry-Climax şi BRM aveau deja maşini mai bine desenate şi cu performanţe mai bune. În plus, Gurney, care a rămas la echipă alături de Bonnier, nu avea o poziţie confortabilă la volan din cauza faptului că era prea înalt.

Inevitabil, rezultatele nu au fost cele scontate: chiar dacă a obţinut locul opt pe grila de start şi a progresat câteva poziţii în pluton, Gurney a fost nevoit să abandoneze din cauza unei defecţiuni la cutia de viteze. În plus, înainte de această problemă, americanul a avut parte de numeroase alte defecţiuni minore, care au scos în evidenţă lipsă de fiabilitate a monopostului. Locul şapte obţinut de Bonnier nu reprezenta decât o palidă consolare, mai ales că acesta terminase la 5 tururi în spatele învingătorului Graham Hill de la BRM

Remedierea problemelor de fiabilitate

Profund afectat de lipsa de fiabilitate a monopostului, Ferdinand Porsche a decis ca echipa de uzină să nu mai concureze în sezonul 1962 până când maşina nu va putea rula în teste fără probleme pe o distanţă de peste 300 de kilometri, similară cu cea a unei curse.

Cele mai multe sesiuni de teste au avut loc la Nurburgring, iar momentul victoriei a fost unul foarte dulce: după ce Gurney a reuşit să parcurgă 320 de kilometri fără întrerupere, întreaga echipă a sărbătorit succes la un bar din apropiere.

"După ce au băut puţin vin, mecanicii au început să cânte.

A fost foarte frumos, o seară foarte specială", îşi aminteşte el.

Victoria norocoasă de la Rouen-Les-Essarts

Prin prisma strategiei de a îmbunătăţi fiabilitatea, Porsche nu a participat la etapa de la Spa-Francorchamps, însă a revenit în acţiune cu ocazia Marelui Premiu al Franţei, a patra etapă a sezonului. Pentru prima oară după 5 ani, etapa franceză revenea la Rouen-Les-Essarts, unul dintre circuitele legendare ale ţării.

▶ Poveştile Formulei 1 - Rouen-Les-Essarts, circuitul pierdut al Franţei

Gurney a ocupat locul 6 în calificări, iar treptat a reuşit să progreseze, în special ca urmare a problemelor de fiabilitate întâmpinate de rivali sau a greşelilor acestora. Mai întâi, Bruce McLaren a pierdut controlul volanului după ce a selectat greşit o treaptă de viteze, pentru ca Jack Brabham să abandoneze după o problemă la suspensiile monopostului Lotus. Coechipierul acestuia din urmă, John Surtees, a oprit la boxe în turul 13 din cauza unor probleme de alimentare cu carburant, moment în care Gurney a urcat pe locul trei, în spatele lui Graham Hill şi Jim Clark.

În turul 30, Hill a fost lovit de un pilot întârziat, pentru ca trei tururi mai târziu Clark să abandoneze cu probleme la suspensii. Hill a revenit în frunte pentru numai câteva tururi, întrucât a coborât în pluton după o serie de probleme la motor.

Toate aceste evenimente l-au propulsat pe Gurney în postura de lider, iar americanul nu a mai cedat poziţia până la final. Astfel, printr-o conjunctură favorabilă de întâmplări, dar şi datorită unei fiabilităţi exemplare după testele de la Nurburgring, Porsche a obţinut prima sa victorie în Formula 1 în calitate de constructor, chiar dacă era încă deficitar la performanţă comparativ cu Lotus, BRM sau Lola. Nu a fost însă numai prima victorie a celor de la Porsche, ci şi prima victorie din cariera lui Gurney.

"Am iubit Rouen pentru că avea totul. Una dintre fotografiile mele preferate este cu Juan Manuel Fangio într-un Maserati 250F la Rouen în timp ce oferă o demonstraţie despre cum să abordeze un viraj după ieşirea de la boxe. Acolo puteai separa cu adevărat băieţii de bărbaţi. A fost o plăcere să câştig pe acelaşi circuit pe care Fangio şi mulţi alţi piloţi grozavi au concurat", povesteşte Gurney.

Succes în faţa propriilor suporteri

O săptămână mai târziu, Gurney avea să recidiveze cu Porsche în cursa de pe circuitul de la Solitude care nu făcea parte din calendarul Formulei 1. Gurney a obţinut victoria pe un circuit de 11 kilometri, iar pentru Porsche gustul succesului a fost cu atât mai dulce cu cât circuitul de la Solitude era amplasat în exteriorul oraşului Stuttgart, acolo unde este sediul central al producătorului german.

"Când am câştigat cu o maşină germană ne-au pus într-o maşină decapotabilă pentru a face un tur şi a saluta publicul. A fost un tur lung. Fanii germani îşi aruncau pălăriile în aer, permanent erau 20-25 de pălării în aer. Era ca un val. A fost o zi memorabilă", mai spune Gurney.

Avea să fie şi ultima zi în care Gurney şi Porsche sărbătoresc împreună o victorie. Pentru pilotul american aveau să urmeze alte trei victorii, însă Porsche nu a mai gustat niciodată gustul succesului. La finalul unui sezon 1962 încheiat pe locul 5 în clasamentul constructorilor, Porsche a decis să se retragă din Formula 1 din cauza costurilor ridicate.

5 titluri ca furnizor de motoare

Două decenii mai târziu, Porsche a revenit în Formula 1 în calitate de furnizor de motoare pentru McLaren. Dezvoltarea unităţilor de propulsie a fost finanţată de compania luxemburgheză TAG, recunoscută pe plan global pentru brandul de ceasuri TAG-Heuer, dar care activează şi în aviaţie. În schimbul investiţiei, aceasta a avut dreptul să denumească motoarele drept TAG, însă ulterior pe acestea a apărut şi brandingul "Made by Porsche".

Cu ajutorul motoarelor construite de Porsche, McLaren a obţinut două titluri mondiale la constructori în 1984 şi 1985 şi trei titluri la piloţi în 1984 (Niki Lauda), 1985 şi 1986 (ambele Alain Prost).