Test de anduranta Renault Latitude (2011-2014)

Ultimele săptămâni au fost pline de multă, multă zăpadă în București și împrejurimi. Ei bine, în timp ce colegii mei s-au chinuit cu galerii foto produse în mijlocul troienelor, Latitude-ul pe care l-am avut în teste a scăpat de chinuri dure. Am vorbit deja despre cum se comportă mașina în oraș și despre care sunt avantajele și dezavantajele în afara orașului, astfel că ultima parte a poveștii despre Latitude - interiorul - nu a necesitat eforturi suplimentare din partea mașinii sau a fotografului nostru. Asta dacă nu luăm în calcul distanțele zilnice parcurse printr-un oraș alb și zilnicele dezghețări/înghețări ale habitaclului.

Interiorul este, fără îndoială, principalul punct de interes în ceea ce-l privește pe Renault Latitude. Dacă exteriorul poate să-ți placă sau nu, dacă partea tehnică și motorul sunt de lăudat sau nu în funcție de context (dacă nu ați citit episodul anterior, vă invit s-o faceți acum), la interior nu prea ai ce să comentezi. De fapt, cel mai bun test a fost cel al prietenilor și cunoștințelor care au mers pe scaunul din dreapta sau pe bancheta modelului Renault. Supuși unui "chestionar" ad-hoc, aceștia mi-au spus că s-au simțit foarte confortabil în mașină, fără excepție.

SPAȚIU PENTRU TOATĂ FAMILIA

Secretul lui Latitude este spațiul. Asezonat cu artificiile tehnologice demne de o versiune de echipare care poartă numele Luxury. Indiferent dacă stai pe scaunele din față sau pe banchetă, ai spațiu berechet la nivelul genunchilor și al capului. Indiferent de gabarit, înălțime și de cât de confortabil s-a așezat pe scaun cel din fața ta. Avem cinci locuri, toate acoperite cu piele, cele din față fiind încălzite, reglabile electric. În plus, cel al șoferului este dotat cu funcție de masaj, iar în cele două luni de test nu am dezactivat deloc această facilitate. Păcat că hainele de iarnă sunt cam groase, pentru că sistemul pare promițător când între scaun și piele stă doar un tricou. Nu uit să amintesc, tot la capitolul spațiu, faptul că portbagajul de aproape 500 de litri m-a ajutat în cel puțin două ocazii: o dată când a trebuit să mut două fotolii-puf deloc grele, dar cu volum mare, și o dată când Dragoș a avut de mutat câteva pachete grele de la suedezii care se pricep la mobilă. Totul a mers uns.

Pentru confortul pasagerilor, cei de la Renault au dotat Latitude cu un sistem electronic on-demand al odorizantului ambiental.

Așa cum vorbeam și în episodul trecut, în care Latitude a fost companion de drum lung, există multe spații de depozitare a sticlelor, cafelelor, pachetelor de biscuiți și a altor gustări tipice unei mașini. Nu știu dacă la bază stau cerințele coreenilor - Renault Latitude fiind, vă reamintesc, un Samsung SM5 rebranduit - sau cerințele europenilor, dar partea asta e reușită. 

TEHNOLOGIE UTILĂ

Am rămas impresionat de câteva lucruri care țin de parta tehnologică a mașinii. Deși nu agreez grafica mai degrabă naivă a sistemului de navigație de pe Latitude (cu mașina reală văzută din spate pe hartă), pachetul GPS este printre cele mai exacte văzute până acum pe o mașină de test în zona mărcilor de volum. La nivelul Bucureștiului, harta e super completă și m-a scos de două ori din încurcătură prin spatele unor blocuri din zona Berceni. Apoi, mi-a plăcut faptul că, deși nu mi-am putut conecta telefonul prin Bluetooth din motive cărora nu le-am dat încă de cap, conectarea acestuia la priza simplă USB a mașinii a făcut ca playlist-ul de pe telefon să devină playlist-ul din mașină. Cu o redare medie spre bună a sunetului. Am adus aminte de acest lucru pentru că majoritatea modelelor de pe piață îți cer un cablu jack pentru mufa auxiliară pentru a asculta muzica de pe iPhone.

Am notat cu plus și scaunul șoferului. Dacă vreți o mașină care să nu coste extrem de mult, dar care să vă ofere tot confortul necesar la drum lung sau scurt, scaunele de pe Latitude sunt răspunsul. Mi-am dat seama că încălzirea în scaun care funcționează rapid, modurile diferite în care poate fi setată funcția de masaj sau multiplele poziții ale șezutului, spătarului și reglajului lombar trebuie să facă parte din dotarea mașinii proprii. Nu în ultimul rând, plecăciuni pentru constructorii care montează camere de marșarier cu senzori de parcare pe modelele lor.

Era să uit de două elemente care mi-au făcut cu adevărat viața mai ușoară în cele două luni de test: frâna de mână electrică asistată care se dezactivează automat la apăsarea pedalei de accelerație și sistemul de desichidere/închidere mâini libere cu senzor de proximitate. Credeți-mă, toți v-ați dori ca mașina voastră să se închidă automat când vă depărtați de mașină (te și anunță asta printr-un semnal sonor scurt) și să se deschidă fără a apăsa pe telecomandă, simțind mâna printr-un senzor aflat pe spatele mânerului exterior al ușilor. Viața e mai frumoasă când nu trebuie să-ți cauți cheia cu mii de pungi cu cumpărături în brațe.

Peste toate, fără a apela la elemente punctuale, m-am simțit foarte bine în Latitude de fiecare dată când am intrat în mașină. Atmosfera e plăcută, dezirabilă, caldă. Și mi-a fost ușor să nu mă gândesc la faptul că în fiecare dimineață și seară trebuie să dau piept cu frigul din habitaclu. A fost o plăcere.