Când vine vorba de transportul celui mai mic membru al familiei cu mașina, siguranța este pe primul plan. Chiar dacă la noi în țară scaunele speciale pentru transportul copiilor au apărut în istoria post decembristă, ele există de ceva vreme pe plan internațional.
Primul scaun pentru transportul celor mici a fost inventat în 1962, patentul aparținând unui anume Leonard Rivkin din Denver, Colorado. Simultan, în Marea Britanie, Jean Ames inventa un concept asemănător. Ulterior, marile companii auto au început să dezvolte propriile concepte pentru transportul copiilor, Volvo afându-se printre primii constructori care au propus o soluţie în acest sens în 1964. Scaunul Volvo era orientat cu spatele la sensul de mers, o soluţie ce s-a dovedit a fi folosită chiar şi astăzi pentru scaunele de copil.
Primele scaune pentru copii erau ciudate faţă de standardele de azi. Gândite mai mult pentru imobilizarea celui mic şi mai puţin pentru siguranţă, primele scaune auto semănau cu nişte fotolii de camping adaptate pentru interiorul automobilului.
Revenind în prezent, scaunul pentru transportul celor mici a devenit o prezenţă obişnuită în automobilele noastre. Nimeni nu vrea să rişte când vine vorba de propriul copil, iar legea ne obligă să folosim acest tip de scaune. Pentru copiii cu vârsta până în trei ani, codul rutier specifică obligativitatea folosirea unui scaun special.
Scaunele pentru transportul copiilor sunt de diverse forme, mărimi şi au mai multe feluri prin care pot fi imobilizate. Există o clasificare internaţională pe care o detaliem mai jos.
- Scaun de maşină (scoică, coş) grupa 0+ (0-13 kilograme). Recomandat de la 0 la 15 luni. Se montează cu spatele la sensul de mers.
- Scaun de maşină grupa 0/1 (0-18 kilograme). Recomandat dela 0 la 4 ani. Se montează cu faţă sau spatele la sensul de mers, în funcţie de vârstă.
- Scaun de maşină grupa 1 (9-18 kilograme)
- Scaun de maşină grupa 1/2/3 (9-36 kilograme). Recomandat de la 1 la 12 ani. Se montează cu faţa la sensul de mers.
- Scaun de maşină tip booster grupa 2/3 (15-36 kilograme). Recomandat de la 4 la 12 ani. Se montrază cu faţa la sensul de mers.
- Scaun înălţător (22-36 kilograme). Recomandat de la 6 la 12 ani.
Pe lângă tipurile de scaune recomandate pe vârstă şi greutate, acestea se mai diferenţiază şi în funcţie de sistemul de prindere a scaunului. Majoritatea folosesc centurile automobilului pentru a fi imobilizat pe bancheta din spate sau pe locul pasagerului din faţă. Al doilea sistem se numeşte ISOFIX. Scaunele cu prindere ISOFIX pot fi folosite doar pe automobilele care au acest standard de prindere din fabrică.
Scaune îndreptate cu spatele la sensul de mers
Cele mai multe aparţin grupei 0+ şi sunt recomandat pentru bebeluşi cu greutatea de până la 13 kilograme. Se pot amplasa atât pe banchetă, cât şi pe scaunul pasagerului din faţă, cu spătarul la direcţia de mers. Dacă scaunul pentru bebeluş este instalat în faţă, este obligatorie dezactivarea airbagului frontal. Toate automobilele dotate cu airbaguri frontale oferă posibilitatea deconectării acestuia prin intermediul unui buton amplasat de cele mai multe ori pe lateralul bordului şi poate fi accesat doar cu portiera stângă deschisă. Unii constructori folosesc comutatoare care pot fi acţionate doar cu cheia de contact.
Scaune de maşină îndreptate cu faţa la sensul de mers
Aceste scaune aparţin grupei 1 şi sunt concepute pentru copiii cu o greutate cuprinsă între 9 şi 19 kilograme. Acest tip de scaun se poate monta atât în faţă, cât şi pe banchetă, dar montarea lui în spate oferă un grad sporit de protecţie. Scaunele din grupa 1 au centuri de siguranţă integrate şi un ham care împiedică copilul să alunece sau să iasă din centuri.
Scaune booster şi înălţătoare
Atunci când cel mic creşte, devine necesar un scaun de tip booster, care are rolul de a ridica copilul la nivelul la care centura de siguranţă îl poate proteja corect. Unele scaune pot fi transformate în booster prin îndepărtarea spătarului şi păstrarea şezutului. Scaunele de tip booster sau înălţător nu au centuri integrate. Pentru a-l proteja pe cel mic, se folosesc centurile de siguranţe ale automobilului. Statisticile spun că, în caz de accident, scaunul booster micşorează cu 45% posibilitatea ca acesta să fie rănit.
Scaunul de copil şi testele EuroNCAP
Autoritatea independentă EuroNCAP efectuează teste de impact pentru a evalua siguranţa oferită pasagerilor de către automobilele disponibile pe piaţă. Pentru a evalua efectele unui accident asupra corpului uman, EuroNCAP foloseşte manechine care imită corpul uman adult, iar pentru a studia efectul unui accident asupra copiilor sunt folosite două tipuri de manechine: unul care simulează un copil în vârstă de un an şi jumătate, altul pentru un copil de trei ani. În timpul testului de impact, manechinele "copii" sunt plasate în scaune speciale destinate acestei categorii de pasageri. Manechinele au senzori care măsoară mişcările capului, apăsarea asupra gâtului şi decelerarea la nivelul pieptului.
Scaunele pentru copil folosite în timpul testelor EuroNCAP sunt prezentate AICI, iar maşina testată va fi evaluată şi pentru uşurinţa cu care pot fi instalate scaunele, prezenţa şi uşurinţa folosirii centurilor de siguranţă, prezenţa prinderilor ISOFIX şi stabilitatea scaunului de copil în timpul testului de impact. De asemenea, manualul de utilizare al automobilului testat trebuie să specifice clar locurile din maşină unde scaunul nu poate fi instalat.
Statistici
Scaunul pentru transportul copilului nu este un simplu moft, ci un instrument care protejează eficient împotriva vătămărilor rezultate dintr-un potenţial accident. Un studiu realizat în Statele Unite ale Americii a arătat că scaunul pentru transportul copilului poate reduce riscul de deces pentru infanţi cu vârsta mai mică de 1 an cu 71%, iar pentru cei cu vârste cuprinse între 1 şi 4 ani cu 54%.
Folosirea unui scaun de tip booster sau înălţător reduce riscul cu 45% de accidentare pentru copii cu vârste cuprinse între 4 şi 8 ani faţă de folosirea simplă a centurii de siguranţă. Studiul mai spune că pentru copii cu vârste de peste 8 ani şi pentru pasagerii adulţi, folosirea centurii de siguranţă reduce riscul de deces în caz de accident cu 50%.Sfaturi înainte de cumpărare
Înainte de a alege un scaun pentru copil, trebuie verificat ca acesta să aibă pe etichetă norma europeană ECE 44.04 sau R 44.03. Apoi, o scurtă informare pe siteul EuroNCAP ne va ajuta să vedem care modele au fost testate de către organismul independent şi cum s-au comportat acestea. Scaunul trebuie ales, bineînţeles, în funcţie de vârsta şi greutatea copilului. Apoi în funcţie de modul cum vom folosi scaunul: dacă acesta va fi scos des din maşină un scaun mai uşor se va dovedi mai confortabil, în timp ce dacă vom face călătorii lungi, un scaun cu spătarul reglabil va fi mai confortabil pentru cel mic. În ceea ce priveşte scaunele second-hand, e bine săle achiziţionăm doar dacă știm istoria respectivului scaun. Dacă scaunul a fost implicat într-un accident, poate avea avarii care nu sunt vizibile cu ochiul liber. De asemenea, instrucţiunile de utilizare - foarte utile și neapărat necesare - lipsesc de cele mai multe ori atunci când achiziţionăm un scaun de ocazie.
de asta ce parere aveti ? sunt multe marci care ofera asa ceva.