SaabCuantic

Prietene, în ritmul ăsta, ai toate şansele de a deveni un nou Cuantic, ba chiar îţi declar cu mâna pe inimă că mi-ar face o neasemuită plăcere să-ţi predau ştacheta…I became old, damn it! :D PS: Să nu te superi pe mine. Cred că ştii de glumă. În momentul în care vom uita să mai râdem, vom uita să mai fim oameni.

...Poftim aici: http://www.youtube.com/watch?v=4aSmpACBPG0

Dragul meu @mntsn, ideal ar fi să se desprindă o platitudine generală din scrisul nostru…dar numai o platitudine a plăcerii de a descrie, de a admira şi de a conduce maşinile care ne fură ireversibil inimile…Când colo, ne trezim absorbiţi într-o refulare continuă a frustrării, atât cu sens improvizat de “nevroză”, cum cred mulţi că se traduce termenul, cât şi cu sens originar de “pagubă”…De fapt, cam toţi fanii auto respectabili fluierăm a pagubă. Ştii ceva? Eu sunt convins că n-am adorat niciodată maşinile mai suculent decât înainte de 1990…De exemplu, ştii ce înseamnă să stai să savurezi cu orele un Opel Rekord (că tot suntem îm domeniu) în plină isterie comunistă ultranaţionalistă? Nu poţi uita vreodată o asemenea experienţă, oricât de banală ar părea acum, în triumfalista epocă a “prevalenţei prezentului”, a “superiorităţii tehnocratice”, a “atotcunoaşterii” şi a “intuiţiei absolute”. Doar “fructul interzis” ne poate anima vieţile într-un mod proteic, transfigurator. Acum însă toată plaja (in)imaginabilă de posibilităţi şi oportunităţi ne este deschisă precum regina nopţii în amurg…Toate bune şi frumoase, numai că operele de artă (inclusiv cele auto) nu prea mai sunt disponibile tridimensional, ci mai mult bi-, prin reviste, cărţi, poze…Deci, prietene, dacă ai pus laba pe vreo bijuterie retro, n-o ceda decât odată cu capul (metaforic vorbind). Sau mulţumeşte-te cu acest Ecotec, dacă preferi aşa, dar numai atâta timp cât va rămâne…Ecotec. Baftă şi inspiraţie! PS: Noi să ne strofocăm să schimbăm ceva? N-are rost, deoarece, în mod indubitabil, are şi Cine, şi cum, şi când, şi de ce! Până atunci însă…răbdare (dar fără tutun :D).

Da, Lau, aşa este, nu pot să te contrazic, dar…ce mămicuţa lor de jnapani, ăştia nu se mai gândesc deloc la noi, adică la principiile noastre, la înclinaţia noastră spre estetic, la doleanţele noastre, la…răbdarea noastră?! Banu’, banu’ şi iar banu’…Drace, mă doare capu’. Poate va trebui treptat-treptat să mă dispensez de “luxul necesar” numit, pompos, autovehicul…Doar nu m-a născut mama în maşină.

Problema cea mai gravă este năstruşnicia imprevizibilă a lui Merz. Să introduci turbo-Dieselul la autoturisme în premieră mondială, să concepi ani la rând Diesel-uri dintre cele mai fiabile şi, în final, să nu te ducă mintea decât la un motoraş "kinky" de la vecinii francezi...Daţi-mi voie să crap de râs. Ce alte cioace ai fi dispus să realizezi în numele sacrosanct al reducerii costurilor şi al maximizării profitului? Deci, dacă prostia umană doare, prostia managerială sfâşie...