Ce şanse are unicul băiat al unei familii de fermieri cu cinci copii să ajungă unul dintre cei mai apreciaţi piloţi din istoria Formulei 1? Cum poate lupta el la o vârstă fragedă pentru pasiunea de a concura pe circuit când părinţii lui, care ar fi trebuit să-l sprijine financiar, erau împotriva unor astfel de activităţi periculoase?
Pentru Jim Clark, nimic nu a fost însă imposibil: după ce a concurat în diverse curse locale, a avut şansa de a-l cunoaşte pe Colin Chapman în a doua zi de Crăciun a anului 1958, iar de aici până la debutul în Formula 1 în Marele Premiu al Olandei din 1960 nu a mai fost decât un singur pas.
Până în 1968, britanicul avea să devină unul dintre cei mai apreciaţi piloţi din istoria Formulei 1 datorită talentului demonstrat la volan, dar şi prin prisma a două titluri mondiale (1963 şi 1965) şi a celor 25 de victorii. Cariera sa avea însă să fie curmată brusc de un tragic accident suferit într-o banală cursă de Formula 2.
O obligaţie contractuală
În 7 aprilie 1968, Clark ar fi trebuit să concureze pe circuitul de la Brands Hatch din Marea Britanie în cursa de 6 ore cu maşini sport din cadrul Campionatului Mondial de Sportscar, acolo unde pe grila de start se aflau numeroase maşini Porsche, Ferrari, Ford GT40 sau Lola-Chevrolet.
Cu toate acestea, obligaţiile contractuale cu Lotus, echipa sa din Formula 1, şi producătorul de pneuri Firestone l-au forţat să participe la o banală cursă de Formula 2 pe circuitul de la Hockenheim, cursă care nu se bucura de acoperire în presă britanică şi nu era transmisă la televizor.
Cronologia accidentului misterios
Clark obţinuse locul şapte în calificări, iar la startul primei manşe circuitul era încă umed după ploile din seara precedentă. În momentul în care a trecut prin fata pitlane-ului pentru a începe al cincilea tur, britanicul manifesta aparente defecţiuni la monopost şi, în momentul în care a ajuns într-un viraj uşor de dreapta cu circa 274 km/h, a derapat, a părăsit circuitul în diagonală şi a lovit cu partea laterală copacii de pe marginea traseului. Singurul martor ocular al accidentului a fost un comisar de cursă."A fost horror. Totul s-a întâmplat atât de repede. Monopostul a derapat spre stânga şi a părut să intre în copaci la numai 10 metri de mine. A derapat şi a făcut un salt de-a lungul ierbii, apoi a lovit un copac cu un zgomot infernal. Maşina părea să se fi rupt în mii de bucăţi", spunea el pentru postul de televiziune BBC la scurt timp după accident.
În urma impactului, Clark a suferit o fractură a craniulului, şi-a rupt gâtul şi a încetat din viaţa înainte de a ajunge la spital.
Eroare de pilotaj sau pană de cauciuc?
Cauza accidentului nu a fost stabilită niciodată cu exactitate, însă o eroare de pilotaj a fost exclusă din start, în primul rând datorită talentului demonstrat de britanic pe parcursul carierei. Cea mai vehiculată ipoteză este cea potrivit căreia unul dintre pneurile de pe puntea spate a suferit o pană, iar această idee este susţinută inclusiv de mecanicul său Dave Sims.Fostul pilot Derek Bell, care a concurat de asemenea la Hockenheim în acea zi, crede însă că ar fi fost vorba despre o defecţiune la motor. "Am văzut asta. A intrat în viraj, motorul s-a oprit, monopostul a derapat, iar apoi motorul porneşte din nou dintr-o dată. Cine ştie?", se întreabă el.
Există însă şi o altă ipoteză, potrivit căreia monopostul Lotus a avut o defecţiune la suspensia spate care a generat accidentul fatal.
Aceasta vine din partea lui Fred Gamble, care la vremea respectivă era directorul producătorului de pneuri Goodyear."Maşina lui a avut o defecţiune la suspensia spate, din păcate una dintre problemele superbului, dar fragilului monopost Lotus. Inginerii de la Firestone mi-au arătat pneul de pe monopostul lui Clark, care nu avea pană, dar care era deteriorat pe părţile laterale din cauza defecţiunii la suspensie. Clark ar fi avut şansa să gestioneze o pană de cauciuc, dar cu o defecţiune la suspensie nu ar fi putut controla monopostul", a precizat el.
Potrivit acestuia, inclusiv Colin Chapman a cunoscut cauza reală a accidentului, însă Firestone şi-a asumat întreaga vină cu scopul de a nu afecta imaginea echipei Lotus.
"Firestone nu a vrut să dea vina pe o defecţiune la monopost datorită relaţiei de afaceri cu Lotus şi Chapman. Aceia dintre noi care am ştiut detaliile morţii lui Clarke am vrut să păstrăm liniştea din respect pentru mintea strălucită a designerului Chapman, dar şi deoarece Clark a fost ca un fiu pentru Chapman. Sunt sigur că Chapman a ştiut cauza accidentului, dar să condamni designul fragil al monopostului ar fi fost prea mult din punct de vedere emoţional pentru Chapman", a adăugat el.
Indiferent care a fost cauza reală a accidentului, un lucru este cert: Jim Clark a lăsat un gol semnificativ în lumea sporturilor cu motor, aşa cum remarca la vremea respectivă şi triplul campion mondial Jackie Stewart.
"Probabil că moartea lui Jimmy este cel mai tragic lucru în experienţa mea din sporturile cu motor şi probabil din istoria sporturilor cu motor. Jimmy nu era doar un pilot faimos, era o personalitate internaţională iubită de cei mai aprigi rivali".
În spatele virajului doi al actualului circuit de la Hockenheim există o placă funerară în memoria lui Jim Clark.
Noi, din afara, vedem doar monoposturi care trec rapid, dar ceea ce simte si traieste pilotul, este ceva total total altceva.
SCHUMI a avut 2 uzine pt el RENAULT(BENNETON) si FERRRARI, pe cand Juan Manuel Fangio ???????
Schumacher facea mai multe pituri decat ceilalti prin 1994 cu Benetton din cauza unei greseli de proiectare a monopostului: masina avea rezervorul insuficient! Si chiar nu a fost ceva gandit special asa pt a aduce un avantaj! Numai ca Schumacher a suplinit neajunsul fiind mult mai rapid pe pista ca ceilalti... doar Senna l-ar fi putut invinge in acel an... fara el Schumacher parea senior printre juniori
In 1995 Bennetonul era mai lent decat Williamsul... Hill nu a avut insa nicio sansa