Chiar dacă nu am avut parte de Formula 1 în săptămâna care tocmai s-a terminat, Max Verstappen a câștigat o cursă într-o categorie în care nu mai concurase până acum. Cvadruplul campion mondial de Formula 1 și-a trecut în cont prima victorie într-o cursă pentru mașini GT3, chiar în prima sa participare. Mai mult, olandezul de la Red Bull a câștigat la prima sa participare pe legendarul Nurburgring Nordschleife.
Cursa câștigată de Verstappen, împreună cu coechipierul său britanic Chris Lulham, a fost o etapă a campionatului Nurburgring Langstrecken-Serie, un campionat care se desfășoară integral pe celebrul circuit german. Pentru această cursă, Verstappen s-a aflat la volanul unui Ferrari 296 GT3 pregătit de elvețienii de la Emil Frey Racing.
Echipajul Verstappen/Lulham a câștigat cursa de la Nurburgring cu un avans de 24.4 secunde față de echipajul de pe locul 2. În cursa care a durat 4 ore, Max Verstappen a plecat de pe locul 3 și a preluat conducerea înainte de primul viraj.
Olandezul s-a distanțat de restul plutonului în primele două stint-uri înainte de a preda mașina lui Lulham, care a rămas pe circuit până la finalul cursei.
Întrebat după cursă ce planuri are în afara Formulei 1, Max Verstappen a răspuns că și-ar dori să participe la ediția din 2026 a cursei de 24 de ore de la Nurburgring. Totodată, olandezul își dorește să concureze în mai multe etape din campionatul NLS.
via Sportscar365
Desi level-ul driverilor a fost slabut. Sa bage un leMans ceva
Nivelul celorlati 19 piloți din F1 este mediocru daca-i raportam la Max Verstappen.
Vina supremă ii aparține lui Max Verstappen, deoarece este mult prea bun pentru ceilalti.
Max Verstappen este cel mai complet pilot din lume, iar pilotajul sau este splendid.
De asemenea, detaliu neremercat de multa lume, în ultimele două weekenduri de cursă nu totul a mers fără probleme pentru McLaren. Așa că nu cred că Red Bull va domina din nou acum."
(RMC)
Pe de alta parte, exista BOP. Cursele VLN sunt interesate sa fie mediatizate de un pilot de F1, astfel ca o manareala a la VW", pentru a atrage atentia asupra acestor curse, nu e exclusa.
Doar nu o sa spuneti ca nemtii nu fac manareli,
Max Verstappen si-a permis sa aiba coechipier un sim racer.
Dar Max, etalonul pilotajului planetar, si-a luat masurile cuvenite:
si-a creat un avans mamut de 2 minute in cele doua ore cat a pilotat si a reusit sa castige cursa de 4 ore la un ecart de 24 de scecunde fata de locul 2.
Max Verstappen si-a propus sa participe si la cele 24h de la Nurburgring. Ramane de vazut daca-i posibil, depinde de calendarul F1 de anul viitor.
Max Verstappen este zeul pilotajului !
Normal ca e bine pt sport, pt fani, pt planurile lui pt viitor, dar testul se va da la N24h sau alte curse de calibru
La cursa de 24h echipajul e format din 3, poate chiar 4 piloti la Nurburgring. Deci Max Verstappen nu depinde doar de el, dar nu ma hazardez sa afirm ca Verstappen are conditia fizica sa stea 12h consecutive in cockpitul unui GT3, cu precizarea sa-i permita si regulamentul cursei.
Max Verstappen este un racer autentic, un mamut al pilotajului !
Max este într-o perioadă foarte bună, mașina e competitivă, dar la 69 de puncte diferență sunt șanse mici. Totuși, dacă liderul campionatului are un abandon ( Piastri) și Max câștigă, lucrurile se pot schimba rapid.”
(RacingNews 365)
Matt Majendie (persoană din interiorul RedBull) precizează că olandezul nu și-a atins încă potențialul maxim și că el va fi arma secretă pentru echipa din Milton Keynes în sezonul 2026 al Formulei 1.
În perspectiva unui sezon 2026 care va schimba aproape din temelii regulamentul, Verstappen va avea un avantaj important în capacitatea mentală de a-și domina adversarii de pe circuit.
Această capacitate mentală îi permite să extragă maximum din orice monopost și să reacționeze rapid la schimbările din timpul cursei.
Vorbim, în fapt, despre un avantaj esențial odată cu introducerea noului regulament din 2026, transmite Matt Majendie.
În timpul curselor, Verstappen transmite o cantitate uriașă de informații inginerilor săi de la RedBull. Monitorizează constant situația și ajustează setările în timp real, transmite
Majendie explică: „Este un pilot natural, cu atât de mult spațiu de gândire, încât va putea să folosească aceste abilități mai eficient decât alți piloți odată cu noile reguli”.
Bradley Scanes, antrenorul de performanță al lui Verstappen, subliniază că această trăsătură mentală a fost cultivată din plin de olandez din lecțiile riguroase de karting pe care i le-a dat tatăl său, Jos Verstappen.
Matt Majendie precizează că toate indiciile arată că Max Verstappen va fi capabil să transforme noul regulament din 2026 într-un avantaj pentru el și pentru RedBull. Presiunea pe adversarii din F1 va fi una maximă, transmite Majendie.
Este singura arenă din calendarul F1 pe care pilotul Red Bull nu a cucerit-o încă, Verstappen subliniind „treaba neterminată” pe care o are acolo.
Verstappen : „Este o pistă destul de solicitantă din punct de vedere fizic pentru toți piloții, iar în această cursă, este vorba despre a te simți cu adevărat confortabil cu inconfortul.”
Singapore nu a fost în mod tradițional un teren de vânătoare fericit pentru Red Bull, care a avut tendința de a se confrunta cu dificultăți importante pe circuite cu forță de apăsare ridicată.
Deși modernizarea podelei, adaptată la RB21-ul lui Verstappen de la Monza, a înregistrat o creștere clară a performanței, acest weekend este un test decisiv pentru progresul realizat de RedBull.
De-a lungul erei contemporane a efectului de sol, câștigătorul a 67 de mari premii a terminat cursa in nocturnă de la Singapore pe locurile șapte, cinci și respectiv doi.
Mie, îmi place la nebunie!
Sunt suficient de bătrân să-mi amintesc de zilele fericite ale anilor șaizeci, când piloților „clasați” li se permitea să concureze (dar nu să acumuleze puncte) în cursele de Formula 2, uneori spre încântarea, alteori spre supărarea muritorilor mai puțin importanți care încercau să-și facă un nume.
Vedetele – precum Jochen Rindt, Jimmy Clark, Jackie Stewart și Graham Hill – erau adesea de neegalat, dar uneori puteau fi încercați, iar piloți în ascensiune precum Clay Regazzoni, Derek Bell și Francois Cevert au avut șansa să demonstreze ce pot face.
Când Johnny Servoz-Gavin și-a accidentat un ochi și a decis să renunțe la F1 la mijlocul anului 1970, proprietarul echipei, Ken Tyrrell, avea nevoie de un înlocuitor imediat.
Jackie concurase împotriva lui Francois și îl recomandase pentru al doilea loc la Tyrrell. Dacă soarta ar fi fost mai blândă, acest lucru ar fi putut duce la un Campionat Mondial pentru elegantul francez în 1974, dacă nu și-ar fi pierdut viața la Marele Premiu al Statelor Unite din sezonul precedent...
Îmi place când șoferii sunt suficient de curajoși să încerce și alte lucruri.
În anii șaizeci, piloții de F1 se înghesuiau să meargă la Indianapolis după ce Jack Brabham declanșase revoluția monoposturilor cu motoare din spate în 1961.
Nu tuturor le-a plăcut viteza și zidurile de beton; Chis Amon, suficient de curajos să înfrunte Masta Kink la Spa, nu a suportat să fie înconjurat de beton.
Însă piloți precum Rindt au îmbrățișat locul – nu în ultimul rând pentru că puteai câștiga mult mai mult acolo, în ceea ce Indianapolis Motor Speedway a trâmbițat întotdeauna drept „Cea mai tare cursă din lume” decât ai fi putut într-un întreg sezon de F1 la acea vreme.
În 1965, când Jimmy Clark a câștigat acolo, a câștigat 166.621 de dolari; la acea vreme, onorariul anual al lui Rindt de la Cooper era de 22.400 de dolari. Nu e de mirare că a fost atât de atras de pâinea de pe Gasoline Alley...
Întâmplător, 2025 este cea de-a 60-a aniversare a sezonului lui Jimmy din 1965. Așa cum nu va mai exista niciodată un altul atât de grozav precum liniștitul scoțian, în umila mea opinie, tot așa nu va mai exista niciodată un sezon precum acesta.
Gândiți-vă la asta: sezonul său de sezoane începe cu un Grand Chelem (pole position, victorie, cel mai rapid tur) în Marele Premiu al Africii de Sud din ianuarie. Apoi, o serie de cinci victorii îi asigură titlul în Tasman Series în Australia și Noua Zeelandă.
El continuă să câștige alte cinci Mari Premii – Belgia, Franța, Marea Britanie, Olanda și Germania (încă două dintre ele Grand Chelems ), stabilind un nou record pentru acest sezon și câștigând al doilea său Campionat Mondial.
De asemenea, câștigă cursa non-campionat Syracuse GP, care însoțește prima manșă a Race of Champions, în care, în mod neobișnuit, se prăbușește sub presiunea lui Dan Gurney, aflat pe locul doi; și obține victoria în Sunday Mirror Trophy la Goodwood. Câștigă cursa de turism de 3 ore de la Sebring.
În mai, câștigă cursa Indianapolis 500.
De asemenea, a câștigat șase curse de F2, trei etape ale Campionatului Britanic de Mașini Sport la volanul unui Lotus 30, puțin iubit, și o etapă a Campionatului Britanic de Mașini de Sedan cu trei roți la volanul unui Lotus-Cortina. Și acestea sunt doar momentele victorioase ale unuia dintre cele mai aglomerate sezoane din istorie.
În vremuri mai recente, l-am văzut pe Fernando Alonso mergând cu îndrăzneală la Indianapolis și încercând cu brio, și câștigând de două ori Le Mans cu Toyota.
M-am bucurat să-l văd pe curajosul spaniol ieșind din ceea ce, sunt sigur, este o zonă de confort destul de mare, încercând ceva diferit și făcând o treabă remarcabilă care a atras multe laude. A fost cam ca Jacky Ickx, o vedetă în F1 și în mașinile sport mondiale, concurând în ceea ce era pe atunci Raliul Paris-Dakar.
Dar niciunul dintre ei nu mai concura în F1 în momentul experimentelor lor (deși Alonso a avut ocazia să participe la Indy în 2017), fiind nevoiți să integreze activități extracurriculare în programul lor încărcat.
Când s-a oprit totul? În anii șaizeci, era departe de a fi neobișnuit ca piloți precum Clark să piloteze în multe serii și discipline diferite, adesea pe același program de curse. Dar pe atunci, deși cu greu se poate spune că au suferit de foame, salariile piloților nu semănau deloc cu ceea ce sunt acum.
Mario Andretti obișnuia să zboare în mod regulat cu un Concorde în Europa pentru a putea participa atât la F1, cât și la Indycars în anii '70, dar „Fonz” trebuie considerat unul dintre cei mai mari și mai versatili piloți din toate timpurile – chiar acolo sus, alături de Jimmy, Dan Gurney, Graham Hill și Jackie Stewart – cu campionate în ambele categorii menționate anterior, plus succese în mașini de sprint, mașini sport, NASCAR și orice altceva cu patru roți și schimbător de viteze.
În anii șaizeci și șaptezeci, Bruce McLaren și Denny Hulme au câștigat echipei o avere datorită succesului lor în perioada în care și-au îmbinat programul de F1 cu mașini sport de curse portocalii papaya în seria Can-Am, care a devenit cunoscută sub numele de The Bruce and Denny Show.
Pe măsură ce F1 a devenit din ce în ce mai sofisticată și competitivă în anii '80, iar tot mai multe curse au fost adăugate în calendar, practica piloților de a fi nevoiți să concureze în mai multe serii pentru a-și menține câștigurile a dispărut, iar acum pur și simplu nu mai există suficient timp pentru ca vedetele bine plătite de astăzi să se răsfețe în mod regulat în alte locuri, mai ales că ciocnirile de date ar fi aproape inevitabile.
Îmi place faptul că Verstappen a reușit să obțină în liniște permisul de pilot, fără să facă mare tam-tam cu privire la viața sa alternativă – una care trebuia să se încadreze nu doar în angajamentele sale din F1, ci și în înclinația sa pentru cursele de simulatoare și viața de familie.
După ce a obținut o victorie neașteptată pentru echipa Red Bull revitalizată în Marele Premiu al Italiei de la Monza, sâmbăta trecută a sărit pe Nordschleife pentru a pilota un Porsche GT4 și a obține permisul necesar pentru a concura în categoria GT3.
Într-un debut extraordinar, proaspăt după victoria obținută în Azerbaidjan duminica precedentă, el, împreună cu copilotul Chris Lulham, au condus mașina lor Ferrari 296 GT3, condusă de Emil Frey, către un triumf superb în cursa de patru ore, etapa a noua a seriei de anduranță Nurburgring. Succesul lor a fost unul dominant, împotriva a peste 100 de mașini rivale.
Pornind de pe locul trei după câteva probleme în calificări, Max a fost în frunte încă din primele viraje și nu s-a mai uitat înapoi. La sfârșitul primului său stint, era cu mai mult de un minut în față.
Britanicul Lulham concurează cu propria echipă a lui Max în Cupa Europei de Anduranță GT World Challenge, dar este și membru activ în Team Redline, echipa de simulatoare a campionului mondial.
Și-a menținut poziția în a doua tură, iar ei au câștigat confortabil, cu 24 de secunde. A fost un cadou frumos pe care Max și l-a făcut cu doar trei zile înainte de a împlini 28 de ani și a fost completat de premiul pentru Pilotul Zilei pentru eforturile sale de debutant.
„Primele două ture au mers foarte bine, mașina a funcționat perfect pe uscat”, a declarat el reporterilor. „Am avut puțin ghinion în calificări, dar în cursă totul a mers bine cu traficul. Cred că nu am făcut greșeli majore în acele două ture. Și să câștig aici chiar de la prima mea încercare, este pur și simplu fantastic.”
Bineînțeles, au existat speculații că va concura la cursa de 24 de ore de la Nurburgring de anul viitor – și recunoaște cu ușurință că, oricât de mult și-ar dori, ar trebui să participe la mai multe curse acolo înainte de această provocare.
Dar mult va depinde de modul în care se desfășoară programul Red Bull cu motoare Ford, conform regulamentului F1 din 2026. Când cariera sa în F1 se va încheia – și nu uitați, a dat indicii că nu vrea să concureze acolo pentru totdeauna – a spus că o participare la Le Mans ar putea fi, de asemenea, posibilă, dar nu și la Indianapolis.
„Pentru mine, este foarte important să pot face aceste lucruri. Desigur, cât de mult pot face în timpul unui sezon de F1 este un pic complicat. De asemenea, anul viitor, noile reglementări, este deja destul de greu în Formula 1, dar da, vom vedea cum merge totul. Depinde de cum va decurge sezonul următor cu noile reguli. Este imposibil de spus acum dacă pot concura și în alte lucruri în afară de acestea.”
Deci de ce face asta? De ce, s-ar putea întreba unii, își riscă viața și reputația concurând într-o altă categorie, când deja s-a dovedit atât de convingător de nenumărate ori a fi etalonul actual al celei mai mari categorii din curse?
E un răspuns simplu. Pentru că iubește cursele. Iubește cursele, e viața și pasiunea lui. Și rămâne curios în legătură cu alte serii, dornic să învețe și să exploateze nuanțele lor la fel de repede și de bine cum a făcut-o în F1 din 2015.
Asta sugerează că are o tentă romantică. Și o conștientizare și un interes pentru a experimenta ceva din moștenirea sportului său: o pistă extrem de provocatoare pe care, odată ca niciodată, măiestria era un semn indelebil al adevăratei măreții a unui pilot.
Proiectul lui Max îmi amintește puțin de ceva ce mi-a spus odată Andy Green. Singurul om care a călătorit vreodată cu viteză supersonică pe uscat, în mașina cu reacție ThrustSSC, a spus că nu se simțea un adevărat doborător de recorduri până când nu și-a plătit cotizațiile și nu a stabilit recordul de viteză terestră pe un motor diesel la 350,092 mph pe sarea sacră de la Bonneville în 2006.
Faptul că Max își dorește să câștige pe „vechiul” Nurburgring, fără îndoială cel mai provocator și de temut circuit permanent de curse din istorie, ne spune atât de multe despre atitudinea sa față de curse. Și față de viață.
Ar trebui să fim recunoscători, în această eră intensă a motorsportului profesionist, în care echipele de F1 sunt evaluate la peste 4 miliarde de dolari, că un pilot de cel mai înalt rang încă vrea să încerce lucruri diferite în timp ce concurează la locul de muncă împotriva celor mai buni piloți din lume.
Și că, în Red Bull, are o echipă suficient de îndrăzneață și înțelegătoare încât să nu încerce să-l înfășoare în vată sau să-l descurajeze în căutarea personală de noi provocări.