Când te trezeşti duminică dimineaţa într-un Paris sufocat de o ploaie măruntă asezonată cu 10 grade Celsius în final de iunie, primul gând pe care-l ai este să tragi pe tine pătura şi să dormi în continuare, pentru că, oricât de romantică ar fi, capitala Franţei devine gri şi murdară după o repriză de ploaie de aproape 24 de ore fără încetare. Auzi însă alarma telefonului şi îţi aduci aminte că ai venit aici cu un scop bine definit, astfel că te aduni, te speli, te îmbraci lejer, îţi strângi bagajele deja pregătite din seara anterioară şi cobori la recepţia hotelului. Aici te aşteaptă deja un microbuz cu un şofer francez nerăbdător care-ţi arată cu degetul ceasul, semn că moţăiala de adineauri te-a făcut să întârzii vreo cinci minute. "Excusez-moi, monsieur", bâiguiesc în franceza care mi-a rămas după anii de studiu al limbii lui Rochefoucauld, încercând să dau vina pe ploaie. "Da, ştiu, şi pe noi ne cam dă peste cap ploaia, nu suntem obişnuiţi să fie toamnă în mijlocul verii", spune omul nostru, care aşează bagajele rapid în spate, urcă la volan scuturându-se de stropi şi porneşte.
Destinaţia noastră se află la vreo 35 de kilometri de Paris, iar după un drum destul de rapid ajungem la Domeniul Courson, care găzduieşte o grădină botanică imensă în mijlocul căreia se află un castel-monument istoric construit în secolul 16. E un loc aflat în zona Ile de France, cea care împrejmuieşte Parisul, pe care nu ai cum să-l descoperi decât dacă ştii cum să ajungi aici. Ascuns într-o zonă rurală care evocă poveştile din cărţile scriitorilor europeni, cu gazon impecabil tuns proaspăt şi cu mii de copaci care cresc aici încă de pe vremea Dinastiei Capetiene, înainte de anul 1000. E un loc binecuvântat în care te simţi eliberat de orice grijă şi care pare perfect pentru o cură de relaxare în natură. Chiar şi cu nori negri care acoperă ameninţător zona.
Dacia a fost aici
În acest loc plin de savoare, istorie şi farmec începe peste câteva minute un eveniment construit şi dedicat mărcii Dacia. Marca de la Mioveni şi-a construit o enclavă destul de serioasă în Franţa, iar acest lucru îi face pe oamenii care conduc destinele brandului în Hexagon să-i invite pe clienţii Dacia la o întâlnire anuală în care principalul scop este pur şi simplu relaxarea. Fără bilete de intrare, fără chioşcuri care vând fripturi şi băuturi, fără oameni de vânzări care să încerce să te convingă că Dacia este maşina potrivită pentru tine. De fapt, dacă ajungi astăzi la Courson, înseamnă că ai fost deja convins.
Evenimentul a fost botezat Marele Picnic Dacia şi a ajuns în 2014 la a şasea ediţie, astfel că a devenit o tradiţie binecunoscută şi mult aşteptată de fiecare francez care a cumpărat măcar una dintre cele 600.000 de maşini pe care Dacia le-a vândut în Franţa din 2005 încoace. Oamenii ajung la Courson cu familiile în maşina proprie, pe care o parchează într-una dintre cele trei parcele imense extrem de bine organizate din jurul Domeniului. Deşi căile de acces sunt înguste, şi este normal să fie aşa din moment ce ne aflăm într-o comună, cozile kilometrice lipsesc cu desăvârşire, iar evenimentul pare organizat impecabil încă dinainte să păşim pe iarba superbă de lângă castelul francez. În parcări se intră şi se parchează ordonat, în ordinea sosirii, iar cele 3100 de Dacii care au ajuns astăzi la Courson reuşesc să se aşeze una lângă alta fără a se bloca reciproc, în linişte. Din maşini ies mame şi taţi cu doi-trei copii în medie, familiile numeroase fiind una dintre ţintele preferate ale mărcii Dacia în Franţa.
Pentru a se înscrie în Marele Picnic Dacia, francezii trebuie doar să-şi anunţe prezenţa pe site-ul oficial al mărcii în luna dedicată înscrierilor. Nu e nevoie de cărţi de credit sau de cecuri, pentru că participarea la eveniment este gratuită, iar "biletul" este numărul de şasiu al maşinii proprii. Lângă el treci numărul de membri ai familiei şi gata. De aici, totul intră în grija celor de la Dacia Franţa. Primeşti o pungă pesonalizată care conţine pălării, băscuţe, steguleţe şi câteva jucării pentru copii, toate inscriptionate cu un mesaj care va deveni uşor-uşor laitmotivul zilei: J'aime ma Dacia. Îmi iubesc Dacia. O declaraţie de dragoste pe cât de ciudată pentru un român care priveşte marca prin prisma istoriei care se confundă cu ultimii 60 de ani, pe atât de sinceră pentru un francez pentru care Dacia înseamnă maşina solidă şi foarte accesibilă care-l ajută în viaţa de zi şi care nu-i stoarce buzunarul de bani la service.
Dacia în Franţa: între oportunitate şi eficienţă
De fapt, povestea mărcii Dacia în Franţa este una foarte interesantă. Lansată oficial mai degrabă experimental prin Logan în 2005, sedanul care a dat startul poveştii fiind pe atunci înghesuit într-un colţ al showroom-urilor Renault din Franţa, marca de la Mioveni a devenit un hit începând cu 2008, atunci când criza financiară care a lovit Europa i-a făcut pe francezi - un popor destul de naţionalist în esenţă - să adopte Dacia ca pe un copil al celor de la Renault. Avantajele modelelor mărcii: accesibilitatea, fiabilitatea dovedită prin faptul că maşinile astea, mult mai simple decât cele ale mărcilor de volum, erau construite cu subansamble îndelung testate în cadrul Grupului Renault-Nissan, şi mai ales costurile foarte mici de întreţinere.
Azi, la 9 ani de la apariţia mărcii în Hexagon, lansarea noii game Logan/Sandero/Duster a construit şi mai mult baza poveştii Dacia în Franţa, astfel că anul 2014 va fi primul în care va vinde aici peste 100.000 de maşini. Ca termen de comparaţie, România a cumpărat anul trecut 65.000 de maşini noi în total. Astăzi, Dacia este a cincea marcă în Franţa la capitolul vânzări.
O marcă românească. Dar fără românisme
Încă din primul minut în care intri pe poarta oficială a Marelui Picnic Dacia cu brăţara care te recomandă ca jurnalist între multe mii de pasionaţi, te simţi ciudat. Sentimentul e cel al unui intrus care încearcă să analizeze obiectiv ceea ce se întâmplă în jur în condiţiile în care oamenii zâmbesc relaxaţi, copiii se joacă în cele câteva zeci de puncte de divertisment care ascund tot soiuri de jocuri şi activităţi interesante, iar organizatorii sunt şi ei prinşi în acelaşi peisaj lejer, de duminică. Laşi deci garda jos şi încerci să te bucuri de puţinele raze de soare care reuşesc să străpungă norii şi încerci să te simţi confortabil.
Apoi vin câteva şocuri. Primul este cel legat de modul în care oamenii ăştia privesc marca Dacia. Obişnuit cu analiza rece a preţurilor, a vânzărilor, a calităţii plasticului de la interior, a frânelor şi a acceleraţiei, a consumului şi a tuturor celorlalte cifre care construiesc într-un jurnalist imaginea unui model sau a altuia, întâlnirea cu oamenii care conduc maşinile astea şi sunt mândri de ele este un eveniment cumva revelator. Îşi poartă cu mândrie pălăriile J'aime ma Dacia, copiii flutură zâmbind steaguri cu acelaşi mesaj, iar lumea zâmbeşte, râde, se aşează pe iarbă sau la mesele dedicate, mănâncă din Lunch Pack-ul oferit de asemenea gratuit de organizator şi socializează.
Al doilea şoc: cartofi prăjiţi, sandvişuri, un desert şi apă. Acesta este meniul zilei pentru fiecare dintre cei 14.000 de participanţi, care se bucură de faptul că se află în mijlocul unei familii imense. Oamenii ăştia nu s-au strâns aici "la un păhărel" sau "la un mic", ci au văzut în ieşirea de la Courson un moment bun pentru a-şi petrece timpul împreună cu familia. Al treilea reper diferit: deşi ne aflăm în inima Europei, telefoanele mobile şi tabletele sunt virtual inexistente. E adevărat, semnalul 3G lipseşte şi nu permite accesul la internet, dar asta transformă totul într-o agora în care lumea discută şi se priveşte, un fenomen social care începe să dispară cu desăvârşire din peisajul oraşelor moderne, de exemplu.
Oportunitate de fidelizare, nu de marketing
În peisajul ăsta liniştit, există doar un loc în care oamenii pot să cumpere lucruri. Se numeşte Dacia Boutique şi este un cort în care lumea mişună ca-n furnicar. Poţi să cumperi pin-uri, magneţi, tricouri, machete, jante, portbagaje de plafon şi multe alte accesorii dedicate fie maşinilor Dacia, fie şoferilor lor. Preţurile pentru o machetă urcă de la 12 la 40 de euro, cea mai scumpă fiind replica Duster-ului din Trofeul Andros, competiţie foarte apreciată în Franţa şi în care Dacia a participat patru ani la rând avându-l la volan pe cvadruplul campion de Formula 1 Alain Prost. Cei de la magazin abia fac faţă afluenţei de cereri şi doritori, însă oficialii Dacia spun că scopul acestui eveniment este departe de a fi unul comercial."Nu încercăm să vindem maşini la Picnicul Dacia, iar accesul şi produsele oferite fiecarui vizitator sunt gratuite. Singurul loc în care prietenii noştri pot să cumpere lucruri este Dacia Boutique, pe care l-am construit pentru că participanţii de anii trecuţi ne-au cerut obiecte personalizare Dacia", ne spune Alain Lehmann, cel care conduce destinele mărcii Dacia în Franţa. Conform acestuia, evenimentul are pur şi simplu scopul de a construi un sentiment de familie în jurul mărcii Dacia: "Media de vârstă a clienţilor noştri este de 49 de ani, în timp ce media generală în Franţa este de 52 de ani", afirmă Lehmann, care susţine că Dacia stă excelent din acest punct de vedere pe piaţa franceză.
O revistă dedicată mărcii Dacia
Un punct de reper al întregului eveniment este standul revistei Daciattitude, despre care Automarket a scris încă de la lansare. Este vorba de o publicaţie franceză dedicată 100% mărcii Dacia şi care este scrisă şi editată de fani ai mărcii, nu de oficialii ei. O revistă independentă care se vinde la chioşcurile de ziare din Hexagon, apare o dată la două luni şi costă 4 euro.
Am răsfoit paginile primelor trei numere, iar calitatea materialelor este una foarte bună, depăşind multe reviste auto de pe piaţa europeană. Avem teste cu diferitele versiuni ale modelelor Dacia, avem poveşti ale posesorilor, reportaje prin ţările în care această marcă s-a impus pe piaţă, tuning, materiale în care este analizată povestea Dacia din perspectiva diferitelor industrii care folosesc modelele brandului de la Moveni şi, evident, o listă de preţuri şi de promoţii aduse la zi. Întâlnirile pasionaţilor Duster sau Sandero şi participarea Dacia la evenimente precum Raliul Aicha des Gazelles sunt şi ele reflectate într-o revistă de 100 de pagini care poate fi comandată chiar şi din România.
Concert pentru familie
După câteva ore în care participanţii au încercat toate punctele de divertisment, evenimentul s-a terminat cu un concert al lui Christophe Maé, unul dintre artiştii francezi în vogă şi foarte apreciaţi în Hexagon. A cântat anterior în deschiderea concertelor Seal şi Cher, fiind considerat un promotor al stilului pop-rock-jazz. Mae a avut de altfel mulţi fani la Picnicul Dacia, iar spaţiul din faţa scenei centrale a fost plin la ora concertului, în ciuda ploii care încă sâcâia încă în reprize zona Parisului.Am plecat de la Picnicul Dacia cu o optică complet schimbată. Dacă până acum asociam vânzările Dacia în Franţa cu cifre seci, am reuşit să adun cadre care spun povestea oamenilor din spatele acelor cifre. Fie că au fost parizieni, marseillezi veniţi de la sute de kilometri depărtare special pentru acest eveniment, germani, belgieni sau elveţieni, posesorii modelelor Dacia strânşi la Courson mi-au dovedit că Dacia înseamnă în Europa maşina pe care familia franceză o apreciază pentru ce oferă sincer. Iar capitalul de simpatie al mărcii se construieşte în timp, sigur, cu evenimente în care nu doar şoferul contează, ci familia acestuia.
Stai linistit, Renault a renascut marca Dacia in primul rand pentru oameni ca ei, nu pentru romani.
"Deşi Dacia nu avea anterior niciun plan serios de a ataca Europa de Vest, anul 2008 a venit cu o explozie a vânzărilor în Germania şi Franţa, iar expansiunea gamei a venit cumva normal".
Eu cred ce zice Mircea Mester, nu tu.
Si mai mult decat atat, eu nu cer nimanui sa fie de acord cu mine sau sa ma creada. Este treaba fiecaruia ce crede atata timp cat are argumente serioase.
PS: acum Mircea Mester e bun. In urma cu 2-3 ani spuneai ca este "jurnalistul lui peste prajit" si ca site-ul lui e f slab. Bun asa!
Da-mi voie sa te contrazic, in cazul unor salarii duble, romanii ar lua tot Golfuri sau "BeMWeuri" second, doar ca mai noi.
Si cit mi-as fi dorit eu un picnic Dacia la noi, ma ingrozesc cu gindul la ce tiganie ar fi iesit. La noi oamenii strica, lasati daciile (cu pretul lor cu tot) in pace!
In al doilea razboi mondial nemtii si japonezii pe care-i slavim azi au fost niste bestii barbare, asta apropo de civilizatie...
Ai dreptate insa cand zici de salarii si de atractia romanilor spre masini second care le confera teoretic un alt statut (ex BMW de 4-5 ani ca sa dea impresia ca acum 4-5 ani l-a luat de nou si e plin de bani...) de parca nu stim cu totii ca majoritatea masinilor premium de la noi sunt luate la second (cel putin 2-3 ani vechime).
Pe de alta parte sa-i reprosezi unui roman simplu ca nu da 25 de salarii pe un Logan nou e ca si cum i-ai reprosa unui simplu neamt ca nu da 25 de salarii pe un Clasa C sau Seria 3. Oricum unul ar da 25 de salarii pe un low cost si celalalt pe o masina premium. Deci este (foarte) mare diferenta. Cu toate astea cand spune cineva de Dacia ca face niste jafuri, cazane sau carute de masini, imi vine sa il calc pe cap. Bine, nu prea fizic ca e mai greu. Dar oricum cu cateva vorbe "de dulce" tot se alege. :))
Nu pot sa nu apreciez ce a facut Renault din Dacia. Marcile foarte putin cunoscute care au avut parte de o asemenea ascensiune in nici 10 sunt foarte putine. Dar cu toate astea sa nu exageram cu lauda si sa nu ne imbatam cu apa rece. Este o masina buna, dar care datorita pretului are si slabiciuni. Deci nu este una "excelenta" ca sa-i citez pe unii de pe-aici.
Si sunt total de acord cu tine in privinta unui picnic de genul celui din Franta. Mi-ar face placere sa particip la asa ceva, dar nu in Romania.
O intrebare Calin: ce-l opreste pe roman sa ia un Logan de 2-3 ani in loc de un Golf sau Astra de 6? Nu ii reprosez nimanui ca nu se baga dator pentru o masina noua, insa nici sa criticam atit doar pretul Dacia. De ce nu criticati pretul masinilor in general?
Mie imi este foarte evident: exista niste oameni bine platiti la Marketing la fiecare producator care au hotarit ca astea sint preturile la care profitul firmei este maxim. Si - surprinzator sau nu - nu cred ca salariile romanilor au contat prea mult in ecuatie, oricit s-ar supara unii.
"O intrebare Calin: ce-l opreste pe roman sa ia un Logan de 2-3 ani in loc de un Golf sau Astra?"
Pentru ca aceste masini acum 2-3 ani au costat cu cel putin 4000 de euro mai mult fata de un Logan nou si nu prea se simt low cost, pentru ca nici nu sunt? Pentru confort mai bun, tinuta de drum mai buna, siguranta mai buna? Pentru caroseria galvarizata?
Avantajele clare ale lui Logan sunt faptul ca e nou, are garantie si in unele cazuri, este mai spatios. Si oricum la cat costa treci usor peste slabiciunile lui. Mai ales cand, asa cum am spus, pretul unui Logan dotat ca lumea inseamna 4-5 salarii medii.
Si nu este nici un fel de ciuda. Ciuda ca ce? Ca pentru Romania Dacia este o masina scumpa? Pai este, daca ne gandim ca peste 60% din masinile sh vandute in Romania au pret de aprox 5000 de euro si un Logan dotat ca acel sh costa cu cel putin 3000 de euro mai mult. Uite inca un motiv pentru care nu se cumpara Dacia la noi. SI NU ESTE VINA LUI RENAULT PENTRU ASTA. De-asta am si spus ca Renault nu a venit in Romania cu gandul sa faca masini pentru romani. Din pacate Romania si Bulgaria sunt tarile bananiere ale UE.
Stima!
Intrebarea lui CC de mai sus totusi a ramas fara raspuns. De curiozitate, de ce nu puteti citi linistiti o stire despre dacia, fara sa creati isterie si sa vreti sa demonstrati tuturor ce alegere buna au facut cei care au cumparat masini la mana a doua. Daca sunteti atat de convinsi ca ati facut o alegere buna, totul e ok, faceti-va un club, ceva, discutati, dar OBSESIA asta cu dacia vs. masini la mana a doua, la fiecare articol, mie imi demonstreaza ca de fapt va roade ceva acolo cand oamenii se suie in masina lor care miroase a nou si la voi miroase a mocheta veche si fum de tigara... Sorry, dar altfel nu imi explic aceste comentarii de mai sus...
Si, daca stai sa te gandesti, e normal. Tot ce-am trait noi in ultimii 20 de ani ai comunismului si-a lasat serios amprenta pe psihicul societatii. Nu ni s-a permis alternativa unei piete de desfacere normala, drept urmare uzina de stat Dacia a avut monopolul aproape absolut pe segmentul auto, si asta s-a vazut foarte mult in calitate.
Imaginile cu barbatii din familie mesterind de zor la ele in fata blocului pentru maximum cateva mii de km anual inca sunt destul de vii.
In plus de asta, eu cred ca LauCalin are si el dreptatea lui. Francezii care au ales Dacia fac parte din clasa sub medie a societatii lor, ca si venituri, si tot nu au mari emotii in a-si permite rata lunara la una.
Comparand cu Romania, unde aproape ca nu exista clasa medie si jumatate din tara traieste la nivel de ev mediu, de subzistenta, crescand animale si cultivand plante, gasim imediat unul din motivele pentru care avem vanzarile de masini pe care le avem.
Cu toate bubele ei, Dacia e alegerea omului foarte rational, care isi neglijeaza cu buna stiinta orice dorinta de statut ridicat sau comfort superior. Ramane ca acel om sa mai aiba bani si de altceva in afara de cumpararea alimentelor si platirea darilor. Si daca nu are, se expune la ceea ce vedem azi: conduce masini sh la a n-spea mana, pericole publice pt trafic, cu piese contrafacute si cu o stare jalnica per ansamblu. Masina nu mai e demult un lux, ci o necesitate, mai ales intr-un stat esuat in care administratia lui si investitiile in transportul in comun lasa mult de dorit..