Poveştile Formulei 1: Pilotul Bernie Ecclestone

Bernie Ecclestone este unul dintre cele mai controversate personaje din istoria Formulei 1. În funcţie de persoana pe care o întrebi, vei afla că britanicul care în 28 octombrie a împlinit 84 de ani este cel care reuşeşte să menţină Formula 1 pe linia de plutire sau că este cel care a dus-o în ipostaza de a pierde două echipe într-un interval de numai câteva zile.

Implicarea lui Ecclestone în sporturile cu motor datează încă din anii '50, atunci când britanicul reusesise să strângă bani prin intermediul unei afaceri cu motociclete, însă puţini ştiu că a participat în calitate de pilot la un Mare Premiu de Formula 1.

A concurat în ziua în care s-a născut Formula 1

Cu banii obţinuţi din vânzarea de motociclete, Ecclestone şi-a permis să concureze într-o competiţie care mai târziu avea să fie cunoscută drept Formula 3, astfel că în 13 mai 1950 s-a aliniat pe grila de start de pe circuitul de la Silverstone.

Este vorba despre competiţia suport pentru Marele Premiu al Marii Britanii din 1950, prima cursă de Formula 1 din istorie. Nu a obţinut niciodată performanţe majore, iar în 1953 a suferit un grav accident pe circuitul de la Brands Hatch în urma căruia a concurat doar sporadic înainte ca în 1956 să decidă să se retragă din activitate.

Prima afacere în Formula 1: un mecanic pentru două maşini

Ecclestone nu a putut însă să stea departe de Formula 1, iar în 1957 l-a cunoscut pe pilotul britanic Stewart Lewis-Evans al echipei Connaught. În momentul în care echipa a suferit probleme financiare, Ecclestone a intuit oportunitatea de a câştiga bani şi a cumpărat cele două monoposturi cu intenţia de a le vinde ulterior pentru un preţ mai bun în Australia.

Planurile sale au eşuat, astfel că britanicul a decis să folosească monoposturile în diverse curse cu costuri minime. Un exemplu în acest sens este Marele Premiu al Noii Zeelande din ianuarie 1958, atunci când a trimis un singur mecanic să se ocupe de ambele monoposturi. Prin urmare, Lewis-Evans şi Roy Salvadori, cei foi piloţi care au concurat pentru Ecclestone, nu au reuşit să iasă în evidenţă prin rezultate.

Chiar şi aşa, Ecclestone a continuat să utilizeze cele două monoposturi în unele curse de Formula 1 ale sezonului 1958.

Ecclestone, un tur de plimbare în calificările de la Monaco din 1958

Una dintre etapele la care Ecclestone a trimis cele două monoposturi Connaught a fost Marele Premiu al statului Monaco. Spre deosebire de celelalte etape, Lewis-Evans era indisponibil, astfel că piloţii desemnaţi au fost Paul Emery şi Bruce Kessler.

Totuşi, Ecclestone nu a rezistat tentaţiei de a pilota un monopost de Formula 1 pe străzile din Monaco, astfel că a efectuat câteva tururi în antrenamente şi s-a înscris pe lista de 30 de participanţi. Conform regulamentului de la vremea respectivă, doar 16 piloţi puteau lua startul în cursă, astfel că sesiunea de calificări s-a desfăşurat în sistem eliminatoriu.

Practic, misiunea lui Ecclestone de a se califica pentru cursă era dificilă, întrucât cel mai bun timp al său în antrenamente fusese 1:50, în condiţiile în care avea nevoie de 1:45 pentru a fi în primii 16.

Mai mult decât atât, rezultatele din calificări au sugerat că britanicul nici măcar nu a încercat să obţină un loc pe grila de start.

Pole position-ul a fost obţinut de Tony Brooks la volanul unui Vanwall VW 5 cu timpul 1:39.8, în timp ce Ecclestone a fost cronometrat cu 6:05.0, fiind astfel cu 265 de secunde mai lent. Ulterior, turul său avea să fie considerat o simplă plimbare pe circuit, şi nu o încercare propriu-zisă de a obţine un timp cât mai bun în calificări.

Chiar şi aşa, contra-performanţa sa a fost ilustrată de site-ul RetroGP într-un poster special:

Ulterior, Ecclestone a mai avut o încercare de a participa la un Mare Premiu de Formula 1. El s-a înscris pe lista de participanţi a etapei de la Silverstone din acelaşi an, însă în cele din urmă monopostul a fost pilotat de Jack Fairman.

În Marele Premiu al Marocului din acelaşi an, Stuart Lewis-Evans a decedat în urma unui grav accident, iar Ecclestone a decis din nou să părăsească sporturile cu motor. Totuşi, a revenit în scurt timp şi a fost managerul lui Jochen Rindt, cel care în 1970 a devenit campion mondial post-mortem în urma unui accident suferit la Monza.

A urmat achiziţionarea echipei Brabham şi ascensiunea rapidă în structurile de decizie ale Formulei 1, până la achiziţionarea drepturilor TV ale competiţiei şi vânzarea ulterioară a acestora către CVC Capital Partners.

▶ Bernie Ecclestone: De la dealer-ul de maşini la conducerea Formulei 1