Poveştile Formulei 1: Marele Premiu al Braziliei din 2003 - haos în ploaie

23 noiembrie 2013. Circuitul Jose Carlos Pace, cunoscut mai degrabă drept Interlagos, găzduieşte calificările din cadrul Marelui Premiu al Braziliei, ultima etapă a sezonului.

Plouă slab, iar piloţii sunt echipaţi cu pneuri intermediare. În finalul celei de-a doua părţi a calificărilor, Sergio Perez derapează pe o bordură şi se loveşte uşor de zidurile de ciment din apropiere. Un pic mai târziu, comisarii de cursă anunţă amânarea ultimei părţi a calificărilor, în ciuda faptului că nu plouă mai tare.

Trec 10 minute. O nouă amânare a ultimei părţi. Mai trec 10 minute. Încă 10. Şi încă 10. După 40 de minute, comisarii îşi dau în sfârşit acordul pentru ca ultima parte a calificărilor să înceapă. Imediat se naşte o rumoare: piloţii pot concura cu pneuri intermediare.

Cu alte cuvinte, sesiunea a fost întreruptă inutil timp de 40 de minute pentru a evita ieşirea piloţilor pe circuit cu pneuri de ploaie. Inevitabil, se naşte întrebarea pentru ce mai sunt aduse la Marile Premii pneurile de ploaie...

Nu a fost întotdeauna aşa.

CURSELE PE PLOAIE, O NORMALITATE ÎN TRECUT

Au existat vremuri în care nici măcar furtunile cu adevărat puternice nu au reuşit să împiedice desfăşurarea unei curse de Formula 1. Jackie Stewart la Nurburgring în 1968, Ayrton Senna la Donington Park în 1993, James Hunt la Fuji în 1976 sau Michael Schumacher la Barcelona în 1996 au câştigat în condiţii semnificativ mai dificile decât cele din acest an de la Interlagos.

Iar pentru cei care consideră că acelea erau curse desfăşurate într-o altă epocă, cea în care securitatea piloţilor era deseori trecută cu vederea, avem şi un exemplu mai recent, din urmă cu numai un deceniu, tot pe circuitul Carlos Pace: Marele Premiu al Braziliei din 2003.

PNEURI INTERMEDIARE PENTRU PLOAIE TORENŢIALĂ

În urmă cu 10 ani, Marele Premiu al Braziliei era programat la începutul sezonului, astfel că a fost găzduit în 6 aprilie ca a treia etapă a anului. Luptele pentru reducerea costurilor erau la ordinea zilei chiar şi în plină eră a dominaţiei constructorilor, astfel că una dintre măsurile impuse de FIA a fost ca fiecare echipă să aducă la un Mare Premiu un singur tip de pneuri pentru circuit umed: fie cele intermediare, fie cele de ploaie.

La Interlagos, toate echipele care utilizau pneuri Bridgestone şi Michelin au optat pentru pneurile intermediare, o decizie complet neinspirată în contextul în care ziua cursei a fost afectată de mai multe reprize de ploaie torenţială.

ACCIDENTE ÎN LANŢ

În ciuda acestui context nefavorabil, cursa de la Interlagos a început cu numai 10 minute întârziere, sub îndrumarea Safety Car-ului.

Circuitul îmbibat de apă, în special în virajul trei, şi utilizarea pneurilor intermediare de numeroşi piloţi a reprezentat o combinaţie sigură pentru producerea de accidente. Juan Pablo Montoya şi Antonio Pizzonia au fost doar doi dintre ei, dar numele de referinţă a rămas Michael Schumacher, care a fost nevoit să abandoneze în turul 26.

STRATEGIA CÂŞTIGĂTOARE A LUI FISICHELLA

Inevitabil, Safety Car-ul a intrat de mai multe ori pe circuit în urma acestor incidente, astfel că strategiile opririlor la boxe au devenit cruciale. În 2003, realimentările cu carburant erau permise şi jucau un rol esenţial în stabilirea rezultatului final.

În cazul cursei de la Interlagos, lozul câştigător a fost tras de Giancarlo Fisichella de la Jordan, care a plecat de pe locul opt al grilei de start, a intrat devreme la boxe şi a revenit pe traseu pe ultima poziţie. Ideea a fost aceea de a rămâne pe circuit până la finalul cursei, întrucât consumul de carburant urma să fie semnificativ mai mic decât în mod obişnuit ca urmare a repetatelor intrări pe pistă ale Safety Car-ului.

Italianul a fost însă la un pas să-şi vadă ruinate şansele la un rezultat bun în urma unui incident cu coechipierul său Ralph Firman. Cei doi rulau unul în spatele celuilalt când Firman a avut o defecţiune la suspensii în urma căreia a fost la un pas să-l acroşeze pe Fisichella. Firman l-a lovit în cele din urmă pe Olivier Panis, iar Fisichella şi-a putut continua cursa fără probleme.

NEBUNIA DIN TURURILE 53-55

Strategia pilotului Jordan a funcţionat atât de bine încât a progresat constant în pluton până pe poziţia a doua, preponderent ca urmare a accidentelor din faţa sa şi a opririlor la boxe ale rivalilor. În turul 54, liderul Kimi Raikkonen a comis o eroare, iar italianul a profitat imediat şi a preluat conducerea cursei.

Un singur tur mai târziu, Mark Webber a avut un accident la ieşirea din ultimul viraj, iar Safety Car-ul a fost trimis imediat pe circuit. Fernando Alonso, pe atunci pilot la Renault, nu a avut însă timp să frâneze la timp, a lovit monopostul lui Webber şi a ricoşat într-un zid de pneuri de protecţie de pe marginea circuitului. Efectul a fost devastator: numeroase cauciucuri s-au desprins din "gardul" de protecţie şi au ajuns pe circuit, acolo unde au blocat practic pista.

Întrucât monoposturile nu puteau trece prin zona respectivă nici măcar sub Safety Car, comisarii de cursă au afişat steagul roşu şi au pus capăt cursei în turul 55 din cele 71 programate.

RAIKKONEN, DECLARAT CÂŞTIGĂTOR

În acest context, Fisichella a considerat că a câştigat şi s-a bucurat ca atare pentru ceea ce ar fi reprezentat prima sa victorie în Formuloa 1. Totuşi, conform regulamentului, piloţii urmau să primească punctele integral, întrucât a fost parcursă mai mult de 75% din distanţa totală a cursei (55 de tururi din cele 71 reprezintă echivalentul a 76% din cursă), iar câştigător trebuia desemnat pilotul care fusese lider cu două tururi înainte de întreruperea cursei, adică în turul 53.

Prin urmare, Raikkonen a fost desemnat câştigător, cu Fisichella pe locul doi şi Alonso pe locul trei, care şi-a păstrat ultima poziţie pe podium în ciuda accidentului suferit în finalul cursei. Inevitabil, pe podiumul de premiere s-a produs o confuzie generală, atât printre piloţi şi echipe, cât şi printre comisarii de cursă. În plus, Alonso nu a putut fi prezent la ceremonie în urma accidentului, astfel că pe podium au urcat doar Raikkonen şi Fisichella.

FISICHELLA OBŢINE VICTORIA DUPĂ RECALCULAREA TURURILOR

La câteva zile după cursă au apărut însă informaţii concrete potrivit cărora Fisichella intrase deja în turul 56 în momentul în care comisarii au decis afişarea steagurilor roşii. Cu alte cuvinte, rezultatele corecte ale cursei erau cele de la finalul turului 54, nu de la sfârşitul turului 53.

Pe baza acestor dovezi, FIA a decis în 11 aprilie să-i acorde victoria de la Interlagos lui Fisichella. În plus, pentru a remedia efectiv această greşeală, FIA a organjizat o ceremonie neoficială la Imola, gazda următoarei curse de Formula 1. În cadrul acesteia, Raikkonen i-a cedat trofeul lui Fisichella.

PLOAIA, UN ELEMENT PE CALE DE DISPARIŢIE DIN F1

Astfel de erori în stabilirea câştigătorului unei curse sunt practic imposibile în prezent datorită tehnologiilor moderne de cronometrare. Din păcate, la fel de improbabile au devenit şi cursele care să genereze atât de mult spectacol precum Marele Premiu al Braziliei din 2003. Iar pentru acest lucru nu este răspunzătoare schimbarea climei, ci împiedicarea desfăşurării curselor în cazul în care ploaia devine un pic mai puternică.

Securitatea piloţilor trebuie să reprezinte o preocupare, dar exagerările de genul celor de la Marele Premiu al Braziliei din acest an ar trebui evitate.