POVEŞTILE FORMULEI 1: Tom Pryce, galezul ucis pe circuit de un extinctor

"Cred că oamenii implicaţi în sporturile cu motor şi care au obţinut performanţe au abilitatea de a identifica talentul. A fost evident că abilitatea lui Tom a fost peste cea a celor mai mulţi contemporani ai săi" - John Watson, fost pilot de Formula 1.

După ce citeşti această declaraţie a unui fost câştigător de curse în Formula 1, probabil că eşti tentat să crezi că Tom Pryce a fost unul dintre cei mai buni piloţi din istoria competiţiei. Primele semne de întrebare apar când parcurgi palmaresul său: nicio victorie într-o cursă de Formula 1 care să conteze pentru Campionatul Mondial, un singur pole position, doar două tururi petrecute ca lider al unei curse şi locul 10 ca cea mai bună clasare la general la finalul unui sezon.

Cu toate acestea, talentul lui Pryce a fost indiscutabil, în special pe ploaie, iar victoria obţinută la Brands Hatch în 1975 într-o cursă de Formula 1 care nu a contat pentru Campionatul Mondial este poate cea mai bună dovadă în acest sens. Pryce a rămas însă în istoria Formulei 1 pentru destinul tragic pe care l-a avut la Marele Premiu al Africii de Sud în 1977, când a încetat din viaţa după ce a fost lovit în cap de un... extinctor.

CARIERĂ FĂRĂ PERFORMANTE MAJORE

Născut în oraşul galez Ruthin în 11 iunie 1949, Tom Pryce a concurat în diverse competiţii minore din Marea Britanie unde plătea câte 35 de lire sterline pentru a participa în curse la Silverstone, o sumă mare la vremea respectivă pentru un pilot fără resurse. "Mi-am vândut un Mini, iar părinţii mei mi-au oferit tot sprijinul pe care mi-l puteam dori", avea să-şi amintească el mai târziu.

Prima oară s-a făcut remarcat în 1972 într-o cursă de Formula 3 de la Brands Hatch din 1972, care avea statut de cursă suport pentru cea de Formula 1. Galezul a câştigat detaşat în ciuda faptului că avea rivali precum  Roger Williamson, Jochen Mass şi James Hunt, care ulterior aveau să cunoască gloria în Formula 1. În 1973 a concurat în Formula Atlantic, dar şi în Formula 2 pentru Rondel Racing, echipa unui anume Ron Dennis.

SCLIPIRI DE TALENT ÎN FORMULA 1

Inevitabil, Pryce a făcut pasul decisiv spre Formula 1 şi a debutat în cea mai importantă competiţie a sporturilor cu motor în 1974 pentru Token Racing la Marele Premiu al Belgiei.

Un abandon suferit după o coliziune cu Jody Scheckter şi un modest loc 26 în calificări i-au determinat pe organizatorii Marelui Premiu al statului Monaco să-i refuze înscrierea pe motiv de lipsă de experienţă. Iritat de situaţie, Pryce s-a înscris în cursa suport de Formula 3 pe care a câştigat-o cu un avans de peste 20 de secunde.

Datorită acestei performanţei a revenit în Formula 1 în 1974 la Shadow, o altă echipă mică din competiţie, pentru care câştigă primele puncte în Formula 1 printr-un loc şase în cursa de la Nurburgring.

Sezonul 1975 avea să fie şi cel mai prolific al său: a câştigat Race of Champions de la Brands Hatch, o cursă care nu făcea parte din Campionatul Mondial, a ocupat locul doi pe grila de start de la Monaco, iar în Marea Britanie a devenit primul (şi ultimul) galez care a obţinut pole position-ul într-o cursă de Formula 1. Totuşi, a fost lider doar în primele două tururi şi a abandonat în turul 20 în urma unui accident, pentru ca ulterior să mai obţină alte patru clasări în puncte. A urmat un alt podium în cursa braziliană din 1976, însă ulterior a mai terminat în puncte doar în Marea Britanie, iar în primele două curse din 1977 a abandonat.

TRAGEDIA DIN AFRICA DE SUD

În ciuda debutului modest de sezon, nimic nu anunţa tragedia care urma să se abată asupra echipei Shadow în Marele Premiu al Africii de Sud, desfăşurat pe celebrul circuit de la Kyalami. Totul a început în turul 21, când coechipierul său Renzo Zorzi a oprit monopostul pe partea stângă a circuitului chiar la începutul liniei drepte de start-sosire în urma unei defecţiuni tehnice la motor care a declanşat un mic incendiu.

Conform regulamentului din acea perioadă şi în absenţa sistemelor electronice de avertisment din prezent, doi comisari de traseu aflaţi pe partea opusă  a circuitului au traversat pista echipaţi cu câte un extinctor pentru a ajunge la locul incidentului şi a opri incendiul. Aceştia nu au primit însă permisiunea de a intra pe circuit şi doar primul dintre ei a ajuns la locul incidentului. Niciunul dintre ei nu a observat însă momentul în care nu mai puţin de patru piloţi, Hans-Joachim Stuck, Pryce, Jacques Laffite şi Gunnar Nilsson, au ieşit din ultimul viraj şi au intrat pe linia dreaptă.

Stuck a fost surprins să-l vadă pe al doilea comisar în acea zonă şi a evitat în ultimul moment un impact. "Am văzut dintr-o dată acest comisar cum alerga pe circuit din dreapta mea cu un extinctor în mână. Am avut o mare şansă şi nu ştiu cum l-am evitat. Nu am avut timp să gândesc, pur şi simplu am reacţionat din instinct", a dezvăluit el ulterior.

IMPACTUL FATAL

Pryce nu a fost însă la fel de norocos. Aflat chiar în spatele lui Stuck, galezul nu l-a văzut pe comisarul Frederik Jansen Van Vuuren în vârstă de numai 19 ani decât în ultimul moment şi nu a mai avut timp să reacţioneze, lovindu-l pe acesta cu o viteză estimată la 270 km/h. Impactul a fost atât de violent, încât corpul lui Van Vuuren a fost rupt în două şi s-a prăbuşit la câţiva metri de monopostul staţionar al lui Zorzi.

În momentul impactului, extinctorul pe care acesta îl transporta a fost proiectat chiar în casca lui Pryce, iar galezul a murit instantaneu prin prisma materialelor de construcţie rudimentare solicitate de regulamentului anului 1977, dar mai ales a vitezei mari de impact.

Monopostul Shadow pilotat de Pryce a continuat însă să ruleze pe lunga linie dreaptă de aproximativ 500 de metri până la intrarea în primul viraj, acolo unde s-a lovit de monopostul Ligier al lui Jacques Laffite.

Într-o perioadă care nu cunoscuse încă revoluţia digitală, comisarul Van Vuuren a fost identificat de directorul de curse abia după ce i-a chemat pe toţi ceilalţi comisari să facă prezenţa şi a constatat că Van Vuuren era singurul absent, în condiţiile în care rănile suferite de acesta au fost prea severe pentru a putea fi recunoscut în alt mod. În plus, deşi incidentul s-a petrecut în turul 21, cursa nu a fost oprită şi a fost câştigată de Niki Lauda după 78 de tururi fără ca acesta să ştie că unul dintre colegii săi de pe pistă a încetat din viaţă. Austriacul tocmai obţinuse prima victorie după celebrul accident suferit la Nurburgring.

Casca pe care Pryce a purtat-o în tragicul accident de la Kyalami era una dintre cele mai simple din Formula 1 din punct de vedere al designului. De altfel, la începutul carierei galezul pilota cu o cască complet albă, la care a adăugat în 1970 cinci linii verticale deasupra vizorului la presiunea tatălui său, care dorea să-l recunoască mai uşor pe circuit. Ulterior, singura schimbare pe care a adus-o căştii a fost inscripţionarea steagului Ţării Galilor în 1974.