Salonul Auto Moto Bucureşti: Balcanism şi automobile

În ultimii şapte ani, Automarket nu a lipsit de la nici un mare eveniment auto european. Fie că a fost Geneva, Frankfurt sau Paris, fiecare salon auto a fost acoperit live. E greu să exprimi în cuvinte furnicarul, emoţia, agitaţia, mirosul de plastic nou, covoarele roşii, premierele mondiale, maşinile care lucesc şi puzderia de jurnalişti.

Am încercat acum câţiva ani, într-un reportaj de atmosferă. Am încercat şi anul acesta, însă pentru o experienţă senzorială corectă trebuie să cobori în halele unui Palexpo, complexul expoziţional în halele căruia are loc anual Salonul de la Geneva. Din păcate pentru ţara noastră, Bucureştiul a rămas fără un salon auto internaţional de ceva ani buni. De la ultimul SIAB, desfăşurat în 2007, cu chiu cu vai într-o hală sau într-o curte ceva mai mare, publicul a fost privat de un eveniment de profil.

Într-o ţară în care avem un public consumator de auto, nu neapărat cunoscător, contextul economic defavorabil a favorizat apariţia unor Saloane-surogat. Aşa s-a născut şi Salonul care are loc în aceste zile la Bucureşti, care a tot încercat să se apropie prin abrevieri de vechiul SIAB (Salonul Auto Internaţional Bucureşti). Anul acesta, organizatorii s-au dat de trei ori peste cap asemeni lui Harap Alb şi au făcut din SIAMB-ul (Salonul Internaţional Auto Moto Bucureşti) de acum nişte ani SAM-ul (Salonul Auto Moto) de anul acesta.

Botez cu o vopsea şi o pensulă

O nouă ediţie, amplasată tot în Piaţa Constituţiei, populată de curioşi şi de câteva premiere naţionale importante. De cum treci de grilaj observi reminiscenţe ale vechiului SIAMB. Este suficient să ridici capul şi să vezi că organizatorii au preferat să cumpere o cutie de vopsea neagră cu care au rebotezat evenimentul. O pensulă iscusită a şters „I-ul”, abrevierea de la Internaţional, din titulatura SIAMB.

Paranteză: particula "Internaţional" din denumirea unui Salon Auto nu poate fi pusă oricum, oricând. Pentru ca un Salon să facă parte din calendarul OICA (organizaţia sub egida căreia au loc toate evenimentele importante de acest tip ale lumii), trebuie să treci nişte teste de calitate şi cantitate. Nu poţi fi "Salon Internaţional" decât dacă te ridici la nivelul cerut de OICA.

După ce străbaţi un culoar lung, un covor roşu şi trei palmieri te întâmpină la intrarea în hala principală, în mijlocul căreia a fost amplasată o scenă şi o masă de prezidiu. Masă la care iau loc mai mulţi directori de marketing şi reprezentanţi ai unor dealeri din Bucureşti. După cuvintele introductive o armată de 20 de fete tinere, atât de tinere încât ai crede că au chiulit de la liceu, flanchează oamenii de la prezidiu cu decoltee şi pantaloni scurti.

N-am înţeles de unde vine această idee. Cert e că artificiul funcţionează, iar masa de prezidiu este asaltată cu fotografii. Oamenii cu greutate invită jurnaliştii la stand, mulţumesc pentru prezenţă şi pentru expoziţie. Nicolae Sorescu, omul cu Rădăcini şi o prezenţă consistentă la salon, ţine un discurs lung, condimentat adeseori de cuvântul „hoţie”. Hoţie cu taxa de timbru, hoţie cu preţul carburanţilor, hoţie cu TVA-ul de 24%. După întrebări legate de noua acciză a premierului Ponta, presa e invitată la zona de restaurant, unde se servesc sarmale cu mămăliguţă caldă lângă mozarella cu roşii şi sos pesto.

Maşini înghesuite şi Gina Pistol

Salonul e o alee străjuită de o parte şi de alta de multe maşini, înghesuite, dar aşezate pentru a da cât mai bine în poză.

Pe la primele standuri se fac ultimele pregătiri. O fată roagă pe cineva să-i lipească pantoful cu un tub de silicon. La Peugeot, un banner cu Maşina Anului în Europa încearcă să îţi ia ochii: noul 308.

„Îmi faci şi mie o poză cu domnişoara?”

Honda are un stand aerisit, organizat - ca multe altele de aici - de un dealer, unde se consemnează premiera naţională a noului Civic Tourer, modelul cu cel mai mare portbagaj din segmentul compact. Este expus însă pe un fundal negru care ascunde secretele designului nipon. Fetele de la stand, deşi aduc mai degrabă a însoţitoare de zbor, sunt cele mai decente prezenţe de la salon. 

Decenţa nu mai contează însă deloc atunci când apar primii peţitori. Pardon, vizitatori. Ciprian, fotograful nostru, este abordat de un băiat cu geacă de piele: „Îmi faci şi mie o poză cu domnişoara?”. Puţin derutat, se conformează. Rugămintea merge mai departe, pentru o dublă. De această dată fără geacă de piele. Se face şi a doua poză, în vreme ce fata refuză politicos să-şi dezvăluie contul de Facebook. Pentru că nu-i ştim numele Don Juan-ului care a confundat clubul cu salonul auto, am decis să-i publicăm aici fotografia. Poate o găseşte.

Revenind la salon, trecem de la Honda la Hyundai, unde două cartoane colorate, doi saci şi un mini teren de fotbal promit să te ducă pe Copacabana, la Campionatul Mondial de Fotbal. 

La Rădăcini, literele prinse pe o pânză neagră care ţine loc de perete se încăpăţânează să stea aliniate. E o problemă cu fixarea, dar se rezolvă repede. La Mercedes e înghesuială mare. Noul C-Klasse abia dacă respiră, iar S-Klasse parcă şi-a câştigat ceva mai mult loc pe o platformă. Aici este admirat îndeaproape de un bătrânel venit direct de la concertele Metallica.

Fete decorate cu steagul Germaniei

La Opel am crezut că văd tricolorul. M-am înşelat. Fetele erau îmbrăcate cu rochii în culorile Germaniei. Iar pe mine nu mă cheamă Hans. Lângă un Opel Astra OPC albastru, aşezat în mijlocul standului, tricolorul parcă prinde contur. Era să uit de măslina standului: un Opel Adam cu o culoare botezată sugestiv Buzz Lightgreen, asortată cu jante albe.

Peste drum, avem Ford şi „mândia de a fi român”, după cum zicea Vlad Ionescu, omul de marketing BDT, referindu-se la motoarele Ecoboost de un litru şi de 1.5 litri care se construiesc la Craiova.

Unul dintre cele mai aerisite standuri este cel al mărcii Maserati. Ghibli, GranTurismo şi Quattroporte au fost vedetele, invitând publicul să ia loc la două mese frumos ornate. Nu ştim dacă a fost designul sau preţul Tridentelor ceea ce a ţinut publicul dincolo de un şnur roşu.

Ieşirea de urgenţă, tăiată cu un cuţit

Şi pentru că evenimentul de anul acesta nu a renunţat la litera „M” din abreviere, am dat nas în nas şi cu câteva premiere moto. Nu ne pricepem prea mult la domeniu, dar e bine de ştiut că găsiţi aproape toată gama de motoare BMW, dar şi mai multe exemplare Kawasaki sau Suzuki.

Undeva spre finalul aleii care şerpuieşte prin hala uriaşă am găsit chiar şi un centru de presă.

Salonul Auto Moto Bucureşti îşi va închide porţile la finalul acestui weekend, după ce va fi călcat probabil de câteva mii de vizitatori. Mulţi dintre ei vor plăti biletul de intrare, alţii vor face rost de invitatii, iar cei mai mulţi se vor folosi de mesajele text primite pe telefon de la numere anonime. Bun sau rău, profesionist sau nu, SAM-ul creşte de la an la an şi satisface nevoia de minimă curiozitate auto pe care românul o manifestă dincolo de comentariile de la scara blocului. E un surogat potrivit pentru piaţa auto pe care o construim.