Werner Lang şi-a început cariera în industria auto în 1949, când a început să lucreze la compania Horch, care a devenit ulterior VEB Sachsenring Automobilwerke Zwickau în urma unei fuziuni cu Audi.
Lang a fost numit constructorul şef al noii companii şi a preluat responsabilitatea producţiei Trabandului în fosta RDG. Prototipul modelului a fost construit în 1954, iar producţia efectivă a fost lansată în 1957. Însă, seria P601 a lui Trabant a fost produsă între 1963 şi 1991, iar amprenta lui Werner Lang se "vede" cel mai bine pe această serie.Motorul său de 600 centimetri cubi funcţiona în doi timpi şi era alimentat de la rezervorul amplasat deasupra sa, fiind eliminată pompa de benzină. Soluţia tehnică a adus şi un risc de incendiu în cazul unui accident frontal, carburantul fiind vărsat cu uşurinţă peste motorul fierbinte în cazul unui impact. Chiar şi aşa, Trabant P601 era un model capabil să transporte patru adulţi, în ciuda lungimii sale de 3.360 milimetri. Sprint-ul 0-100 km/h era realizat de modelul de 26 CP în 21 de secunde. Consumul mediu de carburant era estimat la şapte litri la sută.
Trabant-ul avea o panouri de caroserie din Duroplast, un material similar cu bachelita, care era realizat din deşeuri de bumbat şi răşini de fenol, marcând o premieră internaţională – primul automobil cu o caroserie din materiale reciclate. Însă, această caroserie primea un motor cu doi timpi, depăşit din punct de vedere tehnologic înainte ca prima maşină să părăsească fabrica, precum şi o transmisie cu trei trepte şi comandă la coloana de direcţie, care îi "asigura" o viteză maximă de 112 km/h.
Numărul Trabant-urilor de pe şosele este în scădere, mulţi proprietari renunţând la acestea în urma imposibilităţii obţinerii de componente noi şi a programelor de casare din majoritatea statelor din Europa. Spre exemplu, în 2010, Oficiul Federal pentru Vehicule cu Motor din Germania (KBA), avea doar 35.000 de Trabant-uri înregistrate, cu 95% mai puţine decât avea în 1993.
Via AutomotiveNews (înreg.)
Era o masina foarte practica, si mai ales putin pretentioasa. Functiona cu o gama impresionanta de carburanti, amestecuri de te miri ce, improvizate ad-hoc. Daca ramaneai fara benzina, nu era nici o tragedie :)
Erau si o gramada de bancuri. Mai tin minte doar doua:
De ce nu se aude motorul in Trabant?
Pentru ca genunchii iti acopera urechile.
Cum gasesti piese de schimb pentru Trabant?
Conduci in urma altui Trabant si le culegi de pe drum.
Da, chiar si "prapaditul" de Trabant reprezinta un simbol, o bucatica din istoria automobilului, pe care o aruncam noi acum la gunoi, frapati de globalitatea unor branduri, de "high-tech" si "full options".
pe multi i-a fericit "nenea werner" ...
faine bancuri @zarnestene !
am si condus un "trabi" cu citeva ocazii ...
desi era mic, la interior dadea senzatia de spatiu. vreau sa spun ca am intrat intr-unul vreo 4 adulti si 2 copilandrii !!! altadata am carat prin hirtoapele partiei vreo 500 kg (nu uitati ca pe puntea spate avea arc lamelar lat cit masina, amplasat transversal !!!) de griu si nu dadea semne motorasul ca s-ar sufoca atunci cind "vedea dealu' " !!! mergea mai incetiosr, dar motorul torcea, ca o mitza lenesa ! si erau dealuri de inclinatie 7-10 % !!!
era extraordinar !
si o alta chestie ... tin minte ca eram inca pe vremea "odiosului" si a fost ceva raliu pe la noi si au luat interviuri unor echipaje romanesti ... ehei, acum sa va tineti !!! unul din participanti isi lauda performanta avind in vedre faptul ca au avut de luptat cu masini mult mai performante !!! in speta TRABANT-ul !!! care zicea respectivul ca avea pe la 70 CP la o greutate de 700 kg si Dacia era la vreo 80 CP la o greutate de 1.000 kg !!! si ziceau ei ca la capitolul asta se situau mult in urma concurentei !!!
am un amic ce zicea ca dupa revolutie aducea din fosta rdg trabant si wartburg la greu ... era cea mai buna afacere. le cumpara la pret de 1 marca ! le vindea cu vreo 5-6 sute !!! si primeau si un motor de rezerva !!! doar sa scape nemtii de "fiarele vechi" !
drumuri bune s-aveti !
acu 3 ani eram la 'ocazie' cand un nene de vreo 60+ ani a oprit de buna voie
pana atunci nam urcat niciodata intr-un Trabi insa am ramas impresionant,cu siguranta una din cele mai interesante masini cu care mam plimbat
Dincolo de incontestbilele calitati ale acestei masini, omul de care povestesti isi iubea Trabantul si pentru ca, in acele vremuri, era unul dintre putinele autoturisme echipate pentru persoane cu dizabilitati care se comercializau la noi. Solutiile erau pe cat de simple, pe atat de ingenioase si constau intr-un sistem de parghii care permiteau actionarea manuala a pedalei la care, datorita handicapului, omul nu putea ajunge cu piciorul.
Din acele vremuri imi amintesc si eu deplasarile pe Transfagarasan si cum romanii se opreau din cand in cand cu Daciile 1300 ca sa nu le fiarba motorul, in timp ce germanii din fosta DDR treceau cu ale lor "Trabi", de care mai legau si cate o remorcuta, fara nici un stres.
Avand in vedere glumele care s-au spus, mai e istoria cu ala caruia i se strica Trabantul in fata uzinelor Mercedes si ca sa nu se faca de ras aia ii repara masina. Omul nostru demareaza in forta, merge cateva sute de metrii, dupa care revine aceasi distanta in marsarier, pentru ca iar sa demareze in forta... Dupa cateva ture de acest fel, directorul prestigioasei intreprinderi isi intreaba subalternii carui fapt i se datoreaza acest dute-vino al Trabantului si afla cu stupoare ca i se montase un motor de stergator de parbriz...
Ce replica? Nicio replica! Cine a avut o masina simpla, fiabila, pe care o putea repara in fata blocului, fara sa-i fie necesara o diagnoza, masina batrina si credincioasa, care l-a purtat pe drumurile patriei fara probleme si fara sa-i pape banii nici pe rata la banca, nici pe revizii in service-urile de reprezentanta, te intelege si te admira!