Feedback

#RomanianRoads by Michelin: Defileul Deda-Toplița și croitoria șoselelor memorabile

Publicat Luni, 12.08.2019
de Bogdan Mirică, FOTO: Ciprian Mihai\Bogdan Paraschiv VIDEO: Marius Dobrescu
Comenteaza 0
Nu ne pricepem la autostrăzi. Asta e clar. Avem însă un croitor fantastic atunci când vine vorba de limbi de asfalt spectaculoase: natura. Cele șapte mașini sportive au traversat azi defileul Deda-Toplița, o probă din Raliul Harghitei, precum și un drum descoperit în turul #ElectricRomânia.

Am înșirat șapte bomboane colorate în Piața Trandafirilor din Târgul Mureș. Stânga, dreapta, clădiri în stil baroc și neoclasic. În deplină antiteză cu influențele manga ale lui Honda Civic Type R. Am șters bruma căzută peste noapte și le-am dat o cheie. Impropriu spus, pentru că toate au pornire pe buton. Corul Romanian Roads a răsunat frumos, metalic, gata de o nouă aventură. Cel puțin la fel de spectaculoasă ca cea de pe Transrarău, din ziua anterioară. Aveam niște munți de urcat, așa că n-am zăbovit prea mult prin atmosfera pustie de duminică dimineața.

N-am mers mult. Doar vreo 30 de kilometri până în localitatea Petelea. Pauză de energizare. Un fel de baton cu mii de proteine și calorii care să ne pregătească pentru un maraton de peisaje memorabile și o avalanșă de senzații tari. Ne așteapta un defileu.

Facem iar un șir indian în fața unei pompe de alimentare Rompetrol. Cardul Fill&Go intră în aparat și apoi fiecare „benzinar” al expediției Romanian Roads by Michelin saltă bușonul rezervorului și gâlgâie câțiva litri de apă vie, Efix S, carburantul care prelungește viața motorului. N-am vrea să pierdem vreunul din cei 1954 de cai putere. Iar o punem de o alimentare cu valoare de patru cifre, ca în cazul camioanelor. Skoda Kodiaq RS și mașina noastră de asistență, Ford Edge, au parte de o alimentare frugală pentru că motorina se lasă mai greu consumată.

Jocheii își încarcă desaga cu niște apă plată sau minerală, achitată din nou, sub privirile uimite ale casierei, cu telefonul mobil și aplicația Orange Pay. Deh, necunoscute sunt căile internetului.

Mureșul, acest croitor al șoselelor memorabile

Floarea galben-roșie a partenerilor noștri se pierde în oglinzile retrovizoare. Ne încordăm mușchii la ieșirea din mica localitate Deda. E atestată încă din secolul XIV, însă păstrează puține urme ale istoriei sale îndelungate. Este însă poarta către atracția principală a zilei: defileul Deda-Toplița, un fir de asfalt care curge înfrățit cu râul Mureș. Un râu care a rupt îngemănarea a două masive muntoase vulcanice, stinse acum câteva milioane de ani. Orizontul vizual începe să intre la apă în dreptul localității Andreneasca, acolo unde toate dealurile de mai devreme încep să se înalțe și să piardă din vegetație.

Suntem din nou în formație completă. O escadrilă de 7 avioane de vânătoare, gata să bombardeze sonor această sală de concerte naturală, creată acum câteva milioane de ani. Renault Megane RS Trophy este iarăși golanul grupului. E pus în RS Mode și dă tonul. Pocniturile evacuării sunt ca un diapazon care așează notele pe portativ. Urmează curajoasa Fiesta ST. Cineva simte că orgoliul german e zgâriat, așa că trece și Z4 M40i în modul Sport. Avem și de acolo câteva pocnituri. E o arie alertă, care agită sângele nostru și telefoanele oamenilor de pe margine. Din păcate, cred că am speriat și peștii celor care încercau să prindă ceva pe cursul molcom al Mureșului.

Ce-i frumos se termină repede

Fără să ne dăm seama, soarele începe să se joace de-a v-ați ascunselea printre crestele apărute din senin. Munții Călimani și Munții Gurghiului caută să se strângă în brațe. Râul Mureș, după secole de eroziune, îi ține departe. Kia Stinger, care a pozat până acum într-un grand-tourer pedant, își încordează cei 360 de cai și țâșnește ca o săgeată înroșită la ieșirea din fiecare viraj.

La început, pădurea e deasă și mustește de vietăți pe care le luau la țintă vechii scriitori români Octavian Goga și Mihail Sadoveanu. Treptat însă, vegetația pierde teren. Câțiva brazi se încăpățânează să își înfigă rădăcinile în stânci colțuroase. La fel și Skoda Kodiaq RS se încăpățânează să ne demonstreze tuturor că, deși e un „urs” de aproape două tone, aleargă la fel de tare ca ceilalți. Două turbine, 240 de cai, o suspensie țeapănă și anvelope care se exprimă sonor în fiecare viraj.

Plăcerile astea vinovate nu durează mult. Orizontul începe să se deschidă din nou, iar brazii de pe margine încep să se amestece în mulțimea de foioase. Așa cum și noi ne potolim elanul și începem să ne amestecăm în mulțimea mașinilor care se scurg încet către concedii la munte.

Un prânz copleșitor

Prânzul ne răpune pe toți. Eduardo, colegul nostru spaniol și-a găsit o pisică neagră cu care se joacă. Ne mărturisește că și spaniolii sunt la fel de superstițioși ca românii. Noi abia așteptăm farfuriile. Un restaurant cu specific unguresc: Basa Inn. Un gulaș cum numai inventatorii lui știu să-l facă și cartofi la cuptor aurii ca vopseaua Sirius Yellow a lui Megane RS Trophy. De altfel, la umbra francezului și a unui copac, doi dintre noi au tras un pui de somn frate cu lenea absolută. Un „power nap”, cum spune englezul. Pentru că de putere era nevoie în a doua parte a zilei.

O mostră din Raliul Harghitei

Romanian Roads mai avea un as în mânecă și nu se temea să-l folosească. Mica localitate Borzont aruncă un fir de asfalt peste Munții Gurghiului. E un fir cu pedigree pentru fanii motorsportului, pentru că sunt 29 de kilometri de probă specială, jucați la mare risc în cadrul Raliului Harghitei. Anul acesta, Simone Tempestini a bifat aici o victorie importantă.

Nu ne propunem să alergăm pentru un timp record pe această probă, însă parcă Ford Fiesta ST ar vrea să le arate tuturor că are un frate experimentat în WRC. Pocnește și ea din evacuare, ceva mai timid decât Megane RS Trophy, iar în viraje nu trădează slăbiciuni. Fără ruliu, fără ezitări, doar o suspensie mai țeapănă decât pe vechea generație și un motor mai generos. E aglomerat. Iarăși sunt zeci de mașini care au un ritm de duminică. Pe bună dreptate. Doar noi am uitat în ce zi ne aflăm.

Z4 ar vrea să țâșnească cu puțină supravirare în fiecare viraj. Nimic! Singura decapotabilă care pare să se distreze de minune? Mazda MX-5. Băieții și-au luat câte o șapcă, au renunțat la acoperiș, merg relaxați și ne amintesc, parcă, de pensionarii germani care decid să se bucure de vârsta a treia într-o mașină cu acoperiș rabatabil. Timpul curge în favoarea lor.

După ce facem câteva urcări și coborâri cu chiu, cu vai, renunțăm. Traficul e din ce în ce mai aglomerat, iar noi nu puteam să ne încordăm mușchii prea tare. Așa că ne bosumflăm și ne scurgem în ritmul puhoiului către Praid, poarta care desparte curțile județelor Mureș și Harghita.

Bijuteria descoperită în #ElectricRomânia

Praid este o așezare veche, care datează încă de pe la 1564, și care își trage numele din cuvântul maghiar „parajd”, adică mic teren cu iarbă și pășune. Atracția principală o reprezintă salina, unde nările respiră un aer vindecător pentru asmatici. Nici rezervele de sare nu sunt de neglijat, mai ales că exploatarea lor a ajutat la dezvoltarea zonei. Asemeni unei fabrici auto care dă viață unor furnizori locali, salina a născut în zonă ferme de bivoli. Pielea acestora era folosită pentru transportul și etanșeizarea zăcămintelor de sare.

De la Praid ne-am împrăștiat nu ca bivolii, ci ca potârnichile. Fiecare a mers în ritmul lui. Renault Megane RS Trophy și Kia Stinger s-au rupt de grup și au descoperit împreună un drum fantastic, călcat în iunie și de cele cinci mașini din Electric România. Au apucat către Miercurea Nirajului, un sat cu nume ciudat, dar până la care ai de străbătut văi superbe, desprinse din cărțile poștale austriece. Un punct galben și unul roșu au condimentat marea de verde.

Apusul ne-a prins chiar în fața hotelului din Târgu Mureș. Circulara s-a încheiat, iar concluzia zilei este că, deși nu ne pricepem la autostrăzi, natura locală ne-a croit câteva defilee pe care ar trebui să le iubim la fel de mult ca Transfăgărășanul. Dar ajungem noi și acolo. Am pus în buzunare cheile celor șapte mașini și mai jos părerile noastre despre șoselele de astăzi.

Bogdan Mirică (Automarket, Digi 24) și Renault Megane RS Trophy

Renault Megane RS Trophy este o mașină care merge foarte bine, nu are ruliu, are o direcție precisă și are un sunet potrivit pentru motorul instalat. Sunt cele mai sărace vorbe pentru a descrie acest Apollo 11 vopsit in galbenul diviziei RS. E o rachetă conectată direct la glandele tale sudoripare, gata să pornească șiroaie de transpirație rece sau caldă, cu lejeritatea cu care deschizi robinetul chiuvetei de acasă. Scaunele sunt niște lespezi tapițate, străine de confort. Volanul te transformă într-un maestru păpușar, cu puteri depline asupra tuturor celor patru roți. Iar motorul... oh, motorul! Pe lângă faptul că s-a încăpățânat să nu consume mai mult de 12 litri/100 km (l-am ținut doar în modul RS), a pocnit din evacuare ca un bici pe ulițele satelor românești în perioada Crăciunului. Iar eu am profitat de asta ca un „attention whore” veritabil.

Cornel Șocariciu (Automarket) și Mazda MX-5

Astăzi am fost supererou. Mi-am îmbrăcat amura și am vegheat cu simplitate, dar plin de curaj, cum caravana #RomanianRoads by Michelin traversează peisajele fantastice ale Transilvaniei prin defileul Toplița-Deda sau prin pădurile din zona Praid. Iar armura pe care am purtato s-a numit Mazda MX-5, un exoschelet care te îmbracă asemeni costumului metalic folosit de Robert Downey Jr. în trilogia Iron Man.

Adrian Mitrea (Hotnews și 0-100.ro) și BMW Z4

BMW Z4 M40i reunește într-un pachet compact și competent tot ce are mai bun de oferit BMW: un motor fabulos cu 6 cilindri în linie (340 CP), o cutie de viteze cu 8 trepte care-ți citește gândurile, setări perfecte ale suspensiilor și direcției, poziție joasă de condus, finisaje foarte bune, sistem multimedia intuitiv și instalație de sunet divină. O mașinărie de condus aproape de perfecțiune, pe mâna căreia îți vine să te lași sute de kilometri pe zi. Pot să-i și reproșez câte ceva. Cum ar faptul că are singurele suporturi pentru pahare în cotiera centrală, iar folosirea lor presupune, practic, renunțarea la cotieră. Spațiile de depozitare sunt, în general, inexistente sau foarte mici - lucru de așteptat la o asemenea mașină. În definitiv nu cumperi un Z4 M40i pentru suporturi de pahare, ci pentru condus sub cerul liber, bucurându-te de tot ce are mai bun de oferit.

Dan Scarlat (Auto, Motor și Sport) și Kia Stinger

Kia a avut curajul să se detașeze de statutul său de constructor generalist și să propună un automobil de statut, destinat pasionaților. Stinger este un GT, pentru că arată şi se simte ca unul. OK, unul de bază, dar tot un GT. Arată excelent, fapt dovedit și de privirile pe care le întoarce. Are o capotă a motorului lungă, o siluetă joasă, un spate fastback şi detalii evident agresive (chiar şi prize de aer pe capotă - false, dar ce frumoase!). Apoi, are o platformă în configurație relativ clasică, specifică astăzi unor mărci ca BMW sau Mercedes. Am spus „relativ”, pentru că motorul frontal, plasat longitudinal, trimite cuplul tuturor celor patru roți, însă platforma de bază a automobilului este cu propulsie spate. Acesta este motivul pentru care avem o distribuţie bună a maselor pe punţi și un centru de greutate coborât care, împreună, compensează destul din masa proprie ridicată a modelului (aproape două tone). E mult, de fapt este cel mai mult din această echipă de șapte automobile, însă și puterea motorului V6 de 3.3 litri este în topul brigadei: 370 CP. Stinger preferă autostrăzile sau drumurile naționale drepte, unde înfulecă rapid kilometri, dar, atâta timp cât nu e presat de un Z4 M40i, un Civic Type R sau un Megane R.S., se descurcă foarte bine și pe virajele sinuoase ale munților patriei.

Sebastian Toma (Autobild) și Ford Fiesta ST

Trei, Doamne, și toți trei! Da, ați ghicit despre ce este vorba. Are cei mai puțini cilindri din tot grupul nostru, dar ține pasul ca un campion. Pe deasupra, mai știe să facă și popcorn, dar în punguțe mai mici. Ford a aplicat rețeta clasică de hot hatch aici, iar rezultatul este interesant pe drumuri virajate. Nu va rupe asfaltul, dar te va implica în condus și va scoate toți caii la treabă când îi ceri. Traseul de astăzi a pus în valoare modelul acesta, dar cred că s-au distrat și colegii cu partenerii lor pe patru roți. Cu ce altceva mai bun să alergi pe proba Praid din Raliul Harghitei în limite rezonabile?

Constantin Ciobanu (Adevărul) și Honda Civic Type R

Iubesc atât de mult hot hatch-ul încât atunci când vine vorba de un astfel de agregat nu pot să fiu succint, sau ieftin în a vorbi despre el. Nu pot spune că sunt un cunoscător de Type R, până acum m-am intersectat cu o singură generație - FN2, și nu pot spune că m-a impresionat la acea vreme. Dar, anul trecut m-am întâlnit cu FK8, și ce întâlnire a fost. Revederea de astăzi nu a făcut decât să confirme că actuala generație Type R se află acolo sus, în vârful lanțului trofic, la mare duel cu Megane RS Trophy. Pe scurt? Un interior la care singurul reproș ar fi că poziția la volan ar fi putut fi ceva mai joasă. Scaune superb desenate și impecabile din punct de vedere a susținerii laterale oferite, fie că vorbim de spate sau șezut. Un pedalier cum doar niponii știu calibra, aici mă refer atât la poziționarea pedalelor pentru heel and toe cât și la dozajul acestora. Un detaliu care m-a marcat este cât de intuitiv este dozajul ambreiajului, de la prima treaptă selectată... ai impresia că ești la volanul mașinii de câțiva ani, atât de intuitiv este pedalierul. Și toate acestea în condițiile în care Type R nu mai are o pedală de accelerație clasică ci una ”drive-by-wire”. Cu toate acestea dozarea pedalei este extrem de ușoară, dar soluția adoptată de niponi contribuie la o reduce a masei și permite propulsorului să răspundă mai prompt la accelerare. Am regăsit acea nevoie de etajare o idee mai scurtă a treptelor doi și trei. Și cam atât despre ce aș ameliora. În rest, o direcție senzațional de precisă, un sistem de frânare care atunci când câștigă grade muuulte devine ușor vocal, dar nu scade în eficiență. O suspensie care în modul Comfort face din Type R o compactă de zi cu zi, iar în +R îți oferă acea rigoare care să-ți dea încredere. Un Civic Type R care face mai multă umbră decât orice alt model de până acum. Această creștere în dimensiuni, un plus atât la ecartament cât și la ampatament asigură o mai bună stabilitate în cazul unor frânări de urgență, chiar și cu mașina ușor destabilizată din punct de vedere a încărcării maselor pe viraje. Practic, simți masa concentrată între cele patru roți și nu niște volume în exteriorul lor care își doresc o libertate a lor. Mi-aș fi dorit o evacuare ceva mai vocală în modul +R. Și faptul că nu are ceva latinitate, îți oferă acces facil la ultra performanță.

Cristiana Oprea (pilot de raliu) și Skoda Kodiaq RS

#RomanianRoads ne-a purtat astăzi prin inima Ținutului Secuiesc, unde Skoda Kodiaq RS mi-a descoperit o nouă definiție a sportivității. Dacă mașini precum Megane sau MX-5 îți aduc zâmbetul pe buze pe viraje, Kodiaq RS e ca un atlet de cursă lungă. Îți pune creativitatea la lucru prin versatilitatea unui interior generos, care poate la fel de bine să îți găzduiască trusa de pescuit dacă vrei să te oprești la prânz pe malul Mureșului, dar poți liniștit să îți rabatezi scaunul pe spate, să deschizi plafonul panoramic și să te bucuri în liniște de cerul înstelat. Te poartă rapid și precis de la un loc la altul, fără să compromită confortul unui roadtrip cu prietenii, așa cum suntem noi zilele acestea descoperind cele mai frumoase drumuri din România.

#RomanianRoads este un proiect Automarket.ro

Partener principal:
Michelin

Alimentat cu:
Rompetrol efix

Conectat de:
Orange

Parteneri:
Radio Zu
NetBet


Comentarii (0)

Adauga un comentariu

Automarket nu este responsabil pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori. Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.
cod Greu de citit? Regenerare cod
Intrebari & Raspunsuri Close
Inchide notificarea pentru