Şoferiţă de autobuz

Am văzut zilele trecute, în trafic, trecând pe un roşu plin, un cap mic şi blond dincolo de geamurile unui BMW X6 argintiu. Nonşalanţă, neatenţie, inconştienţă? Sunt multe calificative. Din fericire, deznodământul nu a fost unul tragic.

O să spuneţi că am ceva cu fetele/femeile care conduc maşini prea mari. Dimpotrivă. Mă bucur că există şoferiţe care pot suci de volan cu îndemânarea unui şofer de autobuz. Şi mă bucur că privesc mai relaxate ca un grup de yoghini la furnicile din jurul lor, ori de câte ori îşi pudrează nasul la semafor.

De multe ori însă, o astfel de combinaţie poate fi la fel de letală ca o ţigară aprinsă lângă pistolul pompei de benzină. Probabilitatea este mică. Atât de mică, însă cu un impact social atât de mare.

În septembrie 2010, pe undeva prin cartierul bucureştean Pipera, un cap blond căuta cu o privire agitată botul maşinii pe care o conducea. Un Hummer alb, poticnit în ceva. În ceva ce încă mai mişca. Frica o ţintuise în scaun şi îi paralizase privirea. Nu prea înţelegea ce se întâmplă. Se simţea totuşi în siguranţă, acolo sus. Dincolo de geam, la câţiva centimetri sub ea, lua sfârşit viaţa unui tânăr motociclist.

Un scenariu destul de tragic, care a ars mocnit în ultimii trei ani, alimentat din când în când de scandaluri cu milionari. Deznodământul a fost făcut public abia ieri, de către Judecătoria Buftea. Capul blond din spatele volanului a fost declarat vinovat pentru neacordare de prioritate şi condamnat la trei ani de închisoare pentru ucidere din culpă. Cu suspendare. Suficient?