Taxa de mediu naşte monştri
Comportamentul guvernanţilor scoate ce-i mai urât din noi. La nervi, românii atacă internetul şi varsă furia pe unde apucă, dar plătesc cu capul plecat orice bir care li se pune în drum. Schimbări nu vor exista prea curând, cel puţin nu în societatea în care unii se bucură că s-a scumpit benzina şi râd de cei care protestează în frig împotriva mecanismului oligarhic al consorţiilor străine ce operează în ţară
La fiecare ştire cu taxa auto, apar diverse comentarii, unul mai agresiv decât altul. Printre înjurături, comentariile răutăcioase la adresa altor cetăţeni şi a altor useri Automarket, apar şi câţiva ”băieţi deştepţi”, care vin cu ”soluţii”.
Respectivele comentarii au apărut atât la ştirile legate de înmatriculările în România, cât şi la impozitele mărite şi la obligativitatea anvelopelor de iarnă pe zăpadă şi gheaţă. Uneori, comentariile sunt ignorate de ceilalţi useri, sau sunt luate în derâdere de următorii comentatori. Nu asta e problema. Avem o problemă de mentalitate, alimentată de guvernanţi.
Dacă guvernul nu ar fi introdus taxa de mediu şi pentru automobilele înmatriculate înainte de 2007, pentru care au fost plătite taxe vamale în cazul în care au fost importate, iar impozitele nu ar fi fost mărite la cote aberante, cetăţenii nu s-ar fi grăbit să scornească soluţii de ”fentare” a taxelor şi a guvernanţilor. În timp ce sunt de acord cu obligativitatea anvelopelor de iarnă pe zăpadă şi polei, nu pot să fiu de acord cu noua taxă auto. Mi se pare un gest de nesimţire crasă faţă de cetăţenii cinstiţi, care nu au făcut decât să-şi plătească impozitele la zi şi să respecte legile în vigoare. Singurii avantajaţi? Bişniţarii, bineînţeles. Respectivii indivizi oricum nu păstrau un automobil înregistrat pe numele propriu la ”finanţe”, preferând să dea mai departe certificatul fiscal al fostului proprietar (în cazul în care vorbim de un automobil înmatriculat în România).
Prin noua măsură, Guvernul îi favorizează pe cei cu automobile importate din alte state ale Uniunii Europene, dar şi pe cei care şi-au înscris maşina în ţară după anul de graţie 2007. Dacă ai un automobil fabricat în 2006, spre exemplu, şi înscris în acelaşi an, ghinion. Plăteşti de-ţi ies ochii din cap.
Scuza guvernanţilor este pe atât de simplă, pe cât de ipocrită: nu plăteşte proprietarul, ci următorul cumpărător. Adevărat, dacă mergi pe ideea că valoarea unui automobil nu se schimbă cu niciun leu după aplicarea acestei măsuri şi următorii cumpărători sunt absolut cretini şi banii nu îi lasă să între în propria casă.
Practic, proprietarul va fi nevoit să taie o bună parte din valoarea taxei din preţul cerut pentru automobilul său, în special dacă vorbim de un vânzător de bună credinţă. Următorul client poate fie să înscrie automobilul pe numele său, fie să circule ilegal folosind actele predecesorului (doar dacă automobilul a fost înmatriculat în România). În cazul respectiv, acesta nu va transcrie dreptul de proprietate al automobilului, deşi legea îl obligă să facă acest lucru şi va circula în continuare de parcă ar fi împrumutat maşina de la un prieten pentru o zi. Un prieten din alt judeţ, în urmă cu câteva luni. Problema apare la ITP, în cazul unui accident şi la apariţia unei amenzi.
Vehiculul respectiv nu este înregistrat pe numele niciunei persoane, fiind radiat la Circa Financiară de proprietarul care apare în acte şi nefiind înscris de noul proprietar. Rezultatul – şoferul respectivului automobil poate să fugă de la locul unui accident fără să fie depistat şi să evite plata amenzilor trimise la domiciliu. Fostul proprietar prezintă, în caz de probleme, documentele care atestă vânzarea automobilului şi scapă de orice vină. Până la proba contrară, acesta nu are nicio vină, fiind un vânzător de bună credinţă. Pentru noul proprietar, problema apare doar la ITP, când are nevoie de cartea de identitate a maşinii, document care nu este întotdeauna înstrăinat în cazul unei asemenea afaceri, alături de buletinul proprietarului din acte.
Efectele noii legi vor fi observate în timp, numărul de automobile care îşi schimbă proprietarul urmând să fie redus dramatic. Nu vrea nimeni să-i plătească Statului Român câteva mii de euro doar ca să aibă plăcerea de a conduce un vehicul vechi de 10-15-20 de ani, înmatriculat în România. Nu vă faceţi griji, Guvernul a fost prevăzător şi deja şi-a făcut planul cu noua taxă – vor să încaseze 330 de milioane de euro. De unde şi de la cine, nu este clar. Un lucru îmi este cert – nu vor scoate nici jumătate din suma respectivă. Unii îşi vor păstra maşina mai mulţi ani, ducând la îmbătrânirea parcului auto, în timp ce alţii vor prefera să-şi dezmembreze autoturismul în vederea obţinerii unei sume de bani mai mari, spre comparaţie cu o revânzare.
Odată cu acest proiect de lege, posibilitatea recarosării unui automobil pentru a înmatricula un exemplar identic din Occident devine ceva rezervat doar celor care deţin deja ”vehiculul donator”, în caz contra fiind o afacere ratată din faşă.
Cea mai amuzantă parte a noului proiect de lege mi se pare învelişul ecologic pe care l-a primit acest proiect. Într-o ţară în care defrişările sunt în toi, iar pădurile dispar de parcă un copac ar creşte mai repede ca o buruiană, Guvernul s-a trezit să impoziteze cel mai mare poluator (defapt, cea mai uşoară pradă) – automobilistul.
