Practice what you preach, sau înmatriculează-ţi maşina în România dacă eşti Ministrul Mediului

Colegii Petrica Rachita şi Razvan Chiruta de la România Liberă au realizat un material savuros despre un caz de ipocrizie demn de dicţionar. Subiectul principal al materialului este Rovana Plumb, fostul Ministru al Mediului şi Schimbărilor Climatice, actual Ministru al Muncii, care a ”uitat” să-şi înmatriculeze maşina în ţară şi a preferat vecinii noştri de la Sud, bulgarii. Altfel spus, în loc să plătească taxa pe care tot dânsa a instituit-o, a înmatriculat maşina în altă ţară, unde era mai ieftin. Vedeţi voi, americanii au o vorbă ”practice what you preach”, care vine ca un antonim englezesc al ”să faci cum zice popa, nu cum face el”.

Lucurile de parcare din faţa casei familiei Plumb. Familia ministrului Rovana Plumb.   Foto:România Liberă

Lucurile de parcare din faţa casei familiei Plumb. Familia ministrului Rovana Plumb. Foto:România Liberă

Versiunea oficială a fostului Ministru al Mediului, care are acum un SUV şi un M6 în faţa casei, pe lângă un grup generos de gărzi de corp cu maşini care umflă bine atmosferă cu CO2, este că Audi-ul despre care o întreabă(n.r. Audi Q7)  nu a fost niciodată folosit în activitate de Ministrul Mediului şi că nu este deţinut în prezent de dânsa, iar autovehiculul ”Audi Q7” menţionat în declaraţiile de avere anterioare a fost înstrăinat în 2013.

Să recapitulăm: „Doamna Rovana Plumb nu deține și nu a deținut în proprietate nici un autoturism marca Audi Q7, înmatriculat în Bulgaria. Nu a folosit și nu va folosi, personal, un astfel de autoturism în activitatea domniei sale. Mașina menţionată în declaratiile sale de avere anterioare a fost înstrăinată către o terță persoană, în anul 2013”. - asta declară consilierul personal al Ministrului Rovana Plumb într-o adresă către jurnaliştii de la România Liberă.

Din declaraţia de mai sus, putem doar să înţelegem că Rovana Plumb a avut, la un moment dat, un Audi Q7 inclus în declaraţia de avere, dar nu l-a folosit niciodată, dar de fapt nu a fost al dânsei? Există o vânzare a unui automobil Audi Q7 către o persoană fizică în 2014 în declaraţia de avere a ministrului Rovana Plumb, ceea ce confirmă ambele variante – că maşina nu îi mai apărţine dânsei, dar că i-a aparţinut. Cum vine asta? Cam aşa:Nu a fost niciodată a doamnei Plumb, dar a fost în declaraţia de avere, dar apoi a vândut-o, dar n-a mers niciodată cu ea, dar nu a avut de fapt un Q7.

Între timp, şoferul familiei Plumb (inside note: nu ştiţi cât m-am abţinut să nu fac glume previzibile privind numele dânsei pe vremea când conducea Ministerul Mediului..) le-a declarat celor de la România Liberă că maşina respectivă este folosită de fiul doamnei Plumb, iar alţi martori le-au furnizat acestora informaţii şi imagini care-i pun pe membrii familiei Plumb în Q7-le respectiv. Ce-i drept, niciuna nu o menţionează pe doamna Rovana Plumb, dar tot este o minciună la mijloc.

Mi se pare mai mult decât ruşinos ce se întâmplă aici, iar orice angajat într-o funcţie publică prins într-o asemenea ipostază ar trebui să-şi strângă lucrurile din proprie iniţiativă şi să părăsească locul de muncă, alături de scuzele de rigoare în faţa cetăţenilor ţării. Ar ajuta şi dacă ar corecta greşeala şi ar înmatricula apoi maşina în România, cum a promis că va face într-un interviu acordat unui post TV.

Se va întâmpla asta? Probabil că nu. Pentru că obrazul este gros. Prea gros pentru nimicuri cum ar fi un Q7 înmatriculat în Bulgaria.

Via RomâniaLiberă | Foto: RomâniaLiberă

Statul îţi dă un deget şi-ţi ia ambele mâini

Vreme de 14 luni, un cumpărător putea să înmatriculeze în România un automobil nou, cu un motor cu o cilindree de până la 2.000 cmc şi respectând normele Euro 4, fără ca acesta să plătească taxa de poluare.  Decizia a venit, ca de obicei, printr-un OUG emis în decembrie 2008, iar guvernanţii au decis să renunţe la acest ”favor” în februarie 2010. Măsura a fost hulită de unii ca fiind protecţionistă faţă de industria auto autohtonă, iar unele voci se plângeau că nu se aplică şi vehiculelor rulate care respectă aceleaşi criterii.

Dăm pe repede înainte trei ani şi ajungem în prezent. Acum, Ministrul Mediului nu mai este Laszlo Borbely, ci Rovana Plumb.  Iar taxa auto/de poluare a fost înlocuită cu timbrul de mediu. Timbru care promite să nu discrimineze pe nimeni, niciodată. Ce înseamnă această nediscriminare? Că toate vehiculele care nu au plătit până acum vreo taxă de poluare vor plăti această taxă la prima transcriere a dreptului de proprietate.

Practic, statul le trage câteva palme celor care au avut curajul să-şi cumpere o maşină favorizată de Guvern în perioada menţionată anterior prin scutirea de la taxa de poluare. Cum vin aceste palme? Mai rău ca o serie de croşee de la Doroftei. De bine, de rău, dinţii ţi-i mai repari, dar gaura din portofel şi sentimentul de ”mamă, ce ţeapă mi-am luat!!” nu trece niciodată.

De ce vorbesc despre ţeapă? Pentru că Guvernul a decis să pedepsească tocmai oamenii pe care i-a ”ademenit” în 2008 şi 2009 să cumpere maşini noi, euro 4, cu motoare de până la 2000 cmc, prin scutirea de la plata taxei de poluare. La vremea aceea, pentru un Logan 1.4 MPi plăteai aproape 500 de euro, până să vină această scutire. Când îţi cumperi o maşină de până la 20.000 euro, fiecare eurocent contează, aşa că măsura a fost una benefică. Din păcate, timbrul de mediu a crescut cel mai mult pentru vehiculele cu motoare Euro 3 şi Euro 4, aşa că statul loveşte victimele când sunt la pământ până le face ”bune” de dus la morgă, căci timbrul pentru acel Logan ajunge acum la aproape 1000 de euro.

Cum ar suna asta dacă ar încerca cineva să-i dea logică deciziei: “Poluatorul plăteşte, iar maşinile mai noi vor polua mai multă vreme decât maşinile mai vechi de 15 ani, care mai au puţin şi se reciclează singure de cât de ecologice sunt, aşa că le reducem cuantumul taxei pentru cele vechi şi îl mărim pentru cele mai puţin poluante, mai noi şi mai sigure.”

Sfatul doctorului: Nu vă cumpăraţi nici hibrizi sau maşini electrice, că voi urmaţi!

Circuitul rablelor în natură

Ei bine, a sosit şi noul timbru de mediu. Parţial, ni s-a livrat ce ni s-a promis: nu mai avem taxe aberante pentru automobilele care nu valorează mai nimic. Spun parţial pentru că automobilele SH rezonabile, singurele pe care ar fi trebuit să le cumperi cu un buget redus, respectiv cele echipate cu motoare Euro 3 şi Euro 4, alături de un dram de modernism, vor plăti o taxă mai mare.

Cele două situaţii frustrante ale timbrului de mediu 2013:

Practic, şoferilor li se spune în felul următor: poţi cumpăra o maşină mai veche de 15 ani, Non-euro, Euro 1 sau Euro 2, cum vrei tu, cu motorul cât mai mic şi noi te ajutăm, plăteşti câteva sute de euro timbrul de mediu.

Însă, dacă o să cumperi o maşină Euro 3, ceva produs de un constructor de volum, te trezeşti că statul îţi cere peste 1.000 de euro, doar pentru privilegiul de a poseda acte “de România” pentru maşină.

Ce mai, statul aproape că te încurajează să-ţi cumperi şi înmatriculezi un ”cazan”, în locul unui automobil modest, care ar fi putut fi mai puţin poluant decât respectivul vehicul non-euro/ euro1/ euro 2.

După toate astea, aţi spune că situaţia nu-i aşa de rea, că puteţi oricând să daţi în judecată statul şi să înmatriculaţi maşina prin proces. Think again, că nu mai merge, sau cel puţin nu mai merge în formula actuală.

Mai mult decât atât, maşinile care au fost înmatriculate prin această modalitate în ultimii 5 ani VOR PLĂTI TIMBRUL DE MEDIU LA PRIMA TRANSCRIERE.

Singurele veşti bune?

Hibrizii nu plătesc în continuare timbrul de mediu/taxa auto, iar cuantumul taxei pentru un motor Euro 5 nu a crescut deloc faţă de valoarea pe care o avea în formula de calcul folosită în anul precedent.

Timbrul de mediu, încurcătura anului pentru şoferi

Anul 2013 a început prost pentru şoferii din România. S-au scumpit carburanţii, ca în fiecare an, totul pe fondul unei accize. Ok, am trecut peste asta cu aceeaşi nonşalanţă pe care o resimţim de fiecare dată când alimentăm. Astăzi, am aflat că Ministrul Mediului solicită amânarea unei decizii privind taxa auto 2013. Ştiţi voi, acel ghimpe în coastă despre care se tot vorbeşte de mai bine de un an.

Iniţial, Guvernul trebuia să ia o decizie FINALĂ în prima sa şedinţă din 2013. După cum vă daţi seama, acest lucru nu s-a întâmplat. În schimb, ne-am trezit cu o banală declaraţie a premierului, care ne promite timbrul de mediu, un bir anual legat de cilindreea şi emisiile de CO2 ale unui vehicul.

Ce ar trebui să facă noul timbru de mediu? În teorie, acesta ar propune taxarea echidistantă a poluării generate de automobilele echipate cu motoare cu ardere internă în funcţie de emisiile de CO2 degajate în atmosferă. Fondurile obţinute urmând să fie utilizate de Guvern în vederea reducerii efectelor cauzate de poluare la nivelul întregii ţări. Ce frumos sună! Din păcate, întregul timbru de mediu este învăluit de mister, singurul lucru cert pe care îl ştim despre acesta fiind faptul că va fi un nou plug ataşat la „jugul” şoferului de rând.

Să nu mă înţelegeţi greşit, nu susţin că deţinerea unui automobil este dreptul strămoşesc al fiecărui român sau cetăţean al Planetei. Din contră, maşina, la fel ca permisul de conducere, cetăţenia şi multe alte elemente de acest gen sunt calităţi/obiecte pe care le obţii pe bază de merit. Fie că vorbim de promovarea unui examen (cum este cazul permisului de conducere) sau de cetăţenia unui stat dobândită prin naşterea pe teritoriul său, nu toată lumea TREBUIE să aibă o maşină sau un permis de conducere, la fel cum nu toţi absolvenţii de liceu trebuie să urmeze cursurile unei facultăţi.

Nu pot să nu mă întreb cine este mai bulversat de noile idei ale Executivului: posesorul de automobil ieftin înmatriculat în România sau cea a clientul care poate să aleagă când să cumpere un automobil rulat. Oricum ai face, tot nu este bine, cel puţin pentru cetăţenii care încearcă să fie cinstiţi şi au automobilul înmatriculat în ţară. Guvernanţii fac ce fac şi ne imprimă o dorinţă puternică de emigrare, indiferent cât de mult ţi-ar place România.

Dacă ai un automobil mai ieftin (se presupune că acesta nu respectă norma Euro 5), te poţi trezi peste noapte că acesta nu va mai valora mai mult decât un tichet REMAT (practic, valoarea sa va fi chiar mai mică, obţinerea respectivului tichet implicând anumite costuri, iar comercializarea sa ulterioară fiind făcută la o valoare inferioară celei nominale), iar totul are loc printr-o schimbare făcută ”din pix” la nivel de Executiv. Sigur, cei care sunt în această situaţie au avut un preaviz de un an să-şi vândă automobilul, la un preţ redus, desigur, dictat de clienţii care ştiau cât vor valora acele automobile după 01.01.2013.

Probabil, cel mai confuz cetăţean ar trebui să fie cel care se gândeşte să-şi cumpere un automobil rulat. Fie că îl cumperi din România sau din alt stat UE, vei plăti taxa de mediu -  cu excepţia cazului în care acesta a fost înscris în România după 01.01.2007, caz în care va avea un preţ semnificativ mai mare decât echivalentul său din Europa de Vest.

În cazul unei suprapuneri idioate a taxelor (s-a mai întâmplat şi se poate întâmpla şi acum), există riscul să plăteşti încă din primul an şi un timbru de mediu, deşi ai plătit deja taxa de poluare. Spun asta pentru că nu există nicio declaraţie a actualului Executiv care să anunţe evitarea taxării duble a celor care au plătit deja taxa de mediu, pentru că ar fi o decizie discriminatorie.

În cazul în care acest client se hotărăşte să mai aştepte şi să achiziţioneze un automobil rulat după ce se va definitiva noul timbru de mediu, acesta va putea ”alege” între un automobil al cărui preţ a crescut doar fiindcă are un timbru mai ieftin şi între un automobil relativ ieftin, care are un timbru de mediu ucigător de scump.

Pe ce aş miza eu? Când vine vorba de vândut, aş vinde tot ce are un motor mai mare de 2.0 litri şi normă de mediu sub Euro 4 – excepţiile fiind maşinile pasionaţilor care nu vor să le mai vândă niciodată. Iar când vine vorba de cumpărat, aş aştepta cuminte să se definitiveze noua taxă de mediu şi să se stabilizeze piaţa auto, în măsura în care va mai fi posibil acest lucru. Orice achiziţie ulterioară ar fi documentată temeinic, valorile de CO2/km anunţate de vânzători fiind adesea subevaluate.

În mod paradoxal, cel mai puţin afectate automobile vor fi cele înmatriculate în Bulgaria, pentru care nu vor creşte în niciun fel taxele. Însă, nu m-aş baza prea mult pe conducerea unui automobil înmatriculat în această ţară, deoarece numeroşi concetăţeni au provocat probleme cu aceste automobile, ca apoi să scape basma curată, lucru care nu-i pe placul autorităţilor din niciun stat.

Taxa de mediu naşte monştri

Comportamentul guvernanţilor scoate ce-i mai urât din noi. La nervi, românii atacă internetul şi varsă furia pe unde apucă, dar plătesc cu capul plecat orice bir care li se pune în drum.  Schimbări nu vor exista prea curând, cel puţin nu în societatea în care unii se bucură că s-a scumpit benzina şi râd de cei care protestează în frig împotriva mecanismului oligarhic al consorţiilor străine ce operează în ţară

La fiecare ştire cu taxa auto, apar diverse comentarii, unul mai agresiv decât altul. Printre înjurături, comentariile răutăcioase la adresa altor cetăţeni şi a altor useri Automarket, apar şi câţiva ”băieţi deştepţi”, care vin cu ”soluţii”.

Respectivele comentarii au apărut atât la ştirile legate de înmatriculările în România, cât şi la impozitele mărite şi la obligativitatea anvelopelor de iarnă pe zăpadă şi gheaţă. Uneori, comentariile sunt ignorate de ceilalţi useri, sau sunt luate în derâdere de următorii comentatori. Nu asta e problema. Avem o problemă de mentalitate, alimentată de guvernanţi.

Dacă guvernul nu ar fi introdus taxa de mediu şi pentru automobilele înmatriculate înainte de 2007, pentru care au fost plătite taxe vamale în cazul în care au fost importate, iar impozitele nu ar fi fost mărite la cote aberante, cetăţenii nu s-ar fi grăbit să scornească soluţii de ”fentare” a taxelor şi a guvernanţilor. În timp ce sunt de acord cu obligativitatea anvelopelor de iarnă pe zăpadă şi polei, nu pot să fiu de acord cu noua taxă auto. Mi se pare un gest de nesimţire crasă faţă de cetăţenii cinstiţi, care nu au făcut decât să-şi plătească impozitele la zi şi să respecte legile în vigoare. Singurii avantajaţi? Bişniţarii, bineînţeles. Respectivii indivizi oricum nu păstrau un automobil înregistrat pe numele propriu la ”finanţe”, preferând să dea mai departe certificatul fiscal al fostului proprietar (în cazul în care vorbim de un automobil înmatriculat în România).

Prin noua măsură, Guvernul îi favorizează pe cei cu automobile importate din alte state ale Uniunii Europene, dar şi pe cei care şi-au înscris maşina în ţară după anul de graţie 2007. Dacă ai un automobil fabricat în 2006, spre exemplu, şi înscris în acelaşi an, ghinion. Plăteşti de-ţi ies ochii din cap.

Scuza guvernanţilor este pe atât de simplă, pe cât de ipocrită: nu plăteşte proprietarul, ci următorul cumpărător. Adevărat, dacă mergi pe ideea că valoarea unui automobil nu se schimbă cu niciun leu după aplicarea acestei măsuri şi următorii cumpărători sunt absolut cretini şi banii nu îi lasă să între în propria casă.

Practic, proprietarul va fi nevoit să taie o bună parte din valoarea taxei din preţul cerut pentru automobilul său, în special dacă vorbim de un vânzător de bună credinţă. Următorul client poate fie să înscrie automobilul pe numele său, fie să circule ilegal folosind actele predecesorului (doar dacă automobilul a fost înmatriculat în România). În cazul respectiv, acesta nu va transcrie dreptul de proprietate al automobilului, deşi legea îl obligă să facă acest lucru şi va circula în continuare de parcă ar fi împrumutat maşina de la un prieten pentru o zi. Un prieten din alt judeţ, în urmă cu câteva luni. Problema apare la ITP, în cazul unui accident şi la apariţia unei amenzi.

Vehiculul respectiv nu este înregistrat pe numele niciunei persoane, fiind radiat la Circa Financiară de proprietarul care apare în acte şi nefiind înscris de noul proprietar. Rezultatul – şoferul respectivului automobil poate să fugă de la locul unui accident fără să fie depistat şi să evite plata amenzilor trimise la domiciliu. Fostul proprietar prezintă, în caz de probleme, documentele care atestă vânzarea automobilului şi scapă de orice vină. Până la proba contrară, acesta nu are nicio vină, fiind un vânzător de bună credinţă. Pentru noul proprietar, problema apare doar la ITP, când are nevoie de cartea de identitate a maşinii, document care nu este întotdeauna înstrăinat în cazul unei asemenea afaceri, alături de buletinul proprietarului din acte.

Efectele noii legi vor fi observate în timp, numărul de automobile care îşi schimbă proprietarul urmând să fie redus dramatic. Nu vrea nimeni să-i plătească Statului Român câteva mii de euro doar ca să aibă plăcerea de a conduce un vehicul vechi de 10-15-20 de ani, înmatriculat în România. Nu vă faceţi griji, Guvernul a fost prevăzător şi deja şi-a făcut planul cu noua taxă – vor să încaseze 330 de milioane de euro. De unde şi de la cine, nu este clar. Un lucru îmi este cert – nu vor scoate nici jumătate din suma respectivă. Unii îşi vor păstra maşina mai mulţi ani, ducând la îmbătrânirea parcului auto, în timp ce alţii vor prefera să-şi dezmembreze autoturismul în vederea obţinerii unei sume de bani mai mari, spre comparaţie cu o revânzare.

Odată cu acest proiect de lege, posibilitatea recarosării unui automobil pentru a înmatricula un exemplar identic din Occident devine ceva rezervat doar celor care deţin deja ”vehiculul donator”, în caz contra fiind o afacere ratată din faşă.

Cea mai amuzantă parte a noului proiect de lege mi se pare învelişul ecologic pe care l-a primit acest proiect. Într-o ţară în care defrişările sunt în toi, iar pădurile dispar de parcă un copac ar creşte mai repede ca o buruiană, Guvernul s-a trezit să impoziteze cel mai mare poluator (defapt, cea mai uşoară pradă) – automobilistul.

Divide et impera

Celebrul motto ”Divide et impera” pare să fie o idee bine întipărită în mintea politicienilor români. Declaraţiile acestora sunt un exemplu bun al acestei practici, iar Laszlo Borbely nu face excepţie. Practic, scopul său nu este de a proteja în mod explicit mediul, ci doar de a justifica taxele aberante cerute cetăţenilor care încearcă să intre în legalitate prin înmatricularea în România a vehiculului second-hand importat în ţara noastră minunată.

Laszlo Borbely a făcut din nou confuzia legată de importul de automobile second-hand şi casarea vehiculelor în cadrul programului de înnoire a parcului auto, amintind faptul că s-au importat 210.000 de maşini second-hand în 2010, dintre care 130.000 sunt mai vechi de 10 ani. Ministrul nu este deranjat de acest lucru, ci doreşte ca persoanele care aduc aceste vehicule în România să plătească o taxă mai mare pentru ele. Justificarea dânsului a fost următoarea: ”pentru că nu putem să ne permitem să dăm 720 de milioane de lei într-un an pentru casarea a 190.000 de maşini şi să se aducă 130.000 de maşini mai vechi din altă parte”. Din păcate, Ministrul Mediului a făcut această observaţie punând la egalitate vehiculele care au fost casate – unele fiind fie mai vechi de 15-20 de ani, iar altele având chiar şi 30 de ani vechime, cu automobilele importate din străinătate, acestea având o vechime mai mare de 10 ani.

Între timp, alţi reprezentanţi ai autorităţilor se bat cu pumnii în piept că elimină corupţia, taie salariile angajaţilor şi pretind că sunt cel mai bun lucru care i s-a întâmplat sistemului. În mod evident, stabilitatea nu a fost şi nu va fi niciodată un atuu al politicii de guvernare şi aici mă refer strict la găsirea unei idei bune şi respectarea acesteia cu sfinţenie.

Oricum, cât timp există pile, relaţii şi cunoştinţe la RAR, Administraţia Financiară, Primărie şi Dumnezeu-mai-ştie-unde, se vor găsi ”soluţii” de înmatriculare a unor vehicule, în timp ce ”fraierii” plătesc taxa.

Mai nou, Laszlo Borbely vrea să îi descurajeze pe cei care vor să dea statul în judecată şi să-i convingă că nu există nicio scăpare de la taxa de mediu – care trebuie să fie cât mai copioasă posibil, bineînţeles.

Mulţumim, din nou, domnule Borbely, pentru inundarea pieţei auto din România cu automobile înmatriculate în toate ţările planetei, cu vehicule cu numere false şi cu destabilizarea totală a pieţei auto second-hand din ţara noastră. Practic, un cetăţean cinstit nu are nicio şansă în faţa sistemului şi este silit să-şi cumpere o maşină deja înmatriculată în ţara noastră, sau riscă să doarmă cu teama că maşina sa poate fi furată oricând şi nu poate nici măcar să dovedească faptul că este a lui.   ( ca notă  – nu informativă, domnule Voiculescu! - sistemul din România te obligă să plăteşti impozit pentru un autovehicul furat până când demonstrezi în instanţă faptul că nu îţi mai aparţine, că doar a fost vina ta că ţi-au furat maşina).

Nu în ultimul rând, să-i mulţumim lui Călin Popescu Tăriceanu pentru ideea genială de introducere a acestei taxe şi lui Emil Boc pentru respectarea promisiunilor din campania electorală – cele legate de eliminarea taxei auto.

Sunteţi de vis!

Borbely creşte din nou taxa

Sunt tare curios cine va înmatricula o maşina second-hand în România în 2011. Mă refer în special la modelele mai vechi de cinci ani, eventual cu motoare Euro 3 sau “mai jos”. Cred că o să îi numărăm pe degete. Pe degetele de la o mână.

Defapt, dacă tot creştem taxa, hai să o facem de 10.000 de euro pentru orice e euro 3, 20.000 de euro pentru orice e euro 2, 50.000 de euro pentru orice este Euro 1 şi 100.000 de euro pentru non-euro. Să fie rotund. O să râdeţi, deşi e de plâns, dar cuantumul taxei în situaţii atipice (de genul motoare de 6.000 cmc, non-euro, automobil nou) depăşeşte cu mult valorile ilustrate mai sus.

Strict din punctul de vedere al protecţiei mediului, da, e un lucru pozitiv. Din orice alt punct de vedere, e o tâmpenie. Aveam posibilitatea să încasăm câteva taxe şi să ţinem clienţi la câteva ghişee (administraţia financiară, RAR, DRPCIV, etc.). În schimb s-a preferat o viziune obtuză, care exclude riscurile unor catastrofe naturale în situaţii precum cea cu Roşia Montană, gunoaiele aruncate peste tot şi fabricile care nu respectă nicio normă de mediu europeană.

Care ar fi fost soluţia corectă pentru gestionarea problemei legată de înmatriculările second-hand? O taxă auto corectă, corelată cu verificări tehnice extrem de stricte înainte de înmatriculare. Impozitele au fost mărite suficient, zic eu, iar cei care aveau probleme până acum vor avea şi în continuare, în timp ce proprietarii care nu sunt interesaţi de bani nu au nicio problemă în plătirea unui impozit mai mare. Practic, cei pe care vroia Radu Berceanu să îi lovească cu creşterea impozitului nu au fost atinşi, sau au fost loviţi doar cei care erau deja atinşi de criză, în timp ce majoritatea a avut de suferit la modul general.

În mod aberant, guvernanţii au uitat complet de autovehiculele cu volanul pe dreapta, care au voie să circule legal în ţara noastră. Nu ştiu de voi, dar am observat că majoritatea vănzătorilor de maşini cu volanul pe partea dreaptă se dau mari piloţi şi pretind că pot să conducă un asemenea vehicul o viaţă întreagă şi că te obişnuieşti în 10 minute. Da, sigur. Ţin să vă reamintesc că mulţi şoferi au probleme cu trecerea de la un automobil cu transmisie automată la un autovehicul cu transmisie manuală. Să nu vorbim de conversiile din RHD în LHD, majoritatea sunt cârpeli ordinare sau poveşti de târgul de maşini sh.

Am observat mai mereu comentarii acide la ştirile legate de taxa auto şi de poluare. La un moment dat, un individ propunea extinderea perioadei de valabilitate a asigurărilor pentru automobilele cu numere străine şi chiar efectuarea de ”inspecţii tehnice periodice” pentru acestea. Încă aştept lămuriri pentru a-mi satisface curiozitatea legată de tangenţa afacerii sale cu legalitatea, sau măcar cu moralitatea. Cosider că nu este corect din punct de vedere moral să păcăleşti un cetăţean că poate circula în continuare cu un autovehicul înmatriculat în străinătate şi cu asigurare ”prelungită” de un individ pe 100 de euro. Deja trecem de ţepele cu kilometri daţi înapoi şi airbag-uri scoase şi ajungem la dosare penale. Pentru cei care sunt prinşi, bineînţeles.

Nu uitaţi vorba celebră: „nu-i prost cine cere, e prost cine dă”.

Taxa auto 2011 sau moartea înmatriculărilor SH în România

Ministerul Mediului vrea să crească taxa auto la un nivel exorbitant în 2011 pentru automobilele second-hand, iar modelele echipate cu motoare Euro5 nu ies nici ele din vizor. Dat fiind actualele condiţii economice, dar şi sumele enorme vehiculate pentru înmatricularea unui autoturism cu un motor de 1.4-1.6 litri, nu mă aştept la cozi pentru plata taxei de primă înmatriculare în România în 2011.

Vecinii noştri de la sud de Dunăre s-ar putea să aibă cozi monumentale în 2011, tendinţă începută încă din 2010. Sunt curios cum vor reacţiona atunci poliţiştii când vor vedea o avalanşă de autoturisme înmatriculate în Bulgaria şi în cine mai ştie ce ţară. Le vor opri pe toate? Nu cred că vor reuşi.

De ce spun asta?

Primele zvonuri despre valoarea Taxei Auto 2011 îi sperie şi pe cei mai darnici plătitori de taxe. Deodată, devine aproape nebunie să îţi cumperi o maşină second-hand şi să o înmatriculezi în România. Subliniez partea cu înmatriculatul în România, nu cu second-hand. Practic, trebuie să fii nebun să îi plăteşti statului român 1.000 sau mai mult de euro ca să îţi ofere privilegiul de a avea un autoturism cu motor pe benzină de 1.4 litri care să beneficieze de acte şi plăcuţe de înmatriculare de România.

În momentul în care vorbim de Euro3, Euro2 sau Doamne-fereşte Euro1/Non-Euro, trebuie să dormi pe un munte de bani pentru a-ţi putea permite taxa pentru un autoturism second-hand, mai ales dacă acesta are ceva dotări (de bun simţ zic eu) sau vreun motor mai mare de 1.6 litri (care nu-i mare lucru oricum).

Să zicem că ai fi avut o şansă să îţi îmatriculezi maşina mai veche de 10 ani plătind taxa cu depreciere. Plăteai mai puţin de 1.000 de euro, dar măcar aveai numere de înmatriculare de România. Problema era alta, mai plăteai câteva sute (2-3) ca să dai jos geamurile electrice, să elimini sistemul de climatizare pentru identificare la RAR, să-ţi dai kilometri înainte sau mai ştiu eu ce.. Apoi trebuia să repari toate problemele pe care ţi le făceai pentru a nu plăti o taxă colosală.

Acum, s-a terminat cu înmatriculările auto second-hand

Da, încă puteţi înmatricula o maşină second-hand în România ( cu condiţia să aveţi dovada plăţii TVA în ţara în care aţi cumpărat-o sau actul care dovedeşte că vehiculul nu intră sub incidenţa TVA). Se pot înmatricula atât autoturisme cu motoare Euro 4, cât şi cu motoare Euro 3, Euro 2, Euro 1 sau chiar şi non-euro. Problema e că nu va dori nimeni să plătească o taxă atât de mare încât să facă acest lucru.

Chiar şi clienţii de automobile noi vor avea de suferit, urmând să fie introdusă o taxă pentru Euro 5. Să nu vă aşteptaţi să fie mică, deoarece este calculată în funcţie de cine stie ce coeficienţi elaboraţi de Ministrul Mediului.

Nu mă înţelegeţi greşit, nu susţin eliminarea taxei fără drept de apel, ci vorbesc de o normă de bun simţ. În loc să îi constrângi pe cetăţeni să cumpere vehicule cu un rulaj aberant şi fără dotări de confort precum aer condiţionat sau geamuri electrice, ai putea să îi constrângi să importe doar automobile în stare foarte bună dacă ţin neapărat să facă acest lucru. Practic, toate criteriile de depreciere a taxei favorizează achiziţia de rable, nu de automobile second-hand în stare bună.

Problema e de la Ministerul Mediului

Ţin minte că urmăream ştirile la TV şi l-am văzut pe Laszlo Borbely spunând că va creşte taxa de mediu pentru că “deja le dăm bani pe ele la programul Rabla“. Ca oricare alt Ministru care nu a înţeles absolut nimic din ce se mişcă la el pe raion, a ieşit la rampă cu declaraţii stupide.

Să vă explic.

Autovehiculele care pot intra în programul Rabla trebuie să fie înmatriculate în România înainte de 1 ianuarie 2007. La momentul respectiv fusese introdusă celebra taxă de primă înmatriculare a lui Călin Popescu Tăriceanu. Clauza legată de 1 ianuarie 2007 rămâne valabilă, dar Laszlo Borbely nu a citit-o încă, probabil fiindcă nu îl interesează România atât de mult.

La fel ca lupta lui Don Quijote cu morile de vânt, încercarea de a schimba mentalitatea Ministerului Mediului este fără izbândă.

Există doar două soluţii:

1) un proces costisitor
2) recarosare ( valabilă doar în unele cazuri)

Înmatricularea autoturismului în Bulgaria nu o consider o soluţie la această problemă, dar asta nu înseamnă că nu se vor umple străzile de autoturisme cu numere străine.

Oricum, adevăratul răspuns la valoarea taxei auto în 2011 îl vor da tot cei de la Ministerul Mediului, în ultimul moment.

Până atunci, nu vă faceţi planuri să cumpăraţi un automobil second-hand şi să îl înmatriculaţi în România după 1 ianuarie 2011.

Confuzia taxei auto

Schimbarile repetate aplicate taxei auto, alaturi de zvonurile persistente care spuneau ca aceasta va fi eliminata au dus la o oarecare confuzie in randul populatiei. Pana si ministerele au fost zapacite de situatie, iar multi au speculat aceasta confuzie pentru a trage tepe celor care nu sunt la curent cu ce se intampla in jur – din punct de vedere legislativ, cel putin.

Inca de la introducerea taxei de prima inmatriculare, in anul 2007, in proiectul de lege era inclus un alineat care stipula faptul ca persoanele cu handicap sunt scutite de la plata taxei de inmatriculare, daca isi cumpara o masina adaptata pentru a fi condusa de acestia.

Pana aici, totul este in regula, nu? Problema apare in momentul in care un cetatean se hotaraste sa profite de dreptul lui de a inmatricula un vehicul fara a plati taxa auto, si decide sa publice un anunt la mica publicitate in care spune ca doreste un comision in schimbul acestui serviciu. Acest lucru nu este 100% legal, deoarece banii pe care ii cere in schimb nu sunt impozitati de statul Roman.

Pentru ca am dorit sa aflu parerea Misterului Finantelor privind acest caz, si eventualele situatii generale, am contactat biroul de relatii cu presa. Initiativa mea s-a incheiat brusc, in momentul in care am fost informat ca acest minister nu este responsabil cu taxa – evident abia dupa ce interlocutorul meu si-a intrebat colegii.

Am sunat apoi la Ministerul Mediului. Persoana abilitata nu era la birou dar mi s-a oferit numarul de telefon al acesteia, dupa ce mi s-a spus ca este la o sedinta de guvern. Am sunat-o pe dansa si mi-a spus ca este in concediu, dar ca ma va ajuta cum ar fi facut in oricare alta zi, trimitand cererea mea mai departe. Din pacate, nu imi poate oferi un raspuns concret, pentru ca nu este abilitata sa emita un comunicat in acest sens si nu poate fi citata. In ciuda faptului ca i-am explicat situatia si i-am adresat intrebarile mele, interlocutoarea mea a ramas pe pozitie: “nu stiu sa va raspund la intrebari, deoarece nu tine de mine”.

Nu este prima data cand intalnesc un asemenea raspuns, dar avand in vedere ca este un subiect care a luat amploare in ultima perioada, aveam pretentia la un raspuns mai potrivit.

Morala povestirii: Cand te apuci sa faci schimbari, anunta-ti colegii si subalternii!