Sebastian Toma

Ei bine, a sosit şi noul timbru de mediu. Parţial, ni s-a livrat ce ni s-a promis: nu mai avem taxe aberante pentru automobilele care nu valorează mai nimic. Spun parţial pentru că automobilele SH rezonabile, singurele pe care ar fi trebuit să le cumperi cu un buget redus, respectiv cele echipate cu motoare Euro 3 şi Euro 4, alături de un dram de modernism, vor plăti o taxă mai mare.

Cele două situaţii frustrante ale timbrului de mediu 2013:

Practic, şoferilor li se spune în felul următor: poţi cumpăra o maşină mai veche de 15 ani, Non-euro, Euro 1 sau Euro 2, cum vrei tu, cu motorul cât mai mic şi noi te ajutăm, plăteşti câteva sute de euro timbrul de mediu.

Însă, dacă o să cumperi o maşină Euro 3, ceva produs de un constructor de volum, te trezeşti că statul îţi cere peste 1.000 de euro, doar pentru privilegiul de a poseda acte “de România” pentru maşină.

Ce mai, statul aproape că te încurajează să-ţi cumperi şi înmatriculezi un ”cazan”, în locul unui automobil modest, care ar fi putut fi mai puţin poluant decât respectivul vehicul non-euro/ euro1/ euro 2.

După toate astea, aţi spune că situaţia nu-i aşa de rea, că puteţi oricând să daţi în judecată statul şi să înmatriculaţi maşina prin proces. Think again, că nu mai merge, sau cel puţin nu mai merge în formula actuală.

Mai mult decât atât, maşinile care au fost înmatriculate prin această modalitate în ultimii 5 ani VOR PLĂTI TIMBRUL DE MEDIU LA PRIMA TRANSCRIERE.

Singurele veşti bune?

Hibrizii nu plătesc în continuare timbrul de mediu/taxa auto, iar cuantumul taxei pentru un motor Euro 5 nu a crescut deloc faţă de valoarea pe care o avea în formula de calcul folosită în anul precedent.

Anul 2013 a început prost pentru şoferii din România. S-au scumpit carburanţii, ca în fiecare an, totul pe fondul unei accize. Ok, am trecut peste asta cu aceeaşi nonşalanţă pe care o resimţim de fiecare dată când alimentăm. Astăzi, am aflat că Ministrul Mediului solicită amânarea unei decizii privind taxa auto 2013. Ştiţi voi, acel ghimpe în coastă despre care se tot vorbeşte de mai bine de un an.

Iniţial, Guvernul trebuia să ia o decizie FINALĂ în prima sa şedinţă din 2013. După cum vă daţi seama, acest lucru nu s-a întâmplat. În schimb, ne-am trezit cu o banală declaraţie a premierului, care ne promite timbrul de mediu, un bir anual legat de cilindreea şi emisiile de CO2 ale unui vehicul.

Ce ar trebui să facă noul timbru de mediu? În teorie, acesta ar propune taxarea echidistantă a poluării generate de automobilele echipate cu motoare cu ardere internă în funcţie de emisiile de CO2 degajate în atmosferă. Fondurile obţinute urmând să fie utilizate de Guvern în vederea reducerii efectelor cauzate de poluare la nivelul întregii ţări. Ce frumos sună! Din păcate, întregul timbru de mediu este învăluit de mister, singurul lucru cert pe care îl ştim despre acesta fiind faptul că va fi un nou plug ataşat la „jugul” şoferului de rând.

Să nu mă înţelegeţi greşit, nu susţin că deţinerea unui automobil este dreptul strămoşesc al fiecărui român sau cetăţean al Planetei. Din contră, maşina, la fel ca permisul de conducere, cetăţenia şi multe alte elemente de acest gen sunt calităţi/obiecte pe care le obţii pe bază de merit. Fie că vorbim de promovarea unui examen (cum este cazul permisului de conducere) sau de cetăţenia unui stat dobândită prin naşterea pe teritoriul său, nu toată lumea TREBUIE să aibă o maşină sau un permis de conducere, la fel cum nu toţi absolvenţii de liceu trebuie să urmeze cursurile unei facultăţi.

Nu pot să nu mă întreb cine este mai bulversat de noile idei ale Executivului: posesorul de automobil ieftin înmatriculat în România sau cea a clientul care poate să aleagă când să cumpere un automobil rulat. Oricum ai face, tot nu este bine, cel puţin pentru cetăţenii care încearcă să fie cinstiţi şi au automobilul înmatriculat în ţară. Guvernanţii fac ce fac şi ne imprimă o dorinţă puternică de emigrare, indiferent cât de mult ţi-ar place România.

Dacă ai un automobil mai ieftin (se presupune că acesta nu respectă norma Euro 5), te poţi trezi peste noapte că acesta nu va mai valora mai mult decât un tichet REMAT (practic, valoarea sa va fi chiar mai mică, obţinerea respectivului tichet implicând anumite costuri, iar comercializarea sa ulterioară fiind făcută la o valoare inferioară celei nominale), iar totul are loc printr-o schimbare făcută ”din pix” la nivel de Executiv. Sigur, cei care sunt în această situaţie au avut un preaviz de un an să-şi vândă automobilul, la un preţ redus, desigur, dictat de clienţii care ştiau cât vor valora acele automobile după 01.01.2013.

Probabil, cel mai confuz cetăţean ar trebui să fie cel care se gândeşte să-şi cumpere un automobil rulat. Fie că îl cumperi din România sau din alt stat UE, vei plăti taxa de mediu -  cu excepţia cazului în care acesta a fost înscris în România după 01.01.2007, caz în care va avea un preţ semnificativ mai mare decât echivalentul său din Europa de Vest.

În cazul unei suprapuneri idioate a taxelor (s-a mai întâmplat şi se poate întâmpla şi acum), există riscul să plăteşti încă din primul an şi un timbru de mediu, deşi ai plătit deja taxa de poluare. Spun asta pentru că nu există nicio declaraţie a actualului Executiv care să anunţe evitarea taxării duble a celor care au plătit deja taxa de mediu, pentru că ar fi o decizie discriminatorie.

În cazul în care acest client se hotărăşte să mai aştepte şi să achiziţioneze un automobil rulat după ce se va definitiva noul timbru de mediu, acesta va putea ”alege” între un automobil al cărui preţ a crescut doar fiindcă are un timbru mai ieftin şi între un automobil relativ ieftin, care are un timbru de mediu ucigător de scump.

Pe ce aş miza eu? Când vine vorba de vândut, aş vinde tot ce are un motor mai mare de 2.0 litri şi normă de mediu sub Euro 4 – excepţiile fiind maşinile pasionaţilor care nu vor să le mai vândă niciodată. Iar când vine vorba de cumpărat, aş aştepta cuminte să se definitiveze noua taxă de mediu şi să se stabilizeze piaţa auto, în măsura în care va mai fi posibil acest lucru. Orice achiziţie ulterioară ar fi documentată temeinic, valorile de CO2/km anunţate de vânzători fiind adesea subevaluate.

În mod paradoxal, cel mai puţin afectate automobile vor fi cele înmatriculate în Bulgaria, pentru care nu vor creşte în niciun fel taxele. Însă, nu m-aş baza prea mult pe conducerea unui automobil înmatriculat în această ţară, deoarece numeroşi concetăţeni au provocat probleme cu aceste automobile, ca apoi să scape basma curată, lucru care nu-i pe placul autorităţilor din niciun stat.

Comportamentul guvernanţilor scoate ce-i mai urât din noi. La nervi, românii atacă internetul şi varsă furia pe unde apucă, dar plătesc cu capul plecat orice bir care li se pune în drum.  Schimbări nu vor exista prea curând, cel puţin nu în societatea în care unii se bucură că s-a scumpit benzina şi râd de cei care protestează în frig împotriva mecanismului oligarhic al consorţiilor străine ce operează în ţară

La fiecare ştire cu taxa auto, apar diverse comentarii, unul mai agresiv decât altul. Printre înjurături, comentariile răutăcioase la adresa altor cetăţeni şi a altor useri Automarket, apar şi câţiva ”băieţi deştepţi”, care vin cu ”soluţii”.

Respectivele comentarii au apărut atât la ştirile legate de înmatriculările în România, cât şi la impozitele mărite şi la obligativitatea anvelopelor de iarnă pe zăpadă şi gheaţă. Uneori, comentariile sunt ignorate de ceilalţi useri, sau sunt luate în derâdere de următorii comentatori. Nu asta e problema. Avem o problemă de mentalitate, alimentată de guvernanţi.

Dacă guvernul nu ar fi introdus taxa de mediu şi pentru automobilele înmatriculate înainte de 2007, pentru care au fost plătite taxe vamale în cazul în care au fost importate, iar impozitele nu ar fi fost mărite la cote aberante, cetăţenii nu s-ar fi grăbit să scornească soluţii de ”fentare” a taxelor şi a guvernanţilor. În timp ce sunt de acord cu obligativitatea anvelopelor de iarnă pe zăpadă şi polei, nu pot să fiu de acord cu noua taxă auto. Mi se pare un gest de nesimţire crasă faţă de cetăţenii cinstiţi, care nu au făcut decât să-şi plătească impozitele la zi şi să respecte legile în vigoare. Singurii avantajaţi? Bişniţarii, bineînţeles. Respectivii indivizi oricum nu păstrau un automobil înregistrat pe numele propriu la ”finanţe”, preferând să dea mai departe certificatul fiscal al fostului proprietar (în cazul în care vorbim de un automobil înmatriculat în România).

Prin noua măsură, Guvernul îi favorizează pe cei cu automobile importate din alte state ale Uniunii Europene, dar şi pe cei care şi-au înscris maşina în ţară după anul de graţie 2007. Dacă ai un automobil fabricat în 2006, spre exemplu, şi înscris în acelaşi an, ghinion. Plăteşti de-ţi ies ochii din cap.

Scuza guvernanţilor este pe atât de simplă, pe cât de ipocrită: nu plăteşte proprietarul, ci următorul cumpărător. Adevărat, dacă mergi pe ideea că valoarea unui automobil nu se schimbă cu niciun leu după aplicarea acestei măsuri şi următorii cumpărători sunt absolut cretini şi banii nu îi lasă să între în propria casă.

Practic, proprietarul va fi nevoit să taie o bună parte din valoarea taxei din preţul cerut pentru automobilul său, în special dacă vorbim de un vânzător de bună credinţă. Următorul client poate fie să înscrie automobilul pe numele său, fie să circule ilegal folosind actele predecesorului (doar dacă automobilul a fost înmatriculat în România). În cazul respectiv, acesta nu va transcrie dreptul de proprietate al automobilului, deşi legea îl obligă să facă acest lucru şi va circula în continuare de parcă ar fi împrumutat maşina de la un prieten pentru o zi. Un prieten din alt judeţ, în urmă cu câteva luni. Problema apare la ITP, în cazul unui accident şi la apariţia unei amenzi.

Vehiculul respectiv nu este înregistrat pe numele niciunei persoane, fiind radiat la Circa Financiară de proprietarul care apare în acte şi nefiind înscris de noul proprietar. Rezultatul – şoferul respectivului automobil poate să fugă de la locul unui accident fără să fie depistat şi să evite plata amenzilor trimise la domiciliu. Fostul proprietar prezintă, în caz de probleme, documentele care atestă vânzarea automobilului şi scapă de orice vină. Până la proba contrară, acesta nu are nicio vină, fiind un vânzător de bună credinţă. Pentru noul proprietar, problema apare doar la ITP, când are nevoie de cartea de identitate a maşinii, document care nu este întotdeauna înstrăinat în cazul unei asemenea afaceri, alături de buletinul proprietarului din acte.

Efectele noii legi vor fi observate în timp, numărul de automobile care îşi schimbă proprietarul urmând să fie redus dramatic. Nu vrea nimeni să-i plătească Statului Român câteva mii de euro doar ca să aibă plăcerea de a conduce un vehicul vechi de 10-15-20 de ani, înmatriculat în România. Nu vă faceţi griji, Guvernul a fost prevăzător şi deja şi-a făcut planul cu noua taxă – vor să încaseze 330 de milioane de euro. De unde şi de la cine, nu este clar. Un lucru îmi este cert – nu vor scoate nici jumătate din suma respectivă. Unii îşi vor păstra maşina mai mulţi ani, ducând la îmbătrânirea parcului auto, în timp ce alţii vor prefera să-şi dezmembreze autoturismul în vederea obţinerii unei sume de bani mai mari, spre comparaţie cu o revânzare.

Odată cu acest proiect de lege, posibilitatea recarosării unui automobil pentru a înmatricula un exemplar identic din Occident devine ceva rezervat doar celor care deţin deja ”vehiculul donator”, în caz contra fiind o afacere ratată din faşă.

Cea mai amuzantă parte a noului proiect de lege mi se pare învelişul ecologic pe care l-a primit acest proiect. Într-o ţară în care defrişările sunt în toi, iar pădurile dispar de parcă un copac ar creşte mai repede ca o buruiană, Guvernul s-a trezit să impoziteze cel mai mare poluator (defapt, cea mai uşoară pradă) – automobilistul.