Sebastian Toma

Colegii Petrica Rachita şi Razvan Chiruta de la România Liberă au realizat un material savuros despre un caz de ipocrizie demn de dicţionar. Subiectul principal al materialului este Rovana Plumb, fostul Ministru al Mediului şi Schimbărilor Climatice, actual Ministru al Muncii, care a ”uitat” să-şi înmatriculeze maşina în ţară şi a preferat vecinii noştri de la Sud, bulgarii. Altfel spus, în loc să plătească taxa pe care tot dânsa a instituit-o, a înmatriculat maşina în altă ţară, unde era mai ieftin. Vedeţi voi, americanii au o vorbă ”practice what you preach”, care vine ca un antonim englezesc al ”să faci cum zice popa, nu cum face el”.

Lucurile de parcare din faţa casei familiei Plumb. Familia ministrului Rovana Plumb. Foto:România Liberă

Versiunea oficială a fostului Ministru al Mediului, care are acum un SUV şi un M6 în faţa casei, pe lângă un grup generos de gărzi de corp cu maşini care umflă bine atmosferă cu CO2, este că Audi-ul despre care o întreabă(n.r. Audi Q7)  nu a fost niciodată folosit în activitate de Ministrul Mediului şi că nu este deţinut în prezent de dânsa, iar autovehiculul ”Audi Q7” menţionat în declaraţiile de avere anterioare a fost înstrăinat în 2013.

Să recapitulăm: „Doamna Rovana Plumb nu deține și nu a deținut în proprietate nici un autoturism marca Audi Q7, înmatriculat în Bulgaria. Nu a folosit și nu va folosi, personal, un astfel de autoturism în activitatea domniei sale. Mașina menţionată în declaratiile sale de avere anterioare a fost înstrăinată către o terță persoană, în anul 2013”. - asta declară consilierul personal al Ministrului Rovana Plumb într-o adresă către jurnaliştii de la România Liberă.

Din declaraţia de mai sus, putem doar să înţelegem că Rovana Plumb a avut, la un moment dat, un Audi Q7 inclus în declaraţia de avere, dar nu l-a folosit niciodată, dar de fapt nu a fost al dânsei? Există o vânzare a unui automobil Audi Q7 către o persoană fizică în 2014 în declaraţia de avere a ministrului Rovana Plumb, ceea ce confirmă ambele variante – că maşina nu îi mai apărţine dânsei, dar că i-a aparţinut. Cum vine asta? Cam aşa: “Nu a fost niciodată a doamnei Plumb, dar a fost în declaraţia de avere, dar apoi a vândut-o, dar n-a mers niciodată cu ea, dar nu a avut de fapt un Q7.“

Între timp, şoferul familiei Plumb (inside note: nu ştiţi cât m-am abţinut să nu fac glume previzibile privind numele dânsei pe vremea când conducea Ministerul Mediului..) le-a declarat celor de la România Liberă că maşina respectivă este folosită de fiul doamnei Plumb, iar alţi martori le-au furnizat acestora informaţii şi imagini care-i pun pe membrii familiei Plumb în Q7-le respectiv. Ce-i drept, niciuna nu o menţionează pe doamna Rovana Plumb, dar tot este o minciună la mijloc.

Mi se pare mai mult decât ruşinos ce se întâmplă aici, iar orice angajat într-o funcţie publică prins într-o asemenea ipostază ar trebui să-şi strângă lucrurile din proprie iniţiativă şi să părăsească locul de muncă, alături de scuzele de rigoare în faţa cetăţenilor ţării. Ar ajuta şi dacă ar corecta greşeala şi ar înmatricula apoi maşina în România, cum a promis că va face într-un interviu acordat unui post TV.

Se va întâmpla asta? Probabil că nu. Pentru că obrazul este gros. Prea gros pentru nimicuri cum ar fi un Q7 înmatriculat în Bulgaria.

Via RomâniaLiberă | Foto: RomâniaLiberă

Ieri a fost votat proiectul de lege care priveşte noul timbru de mediu. Într-un stat civilizat, adică diferit de România, ar fi putut să fie un motiv de bucurie. Teoretic, maşinile poluante ar fi fost trimise uşor, uşor, la casat, iar toată lumea şi-ar fi cumpărat maşini noi şi ecologice, cine ştie, poate chiar şi maşini electrice! Fantezia merge atât de departe încât există o primă de la stat de 12.000 RON pentru achiziţia unei maşini 100% electrice. Ca idee, o maşină electrică te costă aproape 40.000 de euro, deci prima respectivă nu prea înseamnă mare lucru.  Între timp, hibrizii nu beneficiază de nicio primă, deşi sunt modele care costă mai puţin de 20.000 euro.  Mai mult decât atât, Opel Ampera, spre exemplu, nu este considerată maşină electrică de RAR, deoarece are şi un motor cu ardere internă, cu toate că acesta nu angrenează roţile în mod direct. În tot acest timp, Guvernul se plânge că nu strânge suficienţi bani la buget, dar poate să acorde 2.500 de euro primă pentru un vehicul de 40.000 de euro, de parcă ar fi necesară acea primă pentru a stimula achiziţia respectivului vehicul.

Dacă ne uităm doar la acest aspect, proiectul sună chiar mişto. Ei bine, hai să vă spun cine pierde în cazul noului timbru de mediu.

-Piaţa auto ar putea să îngheţe, cel puţin la nivel oficial, deoarece clienţii de maşini noi din perioada de boom (2005-2008) nu vor vrea să-şi vândă maşinile pentru că vor pierde foarte mulţi bani la revânzare din cauza timbrului de mediu, pe care îl va achita cumpărătorul, dar trebuie să fii nebun să-i dai statului român câteva mii de euro ca să înmatriculezi o maşină care valorează între cinci şi 15 mii de euro (aş merge mai departe şi cu maşinile de peste 20.0000 euro, sunt sigur că se aplică şi acolo filozofia). Cine pierde? România, dealerii şi importatorii, românii, băncile care ar fi acordat credite pentru noile maşini.

- Tranzacţiile cu autovehicule rulate ar putea trece într-o zonă gri spre neagră, în care acestea nu ar mai fi oficializate până la capăt pentru a evita plata taxelor. Asta înseamnă succes pentru cei care fac înmatriculări în Bulgaria, pentru bulgarii care intermediază toată treaba şi pentru notari, indiferent dacă respectivele tranzacţii implică sau nu înmatricularea în Bulgaria. Cine pierde? Cetăţenii cinstiţi şi statul, care ar fi plătit/încasat taxe pentru vehiculele înmatriculate legal în România.

- Creşterea tranzacţiilor cu automobile Non-Euro, Euro 1 şi Euro 2. Aşadar, electoratul care apreciază micii şi berile gratis oferite în pieţele publice odată la 4/5 ani nu va suferi prea mult de pe urma noii taxe. Din contră, sunt chiar favorizaţi. Orice maşină mai veche de 14 ani este favorizată de noul timbru de mediu. Dacă simţiţi că nu vă încadraţi în categoria ”fan pomeni electorale”, nu vă simţiţi jigniţi, căci am generalizat categoria pentru a sublinia până unde merge partea cu ”socialismul” din guvernarea actuală.  Cine pierde? Oricine vrea să tranzacţioneze o maşină mai nouă de 10 ani, respectiv o maşină cu motor Euro 3/Euro 4 şi chiar cei care vor să cumpere o maşină nouă cu motor Euro 5!

- Noul timbru de mediu pavează drumul pentru utilizarea prelungită a vehiculelor cu motoare Euro 3 şi Euro 4, pe care guvernul le vede ca fiind ultra-mega-poluatoare. Cei care le deţin le vor folosi mai multă vreme, ca apoi să le caseze şi să-şi cumpere automobile noi. Însă, ar putea trece ani buni până când se va întâmpla asta. Sau, ar putea să le vândă atunci când valoarea lor va atinge un punct rezonabil pentru ei şi timbrul de mediu va avea o reducere suficient de mare (corelată cu vechimea). În cazul vechimii, înseamnă că vor fi reduceri impresionante ale timbrului de mediu pentru maşinile cumpărate în 2005 abia în anul 2020, dacă se va păstra actuala formulă a timbrului de mediu.  Cine pierde? România, dealerii şi importatorii, românii, băncile care ar fi acordat credite pentru noile maşini.

- În loc să iasă de pe şosele autovehiculele cu motoare cu normă de poluare Euro 2 sau mai slabă, acestea vor fi folosite în continuare, pentru că sunt ieftin de reparat şi întreţinut, piesele sunt încă accesibile şi disponibile pe pretutindeni, iar acestea încă au o valoare agreabilă la revânzare. Mai mult decât atât, multe modele au devenit accesibile graţie vechii taxe, care le penaliza sever! Cine pierde? Cei care au vândut deja o maşină Euro 2, Euro 1 şi Non-Euro la un preţ derizoriu pentru a favoriza vânzarea; cei care respiră noxele generate de aceste automobile; service-urile, pentru că multe modele din această categorie sunt reparate fie în regie proprie, fie de service-uri care ocolesc normele fiscale din România.

Exemple sunt multe, dar povestea pe scurt este că pierdem cu toţii de pe urma noului timbru de mediu. De ce? Vor fi mai puţine tranzacţii cu automobile rulate, mai puţine maşini noi vândute (nu de alta, dar nu scoate nimeni bani din piatră seacă doar fiindcă Guvernul îl împiedică să-şi cumpere o maşină rulată pe care şi-o permite), mai puţine taxe aduse la buget şi tot aşa.

Ce vroia Guvernul să obţină? Venituri suplimentare de 100.000 RON la Fondul de Mediu, care ar fi fost realizate DACĂ românii şi-ar fi păstrat obiceiurile de cumpărare.  Ceea ce nu o să se întâmple, pentru că nimeni nu şi-ar permite timbrul în cazul vehiculelor Euro 3 şi Euro 4,  la care aceasta a ajuns la valori de mii de euro, plecând de la câteva sute de euro în 2012.

În mod tradiţional şi românesc, soluţii existau, dar acestea au fost evitate din motivul clasic – erau prea logice, iar logica nu se pupă cu guvernanţii şi cu legile româneşti.  Românii (şi orice alt popor din lume, probabil) vor cumpăra întotdeauna cea mai nouă şi cea mai bună maşină pe care şi-o permit. Nu poţi să-i obligi printr-o lege să cumpere o maşină nouă. Însă, acea lege îi poate face să nu mai cumpere nimic, sau să cumpere maşina care va fi taxată cel mai puţin. Care va fi, evident, ceva cu 14 ani vechime şi motor Euro 2.

Până la urmă, cine beneficiază de pe urma noului timbru de mediu? Statul sigur nu ia mare lucru, iar cetăţenii nu par să fie favorizaţi..

Ei bine, a sosit şi noul timbru de mediu. Parţial, ni s-a livrat ce ni s-a promis: nu mai avem taxe aberante pentru automobilele care nu valorează mai nimic. Spun parţial pentru că automobilele SH rezonabile, singurele pe care ar fi trebuit să le cumperi cu un buget redus, respectiv cele echipate cu motoare Euro 3 şi Euro 4, alături de un dram de modernism, vor plăti o taxă mai mare.

Cele două situaţii frustrante ale timbrului de mediu 2013:

Practic, şoferilor li se spune în felul următor: poţi cumpăra o maşină mai veche de 15 ani, Non-euro, Euro 1 sau Euro 2, cum vrei tu, cu motorul cât mai mic şi noi te ajutăm, plăteşti câteva sute de euro timbrul de mediu.

Însă, dacă o să cumperi o maşină Euro 3, ceva produs de un constructor de volum, te trezeşti că statul îţi cere peste 1.000 de euro, doar pentru privilegiul de a poseda acte “de România” pentru maşină.

Ce mai, statul aproape că te încurajează să-ţi cumperi şi înmatriculezi un ”cazan”, în locul unui automobil modest, care ar fi putut fi mai puţin poluant decât respectivul vehicul non-euro/ euro1/ euro 2.

După toate astea, aţi spune că situaţia nu-i aşa de rea, că puteţi oricând să daţi în judecată statul şi să înmatriculaţi maşina prin proces. Think again, că nu mai merge, sau cel puţin nu mai merge în formula actuală.

Mai mult decât atât, maşinile care au fost înmatriculate prin această modalitate în ultimii 5 ani VOR PLĂTI TIMBRUL DE MEDIU LA PRIMA TRANSCRIERE.

Singurele veşti bune?

Hibrizii nu plătesc în continuare timbrul de mediu/taxa auto, iar cuantumul taxei pentru un motor Euro 5 nu a crescut deloc faţă de valoarea pe care o avea în formula de calcul folosită în anul precedent.

Celebrul motto ”Divide et impera” pare să fie o idee bine întipărită în mintea politicienilor români. Declaraţiile acestora sunt un exemplu bun al acestei practici, iar Laszlo Borbely nu face excepţie. Practic, scopul său nu este de a proteja în mod explicit mediul, ci doar de a justifica taxele aberante cerute cetăţenilor care încearcă să intre în legalitate prin înmatricularea în România a vehiculului second-hand importat în ţara noastră minunată.

Laszlo Borbely a făcut din nou confuzia legată de importul de automobile second-hand şi casarea vehiculelor în cadrul programului de înnoire a parcului auto, amintind faptul că s-au importat 210.000 de maşini second-hand în 2010, dintre care 130.000 sunt mai vechi de 10 ani. Ministrul nu este deranjat de acest lucru, ci doreşte ca persoanele care aduc aceste vehicule în România să plătească o taxă mai mare pentru ele. Justificarea dânsului a fost următoarea: ”pentru că nu putem să ne permitem să dăm 720 de milioane de lei într-un an pentru casarea a 190.000 de maşini şi să se aducă 130.000 de maşini mai vechi din altă parte”. Din păcate, Ministrul Mediului a făcut această observaţie punând la egalitate vehiculele care au fost casate – unele fiind fie mai vechi de 15-20 de ani, iar altele având chiar şi 30 de ani vechime, cu automobilele importate din străinătate, acestea având o vechime mai mare de 10 ani.

Între timp, alţi reprezentanţi ai autorităţilor se bat cu pumnii în piept că elimină corupţia, taie salariile angajaţilor şi pretind că sunt cel mai bun lucru care i s-a întâmplat sistemului. În mod evident, stabilitatea nu a fost şi nu va fi niciodată un atuu al politicii de guvernare şi aici mă refer strict la găsirea unei idei bune şi respectarea acesteia cu sfinţenie.

Oricum, cât timp există pile, relaţii şi cunoştinţe la RAR, Administraţia Financiară, Primărie şi Dumnezeu-mai-ştie-unde, se vor găsi ”soluţii” de înmatriculare a unor vehicule, în timp ce ”fraierii” plătesc taxa.

Mai nou, Laszlo Borbely vrea să îi descurajeze pe cei care vor să dea statul în judecată şi să-i convingă că nu există nicio scăpare de la taxa de mediu – care trebuie să fie cât mai copioasă posibil, bineînţeles.

Mulţumim, din nou, domnule Borbely, pentru inundarea pieţei auto din România cu automobile înmatriculate în toate ţările planetei, cu vehicule cu numere false şi cu destabilizarea totală a pieţei auto second-hand din ţara noastră. Practic, un cetăţean cinstit nu are nicio şansă în faţa sistemului şi este silit să-şi cumpere o maşină deja înmatriculată în ţara noastră, sau riscă să doarmă cu teama că maşina sa poate fi furată oricând şi nu poate nici măcar să dovedească faptul că este a lui.   ( ca notă  – nu informativă, domnule Voiculescu! - sistemul din România te obligă să plăteşti impozit pentru un autovehicul furat până când demonstrezi în instanţă faptul că nu îţi mai aparţine, că doar a fost vina ta că ţi-au furat maşina).

Nu în ultimul rând, să-i mulţumim lui Călin Popescu Tăriceanu pentru ideea genială de introducere a acestei taxe şi lui Emil Boc pentru respectarea promisiunilor din campania electorală – cele legate de eliminarea taxei auto.

Sunteţi de vis!

Ministerul Mediului vrea să crească taxa auto la un nivel exorbitant în 2011 pentru automobilele second-hand, iar modelele echipate cu motoare Euro5 nu ies nici ele din vizor. Dat fiind actualele condiţii economice, dar şi sumele enorme vehiculate pentru înmatricularea unui autoturism cu un motor de 1.4-1.6 litri, nu mă aştept la cozi pentru plata taxei de primă înmatriculare în România în 2011.

Vecinii noştri de la sud de Dunăre s-ar putea să aibă cozi monumentale în 2011, tendinţă începută încă din 2010. Sunt curios cum vor reacţiona atunci poliţiştii când vor vedea o avalanşă de autoturisme înmatriculate în Bulgaria şi în cine mai ştie ce ţară. Le vor opri pe toate? Nu cred că vor reuşi.

De ce spun asta?

Primele zvonuri despre valoarea Taxei Auto 2011 îi sperie şi pe cei mai darnici plătitori de taxe. Deodată, devine aproape nebunie să îţi cumperi o maşină second-hand şi să o înmatriculezi în România. Subliniez partea cu înmatriculatul în România, nu cu second-hand. Practic, trebuie să fii nebun să îi plăteşti statului român 1.000 sau mai mult de euro ca să îţi ofere privilegiul de a avea un autoturism cu motor pe benzină de 1.4 litri care să beneficieze de acte şi plăcuţe de înmatriculare de România.

În momentul în care vorbim de Euro3, Euro2 sau Doamne-fereşte Euro1/Non-Euro, trebuie să dormi pe un munte de bani pentru a-ţi putea permite taxa pentru un autoturism second-hand, mai ales dacă acesta are ceva dotări (de bun simţ zic eu) sau vreun motor mai mare de 1.6 litri (care nu-i mare lucru oricum).

Să zicem că ai fi avut o şansă să îţi îmatriculezi maşina mai veche de 10 ani plătind taxa cu depreciere. Plăteai mai puţin de 1.000 de euro, dar măcar aveai numere de înmatriculare de România. Problema era alta, mai plăteai câteva sute (2-3) ca să dai jos geamurile electrice, să elimini sistemul de climatizare pentru identificare la RAR, să-ţi dai kilometri înainte sau mai ştiu eu ce.. Apoi trebuia să repari toate problemele pe care ţi le făceai pentru a nu plăti o taxă colosală.

Acum, s-a terminat cu înmatriculările auto second-hand

Da, încă puteţi înmatricula o maşină second-hand în România ( cu condiţia să aveţi dovada plăţii TVA în ţara în care aţi cumpărat-o sau actul care dovedeşte că vehiculul nu intră sub incidenţa TVA). Se pot înmatricula atât autoturisme cu motoare Euro 4, cât şi cu motoare Euro 3, Euro 2, Euro 1 sau chiar şi non-euro. Problema e că nu va dori nimeni să plătească o taxă atât de mare încât să facă acest lucru.

Chiar şi clienţii de automobile noi vor avea de suferit, urmând să fie introdusă o taxă pentru Euro 5. Să nu vă aşteptaţi să fie mică, deoarece este calculată în funcţie de cine stie ce coeficienţi elaboraţi de Ministrul Mediului.

Nu mă înţelegeţi greşit, nu susţin eliminarea taxei fără drept de apel, ci vorbesc de o normă de bun simţ. În loc să îi constrângi pe cetăţeni să cumpere vehicule cu un rulaj aberant şi fără dotări de confort precum aer condiţionat sau geamuri electrice, ai putea să îi constrângi să importe doar automobile în stare foarte bună dacă ţin neapărat să facă acest lucru. Practic, toate criteriile de depreciere a taxei favorizează achiziţia de rable, nu de automobile second-hand în stare bună.

Problema e de la Ministerul Mediului

Ţin minte că urmăream ştirile la TV şi l-am văzut pe Laszlo Borbely spunând că va creşte taxa de mediu pentru că “deja le dăm bani pe ele la programul Rabla“. Ca oricare alt Ministru care nu a înţeles absolut nimic din ce se mişcă la el pe raion, a ieşit la rampă cu declaraţii stupide.

Să vă explic.

Autovehiculele care pot intra în programul Rabla trebuie să fie înmatriculate în România înainte de 1 ianuarie 2007. La momentul respectiv fusese introdusă celebra taxă de primă înmatriculare a lui Călin Popescu Tăriceanu. Clauza legată de 1 ianuarie 2007 rămâne valabilă, dar Laszlo Borbely nu a citit-o încă, probabil fiindcă nu îl interesează România atât de mult.

La fel ca lupta lui Don Quijote cu morile de vânt, încercarea de a schimba mentalitatea Ministerului Mediului este fără izbândă.

Există doar două soluţii:

1) un proces costisitor
2) recarosare ( valabilă doar în unele cazuri)

Înmatricularea autoturismului în Bulgaria nu o consider o soluţie la această problemă, dar asta nu înseamnă că nu se vor umple străzile de autoturisme cu numere străine.

Oricum, adevăratul răspuns la valoarea taxei auto în 2011 îl vor da tot cei de la Ministerul Mediului, în ultimul moment.

Până atunci, nu vă faceţi planuri să cumpăraţi un automobil second-hand şi să îl înmatriculaţi în România după 1 ianuarie 2011.

Schimbarile repetate aplicate taxei auto, alaturi de zvonurile persistente care spuneau ca aceasta va fi eliminata au dus la o oarecare confuzie in randul populatiei. Pana si ministerele au fost zapacite de situatie, iar multi au speculat aceasta confuzie pentru a trage tepe celor care nu sunt la curent cu ce se intampla in jur – din punct de vedere legislativ, cel putin.

Inca de la introducerea taxei de prima inmatriculare, in anul 2007, in proiectul de lege era inclus un alineat care stipula faptul ca persoanele cu handicap sunt scutite de la plata taxei de inmatriculare, daca isi cumpara o masina adaptata pentru a fi condusa de acestia.

Pana aici, totul este in regula, nu? Problema apare in momentul in care un cetatean se hotaraste sa profite de dreptul lui de a inmatricula un vehicul fara a plati taxa auto, si decide sa publice un anunt la mica publicitate in care spune ca doreste un comision in schimbul acestui serviciu. Acest lucru nu este 100% legal, deoarece banii pe care ii cere in schimb nu sunt impozitati de statul Roman.

Pentru ca am dorit sa aflu parerea Misterului Finantelor privind acest caz, si eventualele situatii generale, am contactat biroul de relatii cu presa. Initiativa mea s-a incheiat brusc, in momentul in care am fost informat ca acest minister nu este responsabil cu taxa – evident abia dupa ce interlocutorul meu si-a intrebat colegii.

Am sunat apoi la Ministerul Mediului. Persoana abilitata nu era la birou dar mi s-a oferit numarul de telefon al acesteia, dupa ce mi s-a spus ca este la o sedinta de guvern. Am sunat-o pe dansa si mi-a spus ca este in concediu, dar ca ma va ajuta cum ar fi facut in oricare alta zi, trimitand cererea mea mai departe. Din pacate, nu imi poate oferi un raspuns concret, pentru ca nu este abilitata sa emita un comunicat in acest sens si nu poate fi citata. In ciuda faptului ca i-am explicat situatia si i-am adresat intrebarile mele, interlocutoarea mea a ramas pe pozitie: “nu stiu sa va raspund la intrebari, deoarece nu tine de mine”.

Nu este prima data cand intalnesc un asemenea raspuns, dar avand in vedere ca este un subiect care a luat amploare in ultima perioada, aveam pretentia la un raspuns mai potrivit.

Morala povestirii: Cand te apuci sa faci schimbari, anunta-ti colegii si subalternii!