Timbrul de mediu, un nou ghimpe în coastele şoferilor

Ieri a fost votat proiectul de lege care priveşte noul timbru de mediu. Într-un stat civilizat, adică diferit de România, ar fi putut să fie un motiv de bucurie. Teoretic, maşinile poluante ar fi fost trimise uşor, uşor, la casat, iar toată lumea şi-ar fi cumpărat maşini noi şi ecologice, cine ştie, poate chiar şi maşini electrice! Fantezia merge atât de departe încât există o primă de la stat de 12.000 RON pentru achiziţia unei maşini 100% electrice. Ca idee, o maşină electrică te costă aproape 40.000 de euro, deci prima respectivă nu prea înseamnă mare lucru.  Între timp, hibrizii nu beneficiază de nicio primă, deşi sunt modele care costă mai puţin de 20.000 euro.  Mai mult decât atât, Opel Ampera, spre exemplu, nu este considerată maşină electrică de RAR, deoarece are şi un motor cu ardere internă, cu toate că acesta nu angrenează roţile în mod direct. În tot acest timp, Guvernul se plânge că nu strânge suficienţi bani la buget, dar poate să acorde 2.500 de euro primă pentru un vehicul de 40.000 de euro, de parcă ar fi necesară acea primă pentru a stimula achiziţia respectivului vehicul.

Dacă ne uităm doar la acest aspect, proiectul sună chiar mişto. Ei bine, hai să vă spun cine pierde în cazul noului timbru de mediu.

-Piaţa auto ar putea să îngheţe, cel puţin la nivel oficial, deoarece clienţii de maşini noi din perioada de boom (2005-2008) nu vor vrea să-şi vândă maşinile pentru că vor pierde foarte mulţi bani la revânzare din cauza timbrului de mediu, pe care îl va achita cumpărătorul, dar trebuie să fii nebun să-i dai statului român câteva mii de euro ca să înmatriculezi o maşină care valorează între cinci şi 15 mii de euro (aş merge mai departe şi cu maşinile de peste 20.0000 euro, sunt sigur că se aplică şi acolo filozofia). Cine pierde? România, dealerii şi importatorii, românii, băncile care ar fi acordat credite pentru noile maşini.

- Tranzacţiile cu autovehicule rulate ar putea trece într-o zonă gri spre neagră, în care acestea nu ar mai fi oficializate până la capăt pentru a evita plata taxelor. Asta înseamnă succes pentru cei care fac înmatriculări în Bulgaria, pentru bulgarii care intermediază toată treaba şi pentru notari, indiferent dacă respectivele tranzacţii implică sau nu înmatricularea în Bulgaria. Cine pierde? Cetăţenii cinstiţi şi statul, care ar fi plătit/încasat taxe pentru vehiculele înmatriculate legal în România.

- Creşterea tranzacţiilor cu automobile Non-Euro, Euro 1 şi Euro 2. Aşadar, electoratul care apreciază micii şi berile gratis oferite în pieţele publice odată la 4/5 ani nu va suferi prea mult de pe urma noii taxe. Din contră, sunt chiar favorizaţi. Orice maşină mai veche de 14 ani este favorizată de noul timbru de mediu. Dacă simţiţi că nu vă încadraţi în categoria ”fan pomeni electorale”, nu vă simţiţi jigniţi, căci am generalizat categoria pentru a sublinia până unde merge partea cu ”socialismul” din guvernarea actuală.  Cine pierde? Oricine vrea să tranzacţioneze o maşină mai nouă de 10 ani, respectiv o maşină cu motor Euro 3/Euro 4 şi chiar cei care vor să cumpere o maşină nouă cu motor Euro 5!

- Noul timbru de mediu pavează drumul pentru utilizarea prelungită a vehiculelor cu motoare Euro 3 şi Euro 4, pe care guvernul le vede ca fiind ultra-mega-poluatoare. Cei care le deţin le vor folosi mai multă vreme, ca apoi să le caseze şi să-şi cumpere automobile noi. Însă, ar putea trece ani buni până când se va întâmpla asta. Sau, ar putea să le vândă atunci când valoarea lor va atinge un punct rezonabil pentru ei şi timbrul de mediu va avea o reducere suficient de mare (corelată cu vechimea). În cazul vechimii, înseamnă că vor fi reduceri impresionante ale timbrului de mediu pentru maşinile cumpărate în 2005 abia în anul 2020, dacă se va păstra actuala formulă a timbrului de mediu.  Cine pierde? România, dealerii şi importatorii, românii, băncile care ar fi acordat credite pentru noile maşini.

- În loc să iasă de pe şosele autovehiculele cu motoare cu normă de poluare Euro 2 sau mai slabă, acestea vor fi folosite în continuare, pentru că sunt ieftin de reparat şi întreţinut, piesele sunt încă accesibile şi disponibile pe pretutindeni, iar acestea încă au o valoare agreabilă la revânzare. Mai mult decât atât, multe modele au devenit accesibile graţie vechii taxe, care le penaliza sever! Cine pierde? Cei care au vândut deja o maşină Euro 2, Euro 1 şi Non-Euro la un preţ derizoriu pentru a favoriza vânzarea; cei care respiră noxele generate de aceste automobile; service-urile, pentru că multe modele din această categorie sunt reparate fie în regie proprie, fie de service-uri care ocolesc normele fiscale din România.

Exemple sunt multe, dar povestea pe scurt este că pierdem cu toţii de pe urma noului timbru de mediu. De ce? Vor fi mai puţine tranzacţii cu automobile rulate, mai puţine maşini noi vândute (nu de alta, dar nu scoate nimeni bani din piatră seacă doar fiindcă Guvernul îl împiedică să-şi cumpere o maşină rulată pe care şi-o permite), mai puţine taxe aduse la buget şi tot aşa.

Ce vroia Guvernul să obţină? Venituri suplimentare de 100.000 RON la Fondul de Mediu, care ar fi fost realizate DACĂ românii şi-ar fi păstrat obiceiurile de cumpărare.  Ceea ce nu o să se întâmple, pentru că nimeni nu şi-ar permite timbrul în cazul vehiculelor Euro 3 şi Euro 4,  la care aceasta a ajuns la valori de mii de euro, plecând de la câteva sute de euro în 2012.

În mod tradiţional şi românesc, soluţii existau, dar acestea au fost evitate din motivul clasic – erau prea logice, iar logica nu se pupă cu guvernanţii şi cu legile româneşti.  Românii (şi orice alt popor din lume, probabil) vor cumpăra întotdeauna cea mai nouă şi cea mai bună maşină pe care şi-o permit. Nu poţi să-i obligi printr-o lege să cumpere o maşină nouă. Însă, acea lege îi poate face să nu mai cumpere nimic, sau să cumpere maşina care va fi taxată cel mai puţin. Care va fi, evident, ceva cu 14 ani vechime şi motor Euro 2.

Până la urmă, cine beneficiază de pe urma noului timbru de mediu? Statul sigur nu ia mare lucru, iar cetăţenii nu par să fie favorizaţi..

Uite timbrul, nu e timbrul!

Guvernul României ne pregăteşte o nouă surpriză, dar nu ştim încă dacă va fi pozitivă sau negativă. Vorbesc despre noul timbru de mediu, despre care am aflat astăzi că va fi plătit o singură dată. Toate declaraţiile pe care le-au făcut guvernanţii până acum referitor la acest bir sugerau o taxare anuală în funcţie de emisiile de CO2. Mai mult decât atât, ni se promitea că sistemul de taxare va fi logic, coerent şi corect, evitând situaţii în care posesorul unui automobil care valorează 500 de euro să fie nevoit să plătească o taxă de câteva mii de euro.

Ce mă sperie pe mine la noul timbru de mediu, iar sperietura este destul de legitimă, în postura de cetăţean cinstit care îşi plăteşte cu sfinţenie dările la stat, este faptul că nu avem încă un termen limită până la care vom afla formula de calcul a acestui timbru de mediu, nu avem nici măcar un exemplu privind valorile între care va fluctua acesta (deşi stim că vor exista automobile pentru care timbrul de mediu va fi zero) şi nu ştim cum se va aplica noul timbru. Vinovaţi de întreaga neînţelegere par să fie cei de la Ministerul Mediului, care ne tot amână cu soluţia pentru această problemă, dar nu se sfiesc să facă promisiuni privind corectitudinea viitorului sistem şi să ne fluture eterna lozincă ”poluatorul plăteşte”. Ok, plăteşte, dar cât, când, unde, cui şi de câte ori?

Pe lângă întrebările de mai sus, nu înţeleg care ar mai fi diferenţa dintre timbrul de mediu şi taxa de mediu. Din moment ce ambele se plătesc o singură dată pentru un vehicul şi cuantumul lor ia în considerare vechimea, emisiile de CO2, cilindreea şi norma de poluare, ce le diferenţiază? Doar numele şi formula de calcul?

Dacă despre asta este vorba, atunci nu am progresat în niciun fel faţă de situaţia în care ne aflam în urmă cu mai bine de un an, când aşteptam o formulă coerentă din partea celui care conducea Ministerul Mediului la acea vreme.