Sebastian Toma

Săptămâna trecută a fost publicat un proiect care viza un set de modificări pentru Codul Rutier. Acesta implica amenzi usturătoare pentru cei care trec pe roşu, conduc cu viteză excesivă sau fac accidente după ce au condus sub influenţa băuturilor alcoolice. Printre pedepsele propuse se numără suspedarea dreptului de a conduce pentru trei ani de zile, alături de amenzi de zeci de mii de RON. La ce subiecte din trafic vedem la ştiri, mulţi ar spune că nu se poate altfel şi că ”nenorociţii ăia şi-o merită”.

Este aceasta soluţia corectă pentru România şi traficul uşor haotic din ţara noastră?

Eu cred că nu este, fiind doar o nouă măsură care va taxa cetăţenii cinstiţi care au o mică scăpare şi va motiva ”băieţii deştepţi” să ”cotizeze” mai cu generozitate atunci când se va întâmpla o nasoală. La cât de bine merg instituţiile statului în prezent, crede cineva că o asemenea creştere a sancţiunilor are logică fără schimbarea întregii structuri şi a organigramei? Sigur nu va duce la o corupţie înfloritoare, ca la carte?

Să luăm exemplul RATB-ului, societate care nu stă foarte bine din punct de vedere financiar, dar supravieţuieşte. O călătorie costă 1.30 lei, dar neplata acesteia se sancţionează cu amendă de 50 de lei în 48 de ore sau 100 de lei dacă termenul este depăşit. Sancţiunea este de aproape 40 de ori mai mare decât tariful solicitat pentru o călătorie. Asta ar trebui să însemne că nu mai există niciun ”blatist” pe RATB, cum nu mai există nici la CFR, nu?

Surpriză! Nu merge. E plin autobuzul de contravenienţi, unii cu abonamentul expirat de o zi sau două, alţii neavând niciodată abonament sau neplătind niciodată o călătorie. Controlorii, la fel ca UNII poliţişti de la rutieră, abordează şi sancţionează doar cetăţenii cinstiţi, care nu par să fie capabili să riposteze în vreun fel şi care vor să fie în regulă cu legea. Există însă o categorie socială care nu este controlată niciodată de controlori, aceştia având certitudinea că respectivii nu au plătit călătoria. Însă, acei călători nu sunt siliţi să-şi întrerupă călătoria şi nici nu sunt deranjaţi în vreun fel. E corect? Nu. Iar această problemă se manifestă, la o scară diferită şi într-o formă diferită, în modul în care funcţionează Poliţia Rutieră.

Până când nu va exista corectitudine cu toţi şoferii, fără să existe o falsă egalitate între aceştia, nu vor putea avea pretenţia (şi tupeul!!) de a solicita sancţiuni atât de severe pentru contravenţiile soldate fără victime şi fără accidente, observate, eventual, de singurul autovehicul din zonă (absolut întâmplător, un echipaj de poliţie).

Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu apăr beţivii, criminalii cu volanul în mână şi toţi inconştienţii, iar cu siguranţă urăsc faptul că majoritatea şoferilor pe care îi observ în trafic nu poartă centura de siguranţă, dar cu ce ne ajută dacă le dăm acestora sancţiuni pe care nu le poate plăti niciun cetăţean obişnuit cu leafa de pe o lună de muncă? Chiar credeţi că va renunţa vreun român la mâncare ca să poată plăti amenda de la rutieră şi să-şi poată păstra permisul? Când pedeapsa va fi prea mare, şoferii vor fi doar mai tentaţi să mituiască poliţiştii, nu vor conduce corect peste noapte. Însă, după cum ne-au demonstrat nemţii, românii pot deveni civilizaţi odată ce trec graniţa într-un loc în care ştiu sigur că nu ”se vor înţelege” cu poliţiştul care-i prinde băuţi la volan, conducând fără să poarte centura sau trecând pe roşu că se grăbeau.

Soluţia pentru traficul din România, aşa cum o văd eu?

Aplicarea sancţiunilor EXISTENTE, pentru fiecare şofer care greşeşte, cu o legătură strânsă cu autorităţile fiscale pentru asigurarea achitării acestora – doar 50% fiind şi plătite de şoferi. Vorbeşti la mobil? Bang, amendă! Fără centură? Bang, amendă! Fără lumini în miez de noapte – bang, amendă! Ce-i aşa de greu?

Vestea bună este că mai există şi oameni care ascultă de opinia publică în Ministerul Afacerilor Interne. Unul dintre ei este ministrul Radu Stroe, acesta spunând că va duce spre analiză propunerea de modificare a Codului Rutier, varianta actuală având sancţiuni prea mari pentru unele fapte. Să sperăm că vor avea mintea limpede la următoarea propunere. Eu, unul, mă ofer să-i ajut GRATUIT, din timpul meu liber, la stabilirea unei propunerei mai coerente decât cea prezentată până acum.

Peste câteva zile vor intra în vigoare modificările propuse pentru Codul Rutier. Nu vă speriaţi, de data asta nu se întâmplă nimic nasol. Scuteriştilor şi mopediştilor li se interzice să circule în paralel pe o bandă, lucru care era deja valabil pentru biciclişti şi motociclişti, iar aceştia nu au voie să transporte pasageri în stare de ebrietate. Ultima parte este 100% logică şi exista de mult în legislaţia care li se aplică motocicliştilor.

Explicaţia este foarte simplă: dacă ai un pasager beat şi el se sperie/clatină/îţi adoarme în spate, poate să provoace un accident şi vă proptiţi într-un obstacol într-un viraj. Chestia asta este valabilă şi dacă pasagerul este treaz, dar extrem de speriat/panicos şi nu i-aţi explicat regulile de bază privind mersul pe motocicletă.

O altă schimbare este mărirea valabilităţii cursului teoretic, ceea ce înseamnă că poţi să încerci să promovezi examenul practic la un an de la promovarea examenului teoretic. Pe de o parte, este de ajutor celor care au făcut o greşeală sau două la examenul practic şi nu mai sunt nevoiţi să dea din nou examenul teoretic. Din păcate, nu ştiu ce vor mai ţine minte din legislaţia rutieră cei care dau examenul practic de mai multe ori în decursul mai multor luni, fără să-l promoveze, dar beneficiind de această scutire. Nu de alta, dar nu am mari speranţe de la abilităţile lor de şoferi. Serios acum, dacă nu eşti capabil să promovezi examenul auto după mai multe încercări, poate că trebuie să investeşti serios în nişte ore suplimentare cu cel mai bun instructor auto pe care-l poţi găsi, ca apoi să mergi la o şcoală de condus defensiv din momentul în care poliţistul de la ghişeu îţi înmânează ”plasticul”.

Ceea ce n-au înţeles nici până acum legiuitorii noştri este că problema nu este la lege, care există, ci la aplicarea sa, aceasta fiind, în multe cazuri, defectuoasă, părtinitoare, contestabilă din diferite motive (unele justificabile) şi fără consecţinte adevărate pentru cei care îşi bat joc de ea.