Timpul şi banii

La începutul secolului trecut, o maşinărie refuza să mai funcţioneze în fabrica lui Henry Ford, iar din această cauză a fost chemat un inginer care să repare problema. Lipsa respectivei maşinării îi aducea lui Ford pierderi de câteva sute de dolari pe zi, sume imense pentru acele vremuri.

Povestea spune că inginerul chemat de Henry Ford a ajuns, a intrat în camera în care era maşinăria, a luat o şurubelniţă şi după 5 minute a rezolvat problema. Totul funcţiona ca la carte. Bucuros că lucrurile au reintrat în normal şi că totul s-a rezolvat atât de repede, Henry Ford l-a invitat pe inginer la el în birou, l-a servit cu cel mai bun whisky pe care îl avea şi au discutat ore în şir despre inginerie şi tehnică.

La final, inginerul i-a înmânat factura lui Henry Ford: 2000 de dolari. Şocat, afaceristul american a rămas câteva secunde fără voce, apoi l-a întrebat pe omul care reparase problema de ce îl costă atât de mult.

- Domnule Ford, reparaţia maşinăriei a costat exact 5 dolari. Ceilalţi 1995 sunt pentru timpul în care am învăţat să repar problema atât de repede.

Taxa de drum ca mod de viaţă

Într-o intervenţie televizată avută în weekend-ul care tocmai se încheie, ministrul delegat Dan Şova a anunţat că viitoarele autostrăzi care vor fi construite în România, Comarnic-Braşov, Piteşti-Craiova şi Centura de sud a Bucureştiului, vor taxa şoferii cu circa 3 euro la fiecare sută de kilometri. Declaraţiile au venit la emisiunea După 20 de ani, pe ProTV.

Asta este ştirea. În fapt, vorbim de încă o taxă care cade pe capul şoferilor: dacă taxa de înmatriculare devenită anul ăsta Timbru de Mediu a omorât generaţii întregi de neuroni prin modul său de calcul care pare inspirat dintr-o carte de colorat ciuperci cu dinţi, noua taxă de autostradă va reuşi probabil să mute întreaga Românie motorizată pe holurile tribunalelor. Motivul? Taxarea triplă. Sau chiar cvadruplă. Practic, plătim de trei ori pentru a avea acces la acelaşi serviciu, lucru pe care nici măcar Zuckerberg şi al lui Facebook nu l-a reuşit, deşi reţeaua socială-fenomen este un model de business extrem de dibace: plăteşti să aduni audienţă, apoi plăteşti să ai acces la respectiva audienţă. Dar să revenim.

Pe lângă faptul că plătim impozit pentru propriile maşini, asigurare RCA obligatorie şi Taxă de Timbru la cumpărarea maşinii, suntem fericiţii posesori ai unor şuturi în fund sub formă de taxe de toată frumuseţea. Astfel, acum vreo 15 ani am fost anunţaţi că în preţul benzinei a fost introdusă o taxă de drum care ajunge pe la 125 de euro/tonă. Pe lângă asta, toţi cei care care ies din oraş şi au nesimţirea cruntă de a circula cu propria maşină (pentru care au plătit deja taxă de drum când au alimentat, ne-am înţeles deja, da?) pe şosele trebuie să plătească deja celebra Rovinietă, undeva pe la 120 de lei pe an. Deja plătind de două ori pentru a utiliza şosele care oricum se prezintă în condiţii precare în cel puţin 50% dintre cazuri ne trezim, iată, cu o nouă taxă de utilizare a drumurilor. Pe autostrăzi, de data asta. Conform ministrului delegat Şova, cele trei autostrăzi despre care am vorbit mai sus ar trebui să fie gata în 2016. Normal, termenul e SF pentru noi şi istoria recentă ne-a dovedit asta cu vârf şi îndesat, dar cum cuvintele nu costă, nu-i obligă nimeni să pe politicieni să fie realişti.

Autostrada_București-Ploiești_(km_49) (1)

Aşadar, dacă undeva prin toamna lui 2016 vei fi îndeajuns de inspirat încât să faci un metru cu maşina pe centura de sud a Bucureştiului, vei plăti, în ordine: taxa de drum din benzină, rovinietă şi Taxa de autostradă. Iar aici nu am pus la calcul şi taxele de pod cum este cea de la Cernavodă, de exemplu.

În tot acest timp, la vecinii unguri poţi să circuli fără probleme fără nicio taxă până dai de autostrăzi, iar pentru a accesa autostrăzile ai nevoie de o simplă vinietă. În Franţa există o taxă de autostradă destul de sănătoasă şi atât. În Germania nu plăteşti nimic şi nici nu ai poliţişti care umplu conturile statului înainte de Sărbători. În Elveţia, casa bogaţilor Europei, plăteşti 35 de franci elveţieni (cam cât dăm noi pe vinietă) şi circuli fără probleme pe orice şosea şi autostradă un an întreg. În Austria, vinieta este biletul de acces pe orice şosea şi autostradă, existând însă câteva puncte de taxare suplimentară, cum ar fi tunelul de 14 kilometri de la Arlberg. Spre deosebire de România, însă, cei 9 euro pe care îi plăteşti pentru a trece prin tunelul (săpat în munte, da?) care adună cam un sfert din distanţa totală a metroului Bucureştean, de exemplu, pot fi evitaţi alegând varianta drumurilor de munte prin Alpi. La Cernavodă, nu-ţi rămâne decât să îţi cumperi o maşină care să ştie să tracă Dunărea înot, să faci un ocol de o juma’ de zi pentru a trece cu bacul sau să o iei înapoi spre Bucureşti şi să înlocuieşti marea cu propria cadă.

Paradoxul face ca noi să fim atât de scârbiţi de taxe şi de lipsa autostrăzilor, încât reacţia şoferilor la un anunţ de genul ăsta să fie mai degrabă pesimistă decât dură. “Să vedem noi autostrăzile alea, apoi mai vedem ce şi cum”, spun cei care află informaţia. Altfel spus, ne aflăm în zona neutralizantă dintre anunţul că vom avea autostrăzi şi cel conform căruia vom avea taxe suplimentare pentru ele. Am ajuns în momentul în care starea jalnică a şoselelor şi a autostrăzilor (apropo, autostrada A3 Bucureşti-Ploieşti începe să dea semne de oboseală în zona podurilor la doar un an de la deschiderea sa cu fast) reuşeşte să devină un subiect secundar pe agendă. Asta pentru că suntem obligaţi să plătim de cel puţin trei ori ca să folosim o nenorocită de bandă de asfalt. În câţiva ani, după ce toate denumirile şi ideile de taxe vor fi terminate, mă aştept să fim nevoiţi să muncim în folosul comunităţii o săptămână ca să putem ajunge la mare sau la munte. Am şi o idee: să măturăm cu toţii praful de pe tobă. Sau să ne fie spălat creierul cu televizorul astfel încât să ajungem să avem impresia că este o onoare să avem acces la plata taxelor.

Trăim într-o ţară care a luat pielea de pe noi, iar acum o vinde la preţ de nimic în târg. În tot acest timp, noi suntem fericiţi că, totuşi, nu s-a ajuns la momentul în care să ne fie luate organele interne. Dar, aşa cum ne-am obişnuit, totul este o chestiune de timp.

✖✖✖

“Nu se pune problema de aşa ceva. Avem rovinieta, nu discutam, deocamdată, de nicio taxă. Nu există niciun proiect de lege, nici măcar un draft de proiect în acest sens”.
Dan Şova în 25 martie 2013 pentru Economica.net

Sunt mai multe posibilităţi. O să fie şi taxă electronică, cu telefonul mobil, o să fie şi cu un cod de bare pe geam, cine circulă mai mult, eventual, o să fie şi cu posibilitatea să-ţi cumperi vinietă de la benzinărie si să ţi-o pui în geam, o să fie mai multe mecanisme”.
Dan Şova în 11 mai 2013 pentru ProTV.