Meşter

Venită pe e-mail. Nu ştiu dacă e pe bune, dar dacă e pe bune înseamnă că e pe bune. Deşi, dacă n-ar fi pe bune e la fel de pe bune. Pentru că – pe bune – ce-i pe bune e pe bune.

Sper că nu e o campanie de boicotare a băjeaţilor care deţin Audi-uri, dar mintea îmi este invadată în ultima perioadă de imagini care mai de care mai pline de sens şi de nonsens (în funcţie de caz) cu exemplare A6 şi A8 de generaţie veche în tot soiul de ipostaze care nu anunţă decât că cerul e limita, vorba poetului.

După ce acum câteva zile ne-am delectat cu A8-ul cu jante de 16 inch, astăzi vedem un Audi care, după sigla de pe spate, deducem că e un A. Omul a încercat să bată toate regulile fizicii şi să ne demonstreze că unghiul de înclinare este mai bun decât în cazul oricărui offroader veritabil de pe piaţă. Din păcate, în România nu există scări în 45 de grade sau mai mult, c-am fi asistat la un adevărat spectacol stratosferic. Oricum ar fi, foarte bun exponatul care deschide expoziţia de obiecte contemporane pe scările Muzeului de Istorie.

foto via

Cei care mă cunosc ştiu că sunt adeptul regulilor. Pentru că regulile te educă şi pentru că pierderile şi erorile sunt mai puţine. Şi totuşi, România te face să înţelegi, uneori, că dacă joci după reguli rişti să crăpi.

Regula dintr-o ţară civilizată este să nu depăşeşti pe linia continuă. Şi totuşi, această regulă poate fi încălcată atunci când la mijloc apare un element care nu doar că ignoră orice fărâmă de bun simţ, ci chiar elimină orice speranţă pe care o avem. Pentru că regula numărul unu în traficul din orice ţară civilizată este să nu punem în pericol siguranţa celor din trafic. Iar o Dacie construită acum 20 de ani încărcată cu mult peste ceea ce poate fi permis şi cu un şofer atât de inconştient încât ar fi în stare să îşi omoare familia doar pentru a duce un scaun în plus pe plafon nu poate fi decât un element care pune sub semnul întrebării siguranţa.

Şi nu, nu funcţionează reţeta clasică “Meştere, eşti cretin, dacă nu are bani omul, ce maşină ai vrea să aibă?”. Pentru că libertatea ta se termină unde începe libertatea mea. Iar dacă tu nu mă laşi să circul civilizat pe şosele şi stau în spatele tău cu 30 km/h timp de 10 kilometri, ar fi cazul să laşi volanul şi să te apuci de autobuz, tren şi altele de genul ăsta.

Dacă nu ai bani de maşină, nu conduci una. Este fix atât de simplu. Şi ghici ce! Nici măcar nu e o regulă valabilă doar la noi.

Stau undeva la etajul al nouălea al unui bloc din Bucureşti şi admir în seara de miercuri o frumoasă şi răcoroasă furtună care transformă copacii în arcuri şi unele acoperişuri în OZN-uri. În tot acest peisaj zgomotos, aud miliarde de alarme ale maşinilor de jos.

Am o întrebare simplă. Probabil că unora li se va părea idioată, dar îmi asum responsabilitatea. Ce rol are alarma la o maşină? În afară de a crea un zgomot care trezeşte blocurile din jur, evident. Cineva are impresia că un hoţ nu se apropie, nu poate furgăsi ceva din maşină sau chiar maşina cu totul dacă aceasta ţipă? Am mers mult pe afară şi zău dacă am găsit acest obicei idiot la băieţii unde chiar se fură maşini. Or fi ăia mai proşti decât noi.

E un alt exemplu al faptului că ne credem eficienţi atunci când n-avem nicio legătură cu subiectul eficienţă.

Se pare ca nu doar la noi se intampla ca traficul sa fie dat peste cap de cei pe care prietenii nostri de la Top Gear ii numesc in mod plastic Bizoni. Exista insa si mesaje in care bizonii pot sa fie pusi la punct.

P.S. E adevarat ca este foarte probabil ca desenul lor sa se refere la autostrada, pentru ca “dopurile” de afara au loc mai ales la iesirea de pe o autostrada inspre un oras. Si pentru ca la noi nu e cazul, recuperam la semafoare. Amin.

Stiti cum se poate verifica diferenta de civilizatie in ceea ce priveste infrastructura rutiera dintre noi si ceilalti? In reactiile pe care le are presa atunci cand apare o groapa in asfalt.

Daca la noi lumea e deja imuna la gropi (personal am deja o trasa ideala in stilul masinilor de Formula 1 de acasa si pana la birou), la altii iese stire de prima pagina cu surse si martori atunci cand apare o groapa. E adevarat, e o groapa de un metru intr-un pod, insa multi dintre voi imi sunteti martori cand spun ca pe cei patru kilometri pe care ii fac prin Bucuresti zilnic dus-intors se ascund gropi de genul asta insirate intr-un context care de ceva vreme mi se pare absolut firesc. Si daca stirea kilometrica prin care jurnalistii anunta nasterea unei gropi n-ar fi de ajuns, urmariti comentariile.

Cred ca oamenii astia si-ar cumpara sinucidere la plic daca ar avea de-a face doua saptamani cu Romania de dupa razboi. Razboiul cu omatul, evident.

Nu am mai fost de ceva vreme la munte cu masina, din cauze legate de legaturi prea mari cu Bucurestiul cauzate de proiectul Automarket. Am dat insa o raita sambata si duminica si am ajuns la concluzia ca avem niste conducatori care nu merita tara pe care-o au. De acum stiu ca Romania nu e urata pentru ca e locuita, ci pentru ca e condusa si construita de oamenii care o conduc.

Ideile, pe scurt.

Nu se poate sa faci 200 de kilometri in 5 ore si jumatate. Bai, NU SE POATE! Probabil ca nu va spun nimic nou cand amintesc de celebrele coloane formate pe DN1 prin Busteni-Azuga, eliminate prin Sinaia si regrupate la Comarnic. Ei bine, dragilor, de aceasta data am stat la o coada interminabila cauzata de un accident grav petrecut din cauza unor marlani in zona Sinaia.  Vreo 30 de kilometri de coada fara pauza.

Nu se poate ca un accident sa blocheze complet unul dintre cele mai importante drumuri de acces in Bucuresti. E un accident, fratilor, nu a cazut un meteorit pe sosea. Desi ceva-mi spune ca daca s-ar fi intamplat treaba cu meteoritul prin Franta, oamenii trageau doua sensuri in jurul gaurii in 30 de minute.

Am renuntat la a inainta precum continentele, in ritm de epoci glaciare, si am luat-o din Sinaia spre Targoviste. Nu stiui daca sa ma bucur pentru ca aici s-au invartit rotile sau sa-mi amintesc sarbatorile din calendar gandindu-ma la sirul de carii din asfalt care la un moment dat formau o sosea a lor, aparte, la vreo 5 centimetri sub patura de asfalt originala.

Nu se poate ca un oras normal sa arate asa cum arata orasele noastre. Dupa sirul de ninsori din iarna asta, asfaltul produs de baietii zambareti cu guse si burti asortate la cravata si camasa s-a transformat intr-un soi de nisip amestecat cu apa si ulterior uscat cu foehn-ul. Am numarat masini oprite sa-si schimbe roata pe pana pana cand am ajuns la concluzia ca am sanse sa intru in istorie atingand infinitul. La final, cireasa de pe tort si bomboana de pe coliva, am dat si eu mana cu o cunostinta a tuturor soferilor din acest weekend: cricul. Oricat de incet ai aborda gropile, oricat de indicat pentru proba de slalom ai fi, gropile aparute pe harta patriei ca bubele apoase pe timp de varicela ascund in apa maloasa si murdara surprize contondente.

Am murit si am inviat, apoi iar am murit cautand o spalatorie auto pe culoarul Rucar-Bran. E adevarat ca oamenii de pe acolo se ocupa mai degraba cu pensiuni si au o sosea care arata cum arata o ulita din Germania in 1700, dar cred ca e pont de afacere in zona.

Bucurestiul anului de gratie 2010 arata la fel ca America de Sud inainte sa fie colonizata. E mare, plin cu indieni si ai nevoie de spirite ca sa-l strabati teafar.

Am facut poze de exceptie cu Astra, Lancer Ralliart si C4 Picasso. Le veti vedea pe toate in scurt timp, la rubrica de teste.

Romania, 2010. Apa sfintita. De soferii care intra-n ea.

Romania, 2011. Drum national anul trecut, curiozitate stiintifica anul asta.

Se ia intersectia de mai jos. pentru cunoscatori, e Iancului cu Pantelimon si Pierre de Coubertin.

Explicatii: zona rosie e cea in rezervata celor trei benzi care merg inainte, pe Pantelimon. Nu ne intereseaza in discutie.

Zona albastru deschis (AD) este o singura banda si este oprita de un semafor separat, destinata celor care merg inspre Iancului (sageata din mijloc) sau inspre Stadionul National (sageata AD de jos). Asta pentru ca…

Zona albastru inchis (AI) este o linie de tramvai.

In mod normal, intr-o tara absolut civilizata si fara pretentii mioritice, toate masinile s-ar incolona frumos pe banda AD, de unde ar face stanga sau ar merge inainte, dupa caz. Totusi, pentru ca de obicei acolo stau un miliard de masini, multi intra (ilegal, practic, dar logic avand in vedere aglomeratia) pe linia de tramvai semnalata cu AI.

Si acum: bunul simt iti spune ca, daca tot te-ai bagat pe linia de tramvai, sa faci dracu’ stanga. Pentru ca cei care stau legal pe AD ar putea sa vrea sa faca ei stanga, deci daca mergi inainte ii incurci.

Dar NU! Ai nostri ca brazii se baga pe linia de tramvai AI si dupa aia au pretentii si comportament de maimute cand cineva face stanga. Mi s-a intamplat azi dimineata sa vad o doamna incepatoare care facea stanga civilizat de pe AD injurata ca la usa cortului de un malac cat jumatate din Tico-ul in care se afla. Animalului i se parea ca femeia vine din zona crepusculara si ca n-are voie sa “ii taie fata”.

Uite de-aia suntem varza. Ca nu stim ca, acolo unde furam, sa furam cu bun simt.

Calatoriile de Sarbatori iti arata de fiecare data parti bune si parti mai putin bune ale Europei. Iar daca aceste calatorii au loc in interiorul granitelor, partile bune si mai putin bune se transforma intr-o insiruire de sosele.

Asadar. Daca vreti sa va planuiti concediul prin Moldova, inecercati sa evitati pe cat se poate soseaua Vatra Dornei-Poiana Largului, adica cea care face legatura dintre statiunea suceveana si lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Don’t go there. O sosea mai proasta n-au avut nici macar dacii pe vremea Imperiului Roman. Nu doar ca e plina de gropi interminabile ca adancime, ci chiar, in unele zone, gropile se aseaza de-a latul soselei, astfel ca esti nevoit efectiv sa opresti masina pentru a calcula trasee in slalom urias.

Pe locul al doilea la capitolul Moartea suspensiilor se claseaza soseaua Gheorghieni-Reghin. Pe langa faptul ca unii soferi din zona au facut scoala de soferi intr-o era in care masinile probabil ca nu existau, soseaua foarte proasta este in reparatii. In sensul ca a fost decupata pe portiuni de un metru pe un metru, astfel ca din cand in cand, daca nu esti atent, ai sanse sa te trezesti cu rotile in aer. Si asta tine cateva zeci de kilometri. In care ai timp sa treci peste toti sfintii din calendar, indiferent de religie.

De cealalta parte, la capitolul sosele care nu trebuie ratate, luati ca exemplu DN2 (Bucuresti-Buzau-…-Piatra Neamt – atat am mers eu pe el) si soseaua care leaga Vatra Dornei de Bistrita. Aceasta din urma era candva ingrozitoare, insa intre timp s-a transformat intr-o sosea de munte larga, impecabila, virajata, pe care ti-e mai mare dragul sa prestezi. Exista insa si aici cateva zone in care inca se lucreaza.

Cam cat de retardat tre’ sa fii pentru a merge 20 de kilometri (si probabil o viata intreaga, cat o tine ea) cu masina pe sosele si sa depasesti fara sa te asiguri si fara sa te sinchisesti macar sa semnalizezi vreodata? O SINGURA DATA macar!

B 07 TEX. E un Santa Fe negru, nu m-am caznit sa ma uit la moaca aluia de la volan atunci cand am urmat sfatul unui bun amic: “De idioti te feresti singur. Adica pleci de langa ei cat poti de repede”. Problema e ca vreo 20 de kilometri am stat in coloana pe o sosea care sta sa se surpe (Poiana Largului-Bicaz) si, pentru ca puteam depasi cu taraita din cauza starii drumului, i-am urmarit miscarile idiotului care croseta in fata mea fara sa stie ca in stanga volanului are o maneta care trebuie miscata din cand in cand. Evident, in perioada asta a evitat la mustata impactul cu un A6 si un Golf 4 care veneau din contrasens.

Dupa ce am trecut de el (usurat, doar putea sa depaseasca si el in acelasi timp, ca la astia n-ai la ce altceva sa te astepti) am incercat, pentru cateva secunde, sa ii explic ca semnalizarea e sfanta. Si am semnalizat stanga-dreapta de vreo 4-5 ori in fata lui. Probabil o fi crezut ca am innebunit.

P.S. Semnalizarea ii functiona. La un moment dat, langa o parcare, a dat semnal dreapta. Evident ca a mers inainte fara sa opreasca. Probabil a lovit din greseala maneta din stanga in timp ce incerca sa ridice volumul manelelor din difuzoare.