Meşter

Dacă lumea auto privea acum câţiva ani cu jind la zona nordică a Europei, care părea un loc liniştit, în care producătorii îşi văd în tihnă de maşinile pe care le produc şi în care muncitorii suedezi şi norvegieni erau fericiţi că pot să lucreze pentru mărci de renume internaţional, lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade în doar doi-trei ani. Din paradisul productiv plin de zâmbete de odinioară, în nordul Europei au rămas doar grimase. Iar poveştile frumoase s-au transformat în cutremure şi dezastre.

Totul a început atunci când GM şi Ford au înţeles că nu pot să sprijine Saab şi Volvo şi că cele două mărci aduc pierderi care nu pot fi suportate. Din cauza unei lipsei de strategii a companiei mamă, din cauza lipsei unui portofoliu coerent bine pus la ăunct sau din ambele cauze combinate, Saab şi Volvo au ajuns două mărci în disperată nevoie de ajutor.

Dacă Volvo şi-a rezolvat problemele apelând la chinezi iar aceştia par să injecteze bani inteligenţi în marcă (vânzările mărcii au crescut, iar Volvo tocmai a anunţat că va investi aproape un miliard de dolari în constrcţia unei fabrici în China), Saab îşi pierde uşor-uşor suflul după despărţirea de GM. S-au încercat diferite strategii, cei de la Spyker – cumpărătorii mărcii suedeze – acceptând chiar să-şi schimbe numele în Swedish Automotive de dragul unei companii din China care a promis că va aduce bani pentru a salva ce-a rămas de salvat. Dar până când planul pe termen lung promis de chinezi, de Spyker şi de Saab va începe să se întrevadă, Saab s-ar putea să moară pe mâna sa. Muncitorii nu mai pot fi plătiţi şi ameninţă cu justiţia, iar furnizorii şi creditorii Saab stau în cumpănă, marca având datorii neplătite de peste 50 de milioane de euro.

Cireaşa de pe tortul amar al constructorilor suedezi a venit când am aflat că producătorul norvegian de maşini electrice Think (cunoscut pentru modelul de oraş Th!nk City) a intrat pentru a cincea oară în istoria sa de 20 de ani sub protecţia falimentului, vizând fie restructurarea sub altă conducere, fie pur şi simplu lichidarea.

În ambele cazuri disperate de mai sus, problemele sunt simple: neadaptarea gamei de produse la piaţă şi costurile enorme de producţie din ţările nordice. Saab vine cu produse care nu ies cu absolut nimic în evidenţă şi sunt foarte scumpe, Think încearcă să forţeze de ceva vreme o piaţă a vehiculelor electrice care, oricât ar fi de promovată şi de împinsă în faţă, are valoare zero dacă nu există cerere. Iar cerere nu va exista decât atunci când vei fi sigur că o maşină electrică are cel puţin la fel de puţine dezavantaje precum maşinile cu motoare termice. În plus, Think a făcut greşeala strategică de a construi un al doilea sit de fabricaţie. Şi nu doar atât, dar a făcut-o tot în Scandinavia. Iar cu 2500 de maşini vândute în 20 de ani şi cu alte patru falimente căscate în această perioadă, lucrurile nu sunt deloc roz.

Ce se va întâmpla cu cele două companii? Think nu va supravieţui dacă nu va primi ajutor din partea unui producător mare, iar Saab se macină din interior. Următoarele şase luni ne vor arăta dacă vom rămâne cu un singur producător suedez sau dacă Scandinavia poate să ţină încă de mândria de a avea Lego, Ikea, Volvo, Saab şi Think în aceeaşi farfurie.

Luca Ciferri, unul dintre editorialistii de baza ai Automotive News, cea mai buna publicatie auto din lume, a lansat ieri o provocare. In principiu, a vrut sa afle care este opinia cititorilor in legatura cu pozitionarea de piata a brandurilor Alfa Romeo, Lancia, Volvo si Saab. Intrebarea era legata de caracterul premium sau nu a celor patru marci. Altfel spus, se bat cele patru marci cu Audi, BMW si Mercedes sau cu Volkswagen, Opel, Ford si Renault?

Intamplarea a facut ca si eu sa fi avut problema asta chiar ieri, cand am avut programat testul realizat vineri cu Alfa Romeo Giulietta in Italia. Cu cine sa compari Giulietta? Cu modelele marcilor premium sau cu cele ale marcilor populare? Intr-un final, ajutat si de prezentarea italienilor din cadrul conferintei de presa dinaintea testului cu Giulietta, am decis sa consider Alfa un soi de veriga de legatura intre premium si non-premium. O publicatie germana a sintetizat foarte bine situatia: “Alfa Romeo spune ca Giulietta este mai sportiva decat Seria 1 si mai confortabila decat Golf. Noi am spune ca Giulietta este mai confortabila decat Seria 1 si mai sportiva decat Golf”.

Mai jos, unul dintre slide-urile prezentarii de presa din Italia

Sunt fericit. Saab va fi cumparat de Spyker. Saga Saab – companie pe care am plans-o atunci cand GM anunta ca aceasta va fi lichidata – se termina intr-un happy-end pe care nu il mai credeam posibil acum ceva vreme.

Evident, vestea este una nu excelenta, nu senzationala, ci vitala pentru cei peste 8000 de suedezi care lucreaza – direct sau indirect – pentru Saab la Trolhattan. Pe de alta parte, pe cat de buna este vestea pentru Victor Muller si al sau Spyker, pe atat de dificila este munca de dupa. Desi multi analisti si specialisti auto anunta ca noul producator Spyker Saab Automobiles este mult prea mic pentru a supravietui valurilor crizei, Muller afirma in urma cu fix 10 zile, in cadrul unei intalniri la nivel inalt intre marii presedinti din industrie, ca Saab poate fi nu profitabil, ci “foarte-foarte profitabil” in conditiile in care costurile de productie si de desfacere vor fi calculate inteligent.

Pe langa faptul ca sunt absolut sigur ca olandezii de la Spyker gandesc ceva mai inteligent decat americanii de la GM, sunt sigur ca toti cei care canta prohodul noii companii uita doua lucruri.

1. Pe de o parte, ei gandesc in termeni de volum. Sergio Marchionne, seful Fiat Group si cel care a enuntat ideea marimii constructorului nou-format, analizeaza totul din prisma vanzarilor de volum, pe cand Victor Muller analizeaza totul din punctul de vedere al vanzarilor cu accent pe calitate. Spyker nu vinde masini si atat, vinde vise. Si nu le vinde la kil, le vinde la unitate facuta manual. Este, daca vreti, diferenta dintre tarabele din piata care vand ceasuri de 5 lei si magazinele de lux care vand ceasuri de cateva mii de euro. Sunt putine sanse ca vanzatorii din piata sa ii inteleaga pe cei din magazinele de lux.

2. Spyker era un constructor mic si inainte de cumpararea Saab si a supravietuit in asa hal incat a reusit sa cumpere un producator aflat la ananghie cu 400 de milioane de dolari. Sper ca Saab sa devina, in timp, un producator ceva mai nisat, care sa scoata pe piata modele dupa care sa privesti lung. Si sa le respecti asa cum trebuie respectat un nume care merita. Cred in Spyker Saab Automobiles, pentru ca motto-ul lor este Nulla tenaci invia est via. Pentru cei tenaci, niciun drum nu este imposibil.

Scurte, la inceput de saptamana.

• Daca sunteti fani Aston Martin, ca mine, nu aveti nevoie neaparat de sume de ordinul sutelor de mii de euro pentru a va umple garajul cu formele atragatoare ale marcii. Ajunge sa sunati in Thailanda, unde niste baieti se ocupa ca Opel Calibra sa devina DB9 cat ai spune “Aston”.
• Presa din State vuieste dupa o intamplare amuzanta: un hot de masini a fost prins de politie in propria-i casa in timp ce se juca… Grand Theft Auto. Busted, baby!
• Una serioasa: televiziunea suedeza a anuntat astazi ca GM este foarte aproape de a semna cu Spyker pentru ca marca olandeza sa devina proprietarul Saab. Good news, deci. Ramane de vazut.
• Victima colaterala.

In locul unor texte idioate care nu-mi vin acum in cap din cauza faptului ca-s prea nervos pe incapacitatea GM de a sustine o marca incredibil de misto, am facut un colaj in timp ce mintea-mi zbura in Suedia si in Budapesta, acolo unde am realizat unul dintre primele mele teste ca jurnalist auto. Cu vechea generatie a lui 9-5.

Este cel mai prost cadou de Craciun pe care l-am primit verodata. Si ii invit pe americanii de la General Motors sa si-l bage-n fund. Cu tot respectul, evident.

Multumim,  Saab. Sunt sigur ca intr-o zi vei reveni cel putin la fel de puternic.