Sebastian Toma

Îi ştiţi pe cei care se plâng mereu de cât de aglomerat este traficul, dar nu ar renunţa la maşina sub nicio formă, deşi ar putea să ajungă la destinaţia lor şi prin alte soluţii de transport, unele mai rapide? Ei bine, aseară m-am întâlnit nu cu un exemplu veritabil al acestui grup, ci cu cel care cred că este fondatorul sau cel puţin liderul ”mişcării”.

Povestea este destul de simplă: Bucureşti, Calea 13 Septembrie, ora 23 (cu aproximaţie). Bulevardul are trei benzi în zona semaforului de la intersecţia cu Drumul Sării. Prima bandă era ocupată de maşinile parcate în spic, numai bune pentru poliţiştii de la rutieră care stăteau la pândă cu radarul săptămâna trecută (am cotizat şi eu, 75 ron pentru 64 km/h, fără comentarii şi nazuri), aşa că eşti constrâns la celelalte două benzi rămase.

Aici intervine intriga. Eram cu motocicleta şi mergeam liniştit spre casă. După slalomul obişnuit între capacele de canal, gropi şi alte minunăţii are şoselei, încetineam finuţ ca să mă încadrez cât mai bine la semafor. După ce a trecut un Clio Symbol III roşu pe lângă mine şi mi-a tăiat faţa, aveam fix trei maşini în faţă la semafor, fiecare amplasată pe o bandă.

Am încetinit până aproape de oprire şi am decis să mă încadrez între benzile doi şi trei, ca să trec pe lângă Symbol-ul respectiv şi o altă maşină care staţiona. Cele două erau prea apropiate între ele, aşa că nu aveam loc să trec. M-am resemnat şi m-am oprit acolo, aşteptând să se schimbe culoarea semaforului. Şoferul Clio-ului era un domn în vârstă, cu părul alb, pe când pe ceilalţi şoferi nu îi puteam observa. Pentru că nu mă grăbeam nicăieri, nu am insistat. Câteva zeci de secunde mai târziu, şoferul Clio-ului brachează roţile înspre dreapta şi avansează câţiva centimetri, ca să-mi facă loc. Tot nu puteam să trec. Gestul său a fost observat şi de şoferul maşinii din stanga sa, care mi-a făcut şi el loc, cu mai multă generozitate, însă.

Cum geamul şoferului de la Clio era întredeschis şi eu aveam viziera ridicată, i-am mulţumit verbal şoferului, gândindu-mă că s-ar putea să aprecieze politeţea mea şi să repete gestul şi pentru alţi colegi de trafic. Mai bine tăceam. Domnul de la volan a început să mă certe, reproşându-mi că ”îi zgâriem maşina şi că nu mai poate de noi”, finalizând cu o întrebare (retorică – în gândul lui) care m-a dus la acest post: ”de ce naiba nu puteţi să staţi şi voi la coadă, ca toată lumea??”.

Atunci m-am enervat. Am reuşit, totuşi, să-i răspund calm. L-am întrebat dacă i-am zgâriat eu maşina şi nu mi-am dat seama, apoi i-am explicat (în măsura în care culoarea roşie a semaforului urma să fie înlocuită în orice clipă) că asta-i toată ideea cu mersul cu motocicleta -  să nu mai faci o coadă imensă la semafor doar ca să-ţi muţi fundul de acasă la birou şi invers.

N-a înţeles. Pentru el, explicaţia mea era doar zgomot de fundal. Am plecat uşor de la semafor şi mi-am văzut de drum, dar supărarea nu mi-a trecut nici până acum.

Ce mă tulbură cel mai tare este că şoferul din exemplul de mai sus nu este singurul care are această viziune asupra motocicliştilor. Şoferi care gândesc ca el sunt mulţi, dar ei nu se gândesc cum ar fi să stea la o coadă de caţiva kilometri, în urma a zeci de scuterişti, bicicişti şi motociclişti, toţi amplasaţi în şir indian, aşteptând la semafor, aşa cum tocmai el spunea cu trebuie să stăm.

Ce-i aşa de greu? Dacă eşti singur în maşină şi toţi ceilalţi din jurul tău sunt la fel, nu eşti blocat în trafic, TU eşti traficul!

De asta nu putem avea lucruri frumoase.

Ieri am fost la un eveniment Renault unde a fost invitată şi Rovana Plumb, Ministrul Mediului şi al Schimbărilor Climatice. Vorbesc despre Gala Femeilor de Succes de la Renault România, unde doamna Plumb a ţinut un mic discurs. Însă, vizita doamnei Plumb a mai avut un punct în agendă: conducerea unei maşini electrice. Din ce am înţeles, este prima maşină electrică pe care o conduce actualul ministru al mediului, ceea ce nu-i chiar excepţional când ne gândim că ministrul s-a angajat să susţină aceste vehicule fără măcar să se fi urcat vreodată la bordul unuia.

Sigur, realizez că nu toată lumea a condus maşini electrice până acum, dar vorbim despre un ministru, totuşi, de la care ne aşteptăm să aibă mai multe porţi deschise decât cetăţeanul de rând. Ca să nu mai vorbim despre beneficiile de imagine pe care ar putea să le aibă un importator sau distribuitor de automobile prin faptul că maşina sa electrică sau ecologică este condusă de ministrul mediului dintr-un stat, ocazie bifată cu succes de cei de la Renault. Foarte bine.

Probabil că vă întrebaţi ce naiba a fost aşa de special la plimbarea lui Rovana Plumb de m-a făcut să scriu despre asta. Doamna Plumb a condus Renault Fluence Z.E.  de la hotelul Ramada din Piteşti până la Uzina Dacia din Mioveni, parcurgând un traseu de 18 kilometri.

Ei bine, până să se urce la volanul lui Fluence Z.E., doamna Plumb a participat alături de noi la conferinţa celor de la Renault. Recunosc, nu am observat când a sosit dânsa, dar abia așteptam să ajungă, în vederea unui mic interviu pentru voi. La fel ca puhoiul de jurnalişti, cameramani şi fotografi prezenţi la eveniment, am alergat afară pentru a-i face câteva fotografii în momentul în care se va urca la volanul modelului electric produs de francezi. Ajung în faţa hotelului cu pricina şi văd un Renault Fluence Z.E., încadrat de mai multe maşini negre. Ok, zic eu, probabil că sunt cei de la SPP, responsabili de protecţia unui demnitar, cum este și doamna Plumb.

Ce n-am înţeles prea bine şi a ajuns să mă indigneze este faptul că, în paralel cu vehiculul electric al francezilor, staţiona un Audi A8 al generaţiei precedente, care avea motorul pornit. La prima vedere nu-i mare lucru, deja ne-am obișnuit cu fenomenul. Însă, A8-ul în cauză făcea parte din delegația doamnei Plumb.

Menţionez că doamna Plumb era cel mai înalt oficial al guvernului prezent la eveniment, în timp ce oficialii Renault circulau cu modele Renault, deci este exclusă posibilitatea ca mașina să îi fi aparținut altui personaj important de la eveniment.  Aşadar, vorbim despre maşina cu care doamna Plumb a sosit la eveniment, care o va urma până la Uzina Dacia şi care o va duce înapoi la Bucureşti.

Acum vin două întrebări de bun simţ:

1. De ce naiba circulă ministrul mediului cu o maşină de lux (cel mai mic motor din gama A8 are 2.8 litri, dar maşina cu care circula doamna Plumb era echipată cu un diesel, deci vorbim despre un propulsor de minim 3.0 litri)?

2. De ce avea maşina respectivă motorul pornit dacă demnitarul nu urma să meargă cu ea?

E mai mult decât o problemă de imagine aici. Este o problemă de bun simţ. Nu am pretenţia ca un ministru să circule cu bicicleta, dar flota Guvernului este suficient de generoasă încât să găsească un model mai ecologic. Mi se pare ipocrizie să declari sus şi tare ”Poluatorul Plăteşte”, iar tu să circuli cu o maşină care emite 229 grame CO2 pe kilometru şi are motor de 2.967 centimetri cubi (mă refer aici la versiunea 3.0 TDI, cea mai probabilă motorizare pentru respectivul model). Spre comparaţie, fostul ministru Nicolae Nemirschi primise de la Lexus în custodie un LS450 Hybrid. Nu sunt specialist în domeniu, dar AŞA “SE FACE PR”!

Mai mult decât atât, când orice producător de automobile îţi recomandă să opreşti motorul la orice staţionare mai lungă de 30 de secunde, este chiar aberant să stai cu motorul pornit >10 minute, cât am stat noi acolo până când a sosit şi plecat doamna Plumb. Până la un punct, este o treabă de securitate şi cei de la SPP au, probabil, normele interne pentru proceduri de genul. Dar “nu dă bine” un asemenea lucru, căci pericolele la care era supusă doamna Plumb erau aproape nule – fiind înconjurată atât de reprezentanţi ai SPP, cât şi de cei mai importanţi oameni din ierarhia Renault România, nefiind nevoie de extracţia urgentă a demnitarului în orice clipă, căci nu avea cine să-i pună în pericol siguranţa. E ca şi cum ai purta două veste antiglonţ într-un buncăr antiatomic, când eşti singurul din buncăr şi ţara ta nu-i în război. Iar dacă ar fi fost nevoie de o ”extracţie” ca-n filmele americane, ghinion, pentru că maşina respectivă era prinsă între alte două vehicule dintr-o coloană, nefiind posibilă ”fuga” în cazul unei situaţii de urgenţă adevărate.

Am trecut şi peste partea morală a întregii experienţe. Acum, vine partea de grijă exagerată: pentru ”testul” doamnei Plumb, s-a format o coloană oficială care a inclus peste 10 vehicule, incluzând aici antemergător de la Poliţia Rutieră, Fluence-ul electric menţionat mai sus şi vehiculele SPP aferente.

Ca idee, noul Papă de la Vatican s-a afişat în public într-o maşină mai ieftină decât cea în care este plimbată doamna Rovana Plumb, respectiv un Volkswagen Phaeton, iar evenimentele la care a participat Papa Francisc au inclus şi plimbări la bordul unui G-Klasse decapotat, unde Papa a stat în picioare, fără niciun fel de scut.

Am ataşat şi două imagini pentru a ilustra ce şi cum, regret că nu am pozat şi maşina doamnei Plumb.

Acum, serios, cine este mai important şi mai în pericol? Ca să nu mai vorbim despre faptul că Preşedintele României a venit la mai multe evenimente şi a plecat de la aceleaşi evenimente cu o coloană oficială mult mai modestă, care număra mai puţin de cinci maşini.

Ultima dată când am verificat, Preşedintele Băsescu a condus, în repetate rânduri, un automobil standard prin traficul din Bucureşti. Fără coloană oficială, fără nimic (sau, cel puţin, nu erau vizibile respectivele maşini).

De unde şi până unde are nevoie Ministrul Mediului de o asemenea coloană oficială şi de ce necesită atâta protecţie? Să fie din cauza unui timbru de mediu exagerat şi prost gândit, care afectează zeci de mii de şoferi, mulţi dintre ei ajungând să piardă câteva mii de euro pe fondul acestei taxe gândite cu cizma?