Meşter

Acum trei-patru ani, când vorbeam de Saloane Auto în China, vorbeam de evenimente cu importanţă marginală pentru noi, europenii. Ce se întâmpla acolo rămânea între ei, cu Dongfeng, Lifan, Chery şi Geely împărţindu-şi lansările importante. Singurele informaţii care răzbăteau şi prindeau presa internaţională de profil vizau modele pe care chinezii le-au dezvoltat şi care copiază cu nesimţire formele unor maşini cu nume din Europa sau din State.

Între timp, însă, China a devenit cea mai importantă piaţă a lumii, iar această creştere boombastică le-a dat aripi chinezilor. Brusc, Salonul Auto din Shanghai a devenit un punct de întâlnire pentru constructorii auto importanţi, iar premierele s-au transformat uşor-uşor din regionale în asiatice şi apoi în m0ndiale. E suficient să cauţi pe Automarket “Shanghai 2011″ şi vei avea în faţă imediat dimensiunile imense la care a ajuns un salon auto ignorat până nu demult. Avem premiere absolute extrem de importante, precum Audi Q3, VW Beetle sau Chevrolet Malibu sau precum sunt conceptele care vor da naştere viitorului Mercedes Clasa A, Peugeot SxC sau Volvo S90. Toate acestea, prezentate în premieră mondială la Shanghai. Este foarte clar că polii clasici ai industriei încep să deraieze busolele unor cercetaşi obişnuiţi până acum să cunoască drumul până la Geneva, Frankfurt, Paris sau Detroit. Shanghai, bine ai venit printre cei vii! Ar trebui să ne gândim de acum la deplasări în China, pentru că altfel riscăm să pierdem legătura cu realitatea industriei.

P.S. Un bonus care subliniază decăderea treptată a saloanelor clasice şi ridicarea Shanghai-ului este faptul că, la doar două zile de la deschiderea salonului din China şi-a deschis porţile cel din New York. Dacă altă dată vorbeam de principalul eveniment de acest tip de după Geneva, astăzi vedem un Salon ceva mai sec, cu premiere importante pe care le numeri pe degetele unei mâini. Da, avem noul Impreza, noul Rio Sedan, Soul facelift sau noul Jaguar XF Facelift, dar atât.

E clar, constructorii auto supersport şi megapremium au pus mână de la mână şi şi-au dat seama că lucrurile nu funcţionează după cum vrei, ci după cum vrea piaţa. În condiţiile astea, informaţiile legate de SUV-uri care vor apărea în gamele Ferrari, Aston Martin, Jaguar, Maserati sau Alfa Romeo încep să se înmulţească. Ca iepurii. E de ajuns să daţi o căutare pe Automarket după acronimul SUV şi veţi avea în faţă o listă destul de grăitoare care ilustrează acest fenomen.

Modelul Porsche este, iată, unul de succes, iar acesta va fi preluat de mulţi în perioada următoare. După ani în care, foarte probabil, şefii marilor companii enumerate mai sus şi-au tocit unghiile căutând să găsească soluţii alternative care să întineze idealurile de generaţii ale unor oameni care dau numele mărcilor în cauză. Până la urmă, raţiunile economice primează.

Nu voi pune o întrebare, pentru că sunt 100% sigur că toţi veţi spune că un SUV Ferrari este o pată pe obrazul industriei, un bulgăre de noroi pe rochia unei mirese şi o femeie de Rubens pe un tablou cubist al lui Picasso. Vă spun doar că, acum 10 ani, un SUV Porsche părea de domeniul SF-ului, iar puriştii îşi făceau cruce cu mâinile şi limba-n cerul gurii atunci când auzeau aşa ceva. Astăzi, un Cayenne este o apariţie mai normală decât ştirile despre aglomeraţii pe autostrada spre Constanţa în weekend-urile din august. Iar Porsche pregăteşte Cajun, un al doilea SUV, de această dată ceva mai compact.

Pentru mine, un SUV al mărcilor de mai sus este garanţia faptului că acestea vor continua să producă modelele atât de iubite pe care la apreciem cu toţii. Fără SUV, viaţa e grea în ziua de azi.

Pentru că totul este posibil în 1 aprilie.

Farsa noastră din acest an a fost una mult mai complexă decât cele din anii anteriori. Nu am mai văzut biciclete Dacia, nu am mai văzut sigla Dacia pe tricourile de joc ale Barcelonei. Am văzut, în schimb, un Automarket.ro transformat într-un site de scandal, în care titlurile au fost unele pline de cuvinte pe care nu le găseşti de obicei pe acest site. Am încercat, astfel, să ne punem în pielea unui ziar de format tabloid şi care caută scandalul cu orice preţ, motiv pentru care, la finalul zilei, ştirile de astăzi arătau astfel:

Pentru noi, a fost un exerciţiu de stil. Pe cât de superficial arată un astfel de titlu, pe atât de complicat este să-i găseşti substanţa. Evident, avantajul este că în acest tip de abordare nu prea ai limite, astfel că ne-am lăsat imaginaţia să zburde. Au ieşit, astfel, ştiri cu subiecte serioase, scrise la fel de serios, dar cu titluri atât de diferite de ceea ce v-am obişnuit până acum, încât reacţiile unora dintre voi au fost pe cât de dure, pe atât de amuzante.

Au primit multe e-mailuri şi multe comentarii care ne acuzau că “am luat-o în direcţia Cancan, Click şi Libertatea” sau chiar “Prosport şi GSP” (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7), ba chiar înspre Promotor, colegii şi rivalii noştri din presa auto (1, 2). Mai mult, au fost mulţi care ne acuzau că “textele” noastre şi-au pierdut din seriozitate “de câteva” zile. Fără a-i menţiona pe cei care ne ameninţau că, dacă nu revenim la stilul anterior, ne vor scoate din RSS Reader sau nu ne vor mai citi (1, 2, 3, 4).

Nu, Automarket nu îşi va schimba linia editorială. De altfel, am anunţat farsa încă de ieri pe Twitter. Dacă vreţi, a fost un test pe care vi l-am făcut (prin farsă) şi pe care ni l-am făcut (un soi de CTC pentru verificarea calităţii). Şi unii, şi alţii au trecut cu bine testul. Evident, au fost mulţi care au simţit imediat farsa, la fel cum au existat unii care continuau să ne ameninţe că pleacă chiar şi după ce, în aceeaşi pagină de comentarii, un alt user anunţase deja că vorbim de o farsă. Iar asta înseamnă un singur lucru: că farsa a funcţionat.

Între timp, ştirile au revenit la linia editorială cu care v-am obişnuit. Pentru că, pe lângă faptul că am râs copios în cursul acestei zile căutând titluri (apropo, nu e deloc uşor să găseşti titluri în acest stil fără să te repeţi, am simţit-o pe propria piele), am avut grijă să punem la păstrare titlurile “normale” ale ştirilor noastre.

Bine aţi venit, deci, pe vechiul vostru site preferat! A fost 1 aprilie, am râs, acum revenim la muncă.

P.S. “Tabloidizarea” a atins şi secţiunea de Formula 1 astăzi. Mai multe despre asta găsiţi pe blogul lui Daniel.

P.S. 2 Am colectat cele mai reuşite farse din presa auto într-un material special dedicat Zilei Păcălelilor. De la M3 Pickup la specialiştii în găinaţ, merită toate citite. Nu e uşor să inventezi.

Probabil că mulţi dintre voi au observat deja, poate că unii nu. Automarket are o nouă faţă. Homepage-ul portalului nostru a ajuns la a treia versiune all-time, iar noi suntem mândri să vă prezentăm o primă pagină curată, simplă, clară.

Ce s-a schimbat:

1. Avem toate secţiunile importante evidenţiate clar, cu zone în care nu se mai întrepătrund bannere cu informaţie.
2. Secţiunea de maşini noi a primit o greutate mai mare odată cu redesignul paginii de start. Motivul: Automarket există pentru a vă ajuta să vă alegeţi viitoarea maşină. Chit că la acest pas ajungi prin ştiri, prin teste sau prin simpla căutare, am făcut totul mai simplu pentru ca cei care ne vizitează să nu aibă nicio problemă din acest punct de vedere.
3. Secţiunea de teste este mult mai vizibilă. Cele mai importante materiale editoriale realizate de Automarket au primit greutatea normală. În scurt timp se va schimba şi pagina fiecărui test în parte. Aceasta va deveni mult mai utilă pentru cei care ne citesc şi va conţine linkuri relevante pentru maşina testată.
4. Pasionaţii de ştiri au acum o zonă dedicată pe portalul nostru. De sus până jos, ştirile Automarket curg în ordine cronologică, pentru a uşura lizibilitatea. Cele mai importante informaţii ale zilei apar acum sus, în poziţii superioare.

Schimbarea paginii de start Automarket vine exact la cinci ani de la lansarea site-ului nostru. În 31 martie 2006 era lansat la apă Automarket.ro, un portal care a crescut cu răbdare, cu oameni de calitate, cu proiecte minunate şi cu un conţinut neîndoielnic. Pentru asta vă mulţumesc personal şi sper să ne vedem la anul, aici, din ce în ce mai mulţi şi mai informaţi.

Una dintre problemele pe care le au şoselele şi străzile din România este reprezentată de lipsa oricărei cunoştinţe în ceea ce priveşte utilizarea corectă a avariilor. Observ din ce în ce mai des că lipsa semnalizării şi utilizarea improrprie a luminilor de avarie devin religie, iar aceste lucruri nu pot decât să scadă considerabil civilizaţia din trafic şi, până la urmă, siguranţa din trafic.

În oraşe – cel puţin în Bucureşti – pare că luminile de avarie pornite ţin loc de semnalizare atunci când şoferii vor să staţioneze. Este foarte probabil ca luminile de avarie să însemne, în capetele celor despre care vorbim aici, elementele care îţi transformă staţionarea interzisă – deseori pe mijlocul străzii – în staţionare perfect legală. “Am pus avariile, deci totul e ok!” pare să spună cel care se întoarce triumfător în maşină după ce a lăsat-o în mijlocul străzii. Ce mai contează că traficul a fost gâtuit pe doi kilometri din cazua asta sau că o altă maşină nu a avut loc să iasă dintr-un loc de parcare din această cauză? “Bre, tu n-ai văzut avariile?! Aşteaptă, că vin, nu e vina mea că e coadă la covrigărie”, spune cel care e dat dispărut de 30 de minute.

Pe de altă parte, în weekend era să dau peste un tip care îţi oprise maşina în mijlocul şoselei pe timp de noapte pentru că i se stricase. Şi spun asta pentru că omul trebăluia pe sub capotă când am trecut razant pe lângă el. Se afla după o curbă, dar nu s-a sinchisit să aprindă luminile de avarie sau măcar să mă anunţe cu un triunghi reflectorizant că maşina lui zace inertă pe asfalt. Şi da, îi mergeau luminile, avea poziţiile pornite.

Domnilor, luminile de avarie sunt, aşa cum le spune şi numele, nişte becuri care se utilizează în cazul în care maşina a fost avariată şi au rolul de a semnaliza acest fapt. Atât. Ok, se folosesc, la noi, şi pentru a-i mulţumi celui din spate după ce omul a făcut un gest normal. Dar de aici şi până la a le folosi sugerând mesajul “Vin imediat”, ştiind că maşina ta are potenţialul de a bloca circulaţia la o oră la care oricum Bucureştiul geme de trafic, e mult bun simţ de pipăit. În lipsă.

video via | Trafictube

Cei care mă cunosc ştiu că sunt adeptul regulilor. Pentru că regulile te educă şi pentru că pierderile şi erorile sunt mai puţine. Şi totuşi, România te face să înţelegi, uneori, că dacă joci după reguli rişti să crăpi.

Regula dintr-o ţară civilizată este să nu depăşeşti pe linia continuă. Şi totuşi, această regulă poate fi încălcată atunci când la mijloc apare un element care nu doar că ignoră orice fărâmă de bun simţ, ci chiar elimină orice speranţă pe care o avem. Pentru că regula numărul unu în traficul din orice ţară civilizată este să nu punem în pericol siguranţa celor din trafic. Iar o Dacie construită acum 20 de ani încărcată cu mult peste ceea ce poate fi permis şi cu un şofer atât de inconştient încât ar fi în stare să îşi omoare familia doar pentru a duce un scaun în plus pe plafon nu poate fi decât un element care pune sub semnul întrebării siguranţa.

Şi nu, nu funcţionează reţeta clasică “Meştere, eşti cretin, dacă nu are bani omul, ce maşină ai vrea să aibă?”. Pentru că libertatea ta se termină unde începe libertatea mea. Iar dacă tu nu mă laşi să circul civilizat pe şosele şi stau în spatele tău cu 30 km/h timp de 10 kilometri, ar fi cazul să laşi volanul şi să te apuci de autobuz, tren şi altele de genul ăsta.

Dacă nu ai bani de maşină, nu conduci una. Este fix atât de simplu. Şi ghici ce! Nici măcar nu e o regulă valabilă doar la noi.

Blogul pe care vă aflați a câștigat categoria auto&moto a Roblogfest 2011. Pentru cei neinițiați, vorbim de cel mai important concurs de acest tip care are loc anual în România. Au fost în total 1059 de nominalizări la toate categoriile, iar categoria auto a avut 15 nominalizați.

Vă mulțumesc tuturor celor care ați votat și tuturor celor care citiți opiniile mele despre ceea ce se întâmplă în industria auto. Și, pentru că se cuvine, promit o schimbare în bine a blogului, care va primi în scurt timp facilitățile și caracteristicile unui blog 2.0. Pentru că, din punctul meu de vedere, un astfel de rezultat obligă.

Felicitări speciale prietenilor de la BMWBlog.ro și echipei de acolo pentru titlul la categoria Blog de brand/produs.

Lista completă a câștigătorilor (via Sorin)

Popular

Blog colectiv – Prin Brașov
Blog sub 18 ani – Paul Sanduleac
Blog de muzică – BlackSheepSound
Blog culinar – Arta culinara Doina
Blog de filme – Caiet de insemnari
Blog de sport – Ganduri de noapte (sportive)
Blog travel – Imperator Travel
Blog de fashion – I Love Handmade
Blog auto & moto – Mircea Meșter 
Cel mai popular blog – Prin Braşov

Jurizat

Blog de fotografie – Constantin Nimigean – Oitzarisme
Blog despre comunicare (media&advertising) – Iulian Comanescu
Blog cultural – veiozaarte
Blog de web design/creaţie – Fredo & Pid’jin
Blog despre politică – Moshe & Mordechai
Blog despre business – riscograma
Blog despre tehnologie – Dan Dragomir
Blog de jurnalist – Catalin Tolontan
Blog de brand/produs – BMWBLOG
Blog de companie – Headvertising
Cel mai bun cont de Twitter pentru o companie/brand – Crocodilu Trilulilu
Cea mai bună pagină de Facebook – Tuborg Sound
Cea mai bună aplicaţie de Facebook – Groupama
Best use of social media într-un mix de comunicare – Tuborg Sound
Cea mai bună campanie pe social media – Groupama

Nenorocirea care s-a abătut asupra Japoniei în 11 martie nu a scos la iveală doar faptul că un colos industrial şi tehnologic de mărimea Japoniei poate avea probleme mari din punctul de vedere al siguranţei populaţiei proprii, ci şi un aspect al industriei auto care este deseori ignorat de public şi de presă. Este vorba de importanţa furnizorilor de piese şi subansamble în economia producţiei unui constructor auto.

La început, au fost mărcile auto japoneze. Evident, acestea au anunţat imediat după cutremur şi tsunami că îşi suspendă producţia în Japonia pentru cel puţin o săptămână. Părea – pentru ignoranţii din noi – un termen pus la punct pentru ca agitaţia să se aşeze, iar oamenii să se poată pune din nou la muncă. Dar problemele au continuat. Motivul: lipsa de materii prime, de piese, accesorii, subansamble. Furnizorii din zona afectată de cutremur nu mai puteau munci (unele fabrici au fost luate efectiv pe sus de valul uriaş), iar constructorii auto nu mai aveau cum să producă maşinile. Degeaba se apucau ei să construiască o maşină, dacă nu aveau sistemul de navigaţie al maşinii. Sau volanul. Sau geamurile. Sau mânerul schimbătorului. Sau scaunele. Sau bateria. Sau cine ştie ce modul de comandă electronică. Sau, pur şi simplu, siglele care trebuia să fie puse pe maşină. Sau, în cazul uzinelor de producţie a motoarelor, dacă nu aveau chiulase. Sau pistoane. Sau bujii.

PROBLEMELE CONTINUĂ

Am spus “OK, producătorii japonezi au probleme, sperăm să şi le rezolve”. Dar bulgărele de zăpadă a continuat şi continuă. Pentru că nu vorbim doar de furnizori locali (de obicei, furnizorii principali îşi fac situri de producţie lângă uzina de asamblare pentru a scuti costuri de transport), ci şi de unii globali. Astfel, aflăm pe zi ce trece că din ce în ce mai mulţi constructori auto au probleme cu producţia pentru că unii furnizori din Japonia nu pot produce piesele de care aceştia au nevoie.  Au intrat în joc, pe rând, General Motors (uzinele din State nu puteau continua să producă modele precum Chevrolet Colorado sau GMC Canyon), Opel (care n-au mai putut să producă noul Corsa facelift în această săptămână în Germania din cauză că le lipseau piese japoneze care nu aveau de unde să vină), Renault-Nissan (care au oprit orele suplimentare şi schimburile din weekend în Coreea de Sud, la uzinele Samsung), PSA Peugeot Citroen (care vor domoli ritmul de producţie la uzinele europene) sau Volvo (care au anunţat că mai au piese pentru doar 10 zile de producţie în ritm normal şi că nu ştiu ce vor face după data de 28 martie).

Evident, pe lângă producătorii de mai sus, mărcile auto japoneze au început să aibă probleme şi la uzinele din afara Japoniei. Şi nu numai. Clienţii americani care merg acum în showroom-urile Honda nu mai pot să comande modelele Fit, Insight, CR-Z, Civic Hybrid, Acura TSX şi Acura RL. O navă care ducea 1300 de maşini Infiniti spre Statele Unite a fost lovită de tsunami, iar clienţii mărcii care aşteptau comanda deja plătită vor fi nevoiţi să mai aştepte cel puţin câteva săptămâni. Americanii care comandă Toyota Prius ar putea să fie nevoiţi să aştepte mult mai mult din cauza faptului că bateriile celui mai vândut hibrid din lume sunt produse în Japonia într-o fabrică afectată de dezastrul natural. Nissan vrea să aducă în Japonia motoare produse în SUA. BMW şi VW şi-au evacuat angajaţii din Japonia. Iar preţul multor maşini japoneze ar putea creşte.

Şi aşa mai departe.

Lanţul furnizorilor este atât de sensibil, atât de subţire, încât ne dăm seama în momente cum sunt cele de azi că o singură piesă lipsă de pe o maşină face ca întreaga linie de producţie a unei uzine să se oprească pe timp nedeterminat. Aici nu vorbim însă de o singură piesă ci, după cum spune Carlos Ghosn, de 40 de furnizori japonezi încă afectaţi grav de probleme. Ce trebuie să înţelegi de aici? Nu, maşina ta nu este produsă în Turcia. În România. În Japonia. În State. În Slovacia. În Italia. Nu, nu ţi-ai luat o maşină produsă într-un singur loc. Maşina ta este atât de “internaţională”, încât există riscul teoretic ca o substanţă care se găseşte doar în minele din Malawi să pună în pericol producţia pe termen nelimitat.

Într-o discuţie pe care am avut-o acum vreo doi ani cu Jonny Smith, unul dintre coprezentatorii Fifth Gear, am ajuns la concluzia că unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care şoferii la fac la volan este să fumeze. Nu era vorba de o atitudine care să atace acest obicei până la urmă perfect inutil (dar asta este o altă discuţie, mult mai lungă şi complet nepotrivită aici), ci de faptul că vorbim, practic, de foc deschis într-o maşină care rulează.

În accepţiunea lui Jonny, focul deschis într-o maşină (fie el şi “concentrat” într-o ţigară) este cel puţin la fel de periculos pentru şofer, pasageri, maşină şi pentru cei din trafic precum este un SMS scris la telefon. Sau o convorbire la telefon, elemente amendate de poliţie în orice ţară din lume în acest moment. Explicaţia logică, normală şi care nu poate fi combătută cu argumente este faptul că dacă scapi ţigara din mână ajungi într-un moment în care nu că nu mai eşti atent la drum, dar volanul tinde să fie ultimul lucru la care te gândeşti. Nu e vorba de autoconservare aici, ci de faptul că e normal instinctual să te protejezi pe tine când îţi cade o ţigară în poală.

Nu vorbim, deci, de efectele fumatului asupra atenţiei şoferului sau asupra sănătăţii celor din maşină. Ci de efectele potenţiale ale focului, ale ţigării în sine. Practic, e ca şi cum ai ţine între degete o torţă aprinsă. Iar acest lucru este ignorat de toată lumea, implicit de lege.

Eşti pro sau contra?

Ok, suntem cu toţii fericiţi că iarna începe să dispară din peisaj şi că prindem temperaturi de peste 10 grade, motiv pentru care putem să ne schimbăm pneurile de iarnă cu unele de vară, urmând ca maşina să iasă din “chingile” în care-am ţinut-o în această iarnă odată cu prima vizită pe o şosea ferită şi sinuoasă, aşa cum sunt multe frumoase în România.

Ce ne facem însă dacă nu avem un buget foarte ridicat pentru pneurile de vară din cauza faptului că iarna ne-a secat de economii? Evident, putem să cautăm pe secţiunea specială Automarket pneuri ieftine, dar nu despre asta vreau să vorbim aici. Alternativa este să găseşti pneuri second hand, reşapate sau chiar pneuri noi produse de branduri mai puţin cunoscute şi mai degrabă chinezeşti.

Aici vine mica problemă. Deşi cele noi par mai atrăgătoare, fiind şi ieftine şi “arătoase”, încercaţi să vă gândiţi de două ori la ce pneuri vă veţi cumpăra. Asta pentru că maşina fiecăruia dintre noi se sprijină pe doar patru suprafeţe de mărimea a două palme, iar un pneu ales doar pentru că e ieftin ar putea să aibă efecte nedorite asupra maşinii sau, în cazuri extreme, chiar asupra voastră.

Cel mai bun exemplu în acest sens este un studiu realizat foarte recent în Germania. În carul acestuia au fost comparate diverse mărci de anvelope, rezultatele fiind – aşa cum e normal – dintre cele mai diverse. Normal, pe primele locuri în materie de performanţe s-au clasat mărcile cunoscute (Good Year, Dunlop, Michelin, Birdgestone, Pirelli, Continental), ultimele fiind anvelopele produse de mărci fără nume şi fără ocupaţie. Dar cel mai mare semnal de alarmă a fost tras după testul cu pneurl Chengshan CSR6. Deşi avea indicele de viteză V specificat pe flanc (adică poate “duce” până la 240 de kilometri pe oră), pneul a explodat pur şi simplu în timpul testului la doar 230 de kilometri pe oră. Rezultatele studiului sunt disponibile AICI.

Nu vă grăbiţi şi faceţi alegerile corecte.