Sebastian Toma

Colegii Petrica Rachita şi Razvan Chiruta de la România Liberă au realizat un material savuros despre un caz de ipocrizie demn de dicţionar. Subiectul principal al materialului este Rovana Plumb, fostul Ministru al Mediului şi Schimbărilor Climatice, actual Ministru al Muncii, care a ”uitat” să-şi înmatriculeze maşina în ţară şi a preferat vecinii noştri de la Sud, bulgarii. Altfel spus, în loc să plătească taxa pe care tot dânsa a instituit-o, a înmatriculat maşina în altă ţară, unde era mai ieftin. Vedeţi voi, americanii au o vorbă ”practice what you preach”, care vine ca un antonim englezesc al ”să faci cum zice popa, nu cum face el”.

Lucurile de parcare din faţa casei familiei Plumb. Familia ministrului Rovana Plumb. Foto:România Liberă

Versiunea oficială a fostului Ministru al Mediului, care are acum un SUV şi un M6 în faţa casei, pe lângă un grup generos de gărzi de corp cu maşini care umflă bine atmosferă cu CO2, este că Audi-ul despre care o întreabă(n.r. Audi Q7)  nu a fost niciodată folosit în activitate de Ministrul Mediului şi că nu este deţinut în prezent de dânsa, iar autovehiculul ”Audi Q7” menţionat în declaraţiile de avere anterioare a fost înstrăinat în 2013.

Să recapitulăm: „Doamna Rovana Plumb nu deține și nu a deținut în proprietate nici un autoturism marca Audi Q7, înmatriculat în Bulgaria. Nu a folosit și nu va folosi, personal, un astfel de autoturism în activitatea domniei sale. Mașina menţionată în declaratiile sale de avere anterioare a fost înstrăinată către o terță persoană, în anul 2013”. - asta declară consilierul personal al Ministrului Rovana Plumb într-o adresă către jurnaliştii de la România Liberă.

Din declaraţia de mai sus, putem doar să înţelegem că Rovana Plumb a avut, la un moment dat, un Audi Q7 inclus în declaraţia de avere, dar nu l-a folosit niciodată, dar de fapt nu a fost al dânsei? Există o vânzare a unui automobil Audi Q7 către o persoană fizică în 2014 în declaraţia de avere a ministrului Rovana Plumb, ceea ce confirmă ambele variante – că maşina nu îi mai apărţine dânsei, dar că i-a aparţinut. Cum vine asta? Cam aşa: “Nu a fost niciodată a doamnei Plumb, dar a fost în declaraţia de avere, dar apoi a vândut-o, dar n-a mers niciodată cu ea, dar nu a avut de fapt un Q7.“

Între timp, şoferul familiei Plumb (inside note: nu ştiţi cât m-am abţinut să nu fac glume previzibile privind numele dânsei pe vremea când conducea Ministerul Mediului..) le-a declarat celor de la România Liberă că maşina respectivă este folosită de fiul doamnei Plumb, iar alţi martori le-au furnizat acestora informaţii şi imagini care-i pun pe membrii familiei Plumb în Q7-le respectiv. Ce-i drept, niciuna nu o menţionează pe doamna Rovana Plumb, dar tot este o minciună la mijloc.

Mi se pare mai mult decât ruşinos ce se întâmplă aici, iar orice angajat într-o funcţie publică prins într-o asemenea ipostază ar trebui să-şi strângă lucrurile din proprie iniţiativă şi să părăsească locul de muncă, alături de scuzele de rigoare în faţa cetăţenilor ţării. Ar ajuta şi dacă ar corecta greşeala şi ar înmatricula apoi maşina în România, cum a promis că va face într-un interviu acordat unui post TV.

Se va întâmpla asta? Probabil că nu. Pentru că obrazul este gros. Prea gros pentru nimicuri cum ar fi un Q7 înmatriculat în Bulgaria.

Via RomâniaLiberă | Foto: RomâniaLiberă

Ieri am fost la un eveniment Renault unde a fost invitată şi Rovana Plumb, Ministrul Mediului şi al Schimbărilor Climatice. Vorbesc despre Gala Femeilor de Succes de la Renault România, unde doamna Plumb a ţinut un mic discurs. Însă, vizita doamnei Plumb a mai avut un punct în agendă: conducerea unei maşini electrice. Din ce am înţeles, este prima maşină electrică pe care o conduce actualul ministru al mediului, ceea ce nu-i chiar excepţional când ne gândim că ministrul s-a angajat să susţină aceste vehicule fără măcar să se fi urcat vreodată la bordul unuia.

Sigur, realizez că nu toată lumea a condus maşini electrice până acum, dar vorbim despre un ministru, totuşi, de la care ne aşteptăm să aibă mai multe porţi deschise decât cetăţeanul de rând. Ca să nu mai vorbim despre beneficiile de imagine pe care ar putea să le aibă un importator sau distribuitor de automobile prin faptul că maşina sa electrică sau ecologică este condusă de ministrul mediului dintr-un stat, ocazie bifată cu succes de cei de la Renault. Foarte bine.

Probabil că vă întrebaţi ce naiba a fost aşa de special la plimbarea lui Rovana Plumb de m-a făcut să scriu despre asta. Doamna Plumb a condus Renault Fluence Z.E.  de la hotelul Ramada din Piteşti până la Uzina Dacia din Mioveni, parcurgând un traseu de 18 kilometri.

Ei bine, până să se urce la volanul lui Fluence Z.E., doamna Plumb a participat alături de noi la conferinţa celor de la Renault. Recunosc, nu am observat când a sosit dânsa, dar abia așteptam să ajungă, în vederea unui mic interviu pentru voi. La fel ca puhoiul de jurnalişti, cameramani şi fotografi prezenţi la eveniment, am alergat afară pentru a-i face câteva fotografii în momentul în care se va urca la volanul modelului electric produs de francezi. Ajung în faţa hotelului cu pricina şi văd un Renault Fluence Z.E., încadrat de mai multe maşini negre. Ok, zic eu, probabil că sunt cei de la SPP, responsabili de protecţia unui demnitar, cum este și doamna Plumb.

Ce n-am înţeles prea bine şi a ajuns să mă indigneze este faptul că, în paralel cu vehiculul electric al francezilor, staţiona un Audi A8 al generaţiei precedente, care avea motorul pornit. La prima vedere nu-i mare lucru, deja ne-am obișnuit cu fenomenul. Însă, A8-ul în cauză făcea parte din delegația doamnei Plumb.

Menţionez că doamna Plumb era cel mai înalt oficial al guvernului prezent la eveniment, în timp ce oficialii Renault circulau cu modele Renault, deci este exclusă posibilitatea ca mașina să îi fi aparținut altui personaj important de la eveniment.  Aşadar, vorbim despre maşina cu care doamna Plumb a sosit la eveniment, care o va urma până la Uzina Dacia şi care o va duce înapoi la Bucureşti.

Acum vin două întrebări de bun simţ:

1. De ce naiba circulă ministrul mediului cu o maşină de lux (cel mai mic motor din gama A8 are 2.8 litri, dar maşina cu care circula doamna Plumb era echipată cu un diesel, deci vorbim despre un propulsor de minim 3.0 litri)?

2. De ce avea maşina respectivă motorul pornit dacă demnitarul nu urma să meargă cu ea?

E mai mult decât o problemă de imagine aici. Este o problemă de bun simţ. Nu am pretenţia ca un ministru să circule cu bicicleta, dar flota Guvernului este suficient de generoasă încât să găsească un model mai ecologic. Mi se pare ipocrizie să declari sus şi tare ”Poluatorul Plăteşte”, iar tu să circuli cu o maşină care emite 229 grame CO2 pe kilometru şi are motor de 2.967 centimetri cubi (mă refer aici la versiunea 3.0 TDI, cea mai probabilă motorizare pentru respectivul model). Spre comparaţie, fostul ministru Nicolae Nemirschi primise de la Lexus în custodie un LS450 Hybrid. Nu sunt specialist în domeniu, dar AŞA “SE FACE PR”!

Mai mult decât atât, când orice producător de automobile îţi recomandă să opreşti motorul la orice staţionare mai lungă de 30 de secunde, este chiar aberant să stai cu motorul pornit >10 minute, cât am stat noi acolo până când a sosit şi plecat doamna Plumb. Până la un punct, este o treabă de securitate şi cei de la SPP au, probabil, normele interne pentru proceduri de genul. Dar “nu dă bine” un asemenea lucru, căci pericolele la care era supusă doamna Plumb erau aproape nule – fiind înconjurată atât de reprezentanţi ai SPP, cât şi de cei mai importanţi oameni din ierarhia Renault România, nefiind nevoie de extracţia urgentă a demnitarului în orice clipă, căci nu avea cine să-i pună în pericol siguranţa. E ca şi cum ai purta două veste antiglonţ într-un buncăr antiatomic, când eşti singurul din buncăr şi ţara ta nu-i în război. Iar dacă ar fi fost nevoie de o ”extracţie” ca-n filmele americane, ghinion, pentru că maşina respectivă era prinsă între alte două vehicule dintr-o coloană, nefiind posibilă ”fuga” în cazul unei situaţii de urgenţă adevărate.

Am trecut şi peste partea morală a întregii experienţe. Acum, vine partea de grijă exagerată: pentru ”testul” doamnei Plumb, s-a format o coloană oficială care a inclus peste 10 vehicule, incluzând aici antemergător de la Poliţia Rutieră, Fluence-ul electric menţionat mai sus şi vehiculele SPP aferente.

Ca idee, noul Papă de la Vatican s-a afişat în public într-o maşină mai ieftină decât cea în care este plimbată doamna Rovana Plumb, respectiv un Volkswagen Phaeton, iar evenimentele la care a participat Papa Francisc au inclus şi plimbări la bordul unui G-Klasse decapotat, unde Papa a stat în picioare, fără niciun fel de scut.

Am ataşat şi două imagini pentru a ilustra ce şi cum, regret că nu am pozat şi maşina doamnei Plumb.

Acum, serios, cine este mai important şi mai în pericol? Ca să nu mai vorbim despre faptul că Preşedintele României a venit la mai multe evenimente şi a plecat de la aceleaşi evenimente cu o coloană oficială mult mai modestă, care număra mai puţin de cinci maşini.

Ultima dată când am verificat, Preşedintele Băsescu a condus, în repetate rânduri, un automobil standard prin traficul din Bucureşti. Fără coloană oficială, fără nimic (sau, cel puţin, nu erau vizibile respectivele maşini).

De unde şi până unde are nevoie Ministrul Mediului de o asemenea coloană oficială şi de ce necesită atâta protecţie? Să fie din cauza unui timbru de mediu exagerat şi prost gândit, care afectează zeci de mii de şoferi, mulţi dintre ei ajungând să piardă câteva mii de euro pe fondul acestei taxe gândite cu cizma?

Vreme de 14 luni, un cumpărător putea să înmatriculeze în România un automobil nou, cu un motor cu o cilindree de până la 2.000 cmc şi respectând normele Euro 4, fără ca acesta să plătească taxa de poluare.  Decizia a venit, ca de obicei, printr-un OUG emis în decembrie 2008, iar guvernanţii au decis să renunţe la acest ”favor” în februarie 2010. Măsura a fost hulită de unii ca fiind protecţionistă faţă de industria auto autohtonă, iar unele voci se plângeau că nu se aplică şi vehiculelor rulate care respectă aceleaşi criterii.

Dăm pe repede înainte trei ani şi ajungem în prezent. Acum, Ministrul Mediului nu mai este Laszlo Borbely, ci Rovana Plumb.  Iar taxa auto/de poluare a fost înlocuită cu timbrul de mediu. Timbru care promite să nu discrimineze pe nimeni, niciodată. Ce înseamnă această nediscriminare? Că toate vehiculele care nu au plătit până acum vreo taxă de poluare vor plăti această taxă la prima transcriere a dreptului de proprietate.

Practic, statul le trage câteva palme celor care au avut curajul să-şi cumpere o maşină favorizată de Guvern în perioada menţionată anterior prin scutirea de la taxa de poluare. Cum vin aceste palme? Mai rău ca o serie de croşee de la Doroftei. De bine, de rău, dinţii ţi-i mai repari, dar gaura din portofel şi sentimentul de ”mamă, ce ţeapă mi-am luat!!” nu trece niciodată.

De ce vorbesc despre ţeapă? Pentru că Guvernul a decis să pedepsească tocmai oamenii pe care i-a ”ademenit” în 2008 şi 2009 să cumpere maşini noi, euro 4, cu motoare de până la 2000 cmc, prin scutirea de la plata taxei de poluare. La vremea aceea, pentru un Logan 1.4 MPi plăteai aproape 500 de euro, până să vină această scutire. Când îţi cumperi o maşină de până la 20.000 euro, fiecare eurocent contează, aşa că măsura a fost una benefică. Din păcate, timbrul de mediu a crescut cel mai mult pentru vehiculele cu motoare Euro 3 şi Euro 4, aşa că statul loveşte victimele când sunt la pământ până le face ”bune” de dus la morgă, căci timbrul pentru acel Logan ajunge acum la aproape 1000 de euro.

Cum ar suna asta dacă ar încerca cineva să-i dea logică deciziei: “Poluatorul plăteşte, iar maşinile mai noi vor polua mai multă vreme decât maşinile mai vechi de 15 ani, care mai au puţin şi se reciclează singure de cât de ecologice sunt, aşa că le reducem cuantumul taxei pentru cele vechi şi îl mărim pentru cele mai puţin poluante, mai noi şi mai sigure.”

Sfatul doctorului: Nu vă cumpăraţi nici hibrizi sau maşini electrice, că voi urmaţi!

Ieri a fost votat proiectul de lege care priveşte noul timbru de mediu. Într-un stat civilizat, adică diferit de România, ar fi putut să fie un motiv de bucurie. Teoretic, maşinile poluante ar fi fost trimise uşor, uşor, la casat, iar toată lumea şi-ar fi cumpărat maşini noi şi ecologice, cine ştie, poate chiar şi maşini electrice! Fantezia merge atât de departe încât există o primă de la stat de 12.000 RON pentru achiziţia unei maşini 100% electrice. Ca idee, o maşină electrică te costă aproape 40.000 de euro, deci prima respectivă nu prea înseamnă mare lucru.  Între timp, hibrizii nu beneficiază de nicio primă, deşi sunt modele care costă mai puţin de 20.000 euro.  Mai mult decât atât, Opel Ampera, spre exemplu, nu este considerată maşină electrică de RAR, deoarece are şi un motor cu ardere internă, cu toate că acesta nu angrenează roţile în mod direct. În tot acest timp, Guvernul se plânge că nu strânge suficienţi bani la buget, dar poate să acorde 2.500 de euro primă pentru un vehicul de 40.000 de euro, de parcă ar fi necesară acea primă pentru a stimula achiziţia respectivului vehicul.

Dacă ne uităm doar la acest aspect, proiectul sună chiar mişto. Ei bine, hai să vă spun cine pierde în cazul noului timbru de mediu.

-Piaţa auto ar putea să îngheţe, cel puţin la nivel oficial, deoarece clienţii de maşini noi din perioada de boom (2005-2008) nu vor vrea să-şi vândă maşinile pentru că vor pierde foarte mulţi bani la revânzare din cauza timbrului de mediu, pe care îl va achita cumpărătorul, dar trebuie să fii nebun să-i dai statului român câteva mii de euro ca să înmatriculezi o maşină care valorează între cinci şi 15 mii de euro (aş merge mai departe şi cu maşinile de peste 20.0000 euro, sunt sigur că se aplică şi acolo filozofia). Cine pierde? România, dealerii şi importatorii, românii, băncile care ar fi acordat credite pentru noile maşini.

- Tranzacţiile cu autovehicule rulate ar putea trece într-o zonă gri spre neagră, în care acestea nu ar mai fi oficializate până la capăt pentru a evita plata taxelor. Asta înseamnă succes pentru cei care fac înmatriculări în Bulgaria, pentru bulgarii care intermediază toată treaba şi pentru notari, indiferent dacă respectivele tranzacţii implică sau nu înmatricularea în Bulgaria. Cine pierde? Cetăţenii cinstiţi şi statul, care ar fi plătit/încasat taxe pentru vehiculele înmatriculate legal în România.

- Creşterea tranzacţiilor cu automobile Non-Euro, Euro 1 şi Euro 2. Aşadar, electoratul care apreciază micii şi berile gratis oferite în pieţele publice odată la 4/5 ani nu va suferi prea mult de pe urma noii taxe. Din contră, sunt chiar favorizaţi. Orice maşină mai veche de 14 ani este favorizată de noul timbru de mediu. Dacă simţiţi că nu vă încadraţi în categoria ”fan pomeni electorale”, nu vă simţiţi jigniţi, căci am generalizat categoria pentru a sublinia până unde merge partea cu ”socialismul” din guvernarea actuală.  Cine pierde? Oricine vrea să tranzacţioneze o maşină mai nouă de 10 ani, respectiv o maşină cu motor Euro 3/Euro 4 şi chiar cei care vor să cumpere o maşină nouă cu motor Euro 5!

- Noul timbru de mediu pavează drumul pentru utilizarea prelungită a vehiculelor cu motoare Euro 3 şi Euro 4, pe care guvernul le vede ca fiind ultra-mega-poluatoare. Cei care le deţin le vor folosi mai multă vreme, ca apoi să le caseze şi să-şi cumpere automobile noi. Însă, ar putea trece ani buni până când se va întâmpla asta. Sau, ar putea să le vândă atunci când valoarea lor va atinge un punct rezonabil pentru ei şi timbrul de mediu va avea o reducere suficient de mare (corelată cu vechimea). În cazul vechimii, înseamnă că vor fi reduceri impresionante ale timbrului de mediu pentru maşinile cumpărate în 2005 abia în anul 2020, dacă se va păstra actuala formulă a timbrului de mediu.  Cine pierde? România, dealerii şi importatorii, românii, băncile care ar fi acordat credite pentru noile maşini.

- În loc să iasă de pe şosele autovehiculele cu motoare cu normă de poluare Euro 2 sau mai slabă, acestea vor fi folosite în continuare, pentru că sunt ieftin de reparat şi întreţinut, piesele sunt încă accesibile şi disponibile pe pretutindeni, iar acestea încă au o valoare agreabilă la revânzare. Mai mult decât atât, multe modele au devenit accesibile graţie vechii taxe, care le penaliza sever! Cine pierde? Cei care au vândut deja o maşină Euro 2, Euro 1 şi Non-Euro la un preţ derizoriu pentru a favoriza vânzarea; cei care respiră noxele generate de aceste automobile; service-urile, pentru că multe modele din această categorie sunt reparate fie în regie proprie, fie de service-uri care ocolesc normele fiscale din România.

Exemple sunt multe, dar povestea pe scurt este că pierdem cu toţii de pe urma noului timbru de mediu. De ce? Vor fi mai puţine tranzacţii cu automobile rulate, mai puţine maşini noi vândute (nu de alta, dar nu scoate nimeni bani din piatră seacă doar fiindcă Guvernul îl împiedică să-şi cumpere o maşină rulată pe care şi-o permite), mai puţine taxe aduse la buget şi tot aşa.

Ce vroia Guvernul să obţină? Venituri suplimentare de 100.000 RON la Fondul de Mediu, care ar fi fost realizate DACĂ românii şi-ar fi păstrat obiceiurile de cumpărare.  Ceea ce nu o să se întâmple, pentru că nimeni nu şi-ar permite timbrul în cazul vehiculelor Euro 3 şi Euro 4,  la care aceasta a ajuns la valori de mii de euro, plecând de la câteva sute de euro în 2012.

În mod tradiţional şi românesc, soluţii existau, dar acestea au fost evitate din motivul clasic – erau prea logice, iar logica nu se pupă cu guvernanţii şi cu legile româneşti.  Românii (şi orice alt popor din lume, probabil) vor cumpăra întotdeauna cea mai nouă şi cea mai bună maşină pe care şi-o permit. Nu poţi să-i obligi printr-o lege să cumpere o maşină nouă. Însă, acea lege îi poate face să nu mai cumpere nimic, sau să cumpere maşina care va fi taxată cel mai puţin. Care va fi, evident, ceva cu 14 ani vechime şi motor Euro 2.

Până la urmă, cine beneficiază de pe urma noului timbru de mediu? Statul sigur nu ia mare lucru, iar cetăţenii nu par să fie favorizaţi..