Manifest

Salut. Tu, cel care citeşti aceste rânduri, eşti unul dintre cei mai ghinionişti oameni de pe pământul ăsta. Dar poate că ştii asta deja. Dar când spun ghinionist, mă refer la al dracu’ de ghinionist.

Tu, iubitorule de maşini, ai fost cel care înainte de Revoluţie citeai ce prindeai în materie de maşini şi reţineai ce puteai. Existau câteva surse de informare în acest domeniu, dar nu aveai cum să priveşti cu jind peste graniţe, unde revistele erau normale, maşinile inovau, clienţii cumpărau din plăcere, iar pasiunea era alimentată şi întreţinută de o industrie înfloritoare. În tot acest timp, tu erai pedepsit la obedienţă pasivă involuntară. Primeai o maşină şi atât, şi aia pe sărite, iar apariţiile care veneau din est erau văzute ca nişte adevărate comori estetico-tehnice.

Tu, iubitorule de maşini, ai fost cel care ai asistat cu nerv la apariţa primelor reviste auto adevărate, încercări sudate de oameni care împărţeau aceeaşi pasiune cu tine. Ai început să vezi că lumea maşinilor este de fapt colorată, are miros şi gust, are virtuţi pe care tu nu le-ai mai întâlnit, dar le-ai bănuit. Pasiunea ta, iubitorule de maşini, începea să aibă o bază, reuşea să scape din chingi şi le puteai arăta acum celorlalţi că tu iubeai maşinile, nu maşina. Singura. Ok, poate nu singura, dar una dintre cele foarte puţine.

Tu, iubitorule de maşini, ai simţit apoi cum eşti luat de valul de fani născuţi peste noapte, de cunoscători într-ale meseriei, de mecanici de carieră inventaţi în cursuri lipsă şi de cunoscători care “fac” Germania şi îţi povestesc la o şuetă ce mai vor să scoată în următoarea perioadă constructorii, pentru că el a văzut maşinile de peste câţiva ani pe autostrăzile din Germania. Tu, cel care tresare când aude numele Ferry, care ştie că Maybach e altceva şi mai ales altcineva decât doar se vede, cel care suspină după liniile unui Stratos, după pasiunea pe care ţi-o inspiră un quattro, după praful din raliurile adevărate şi după culorile incredibile ale unor maşini din Le Mans, ai fost nevoit să înduri gloata de fascinaţi ale căror cunoştinţe se opresc la TDI şi ale căror pasiuni există doar în analele proprii. Şi ai tăcut, pentru că, nu-i aşa, dacă te cerţi cu ei rişti ca lumea să nu mai facă diferenţa.

Tu, iubitorule de maşini, ai conştientizat ce înseamnă strategie, concepţie, design, cunoştinţe, abordare. Ai ştiut din prima că proiecte precum Logan nu sunt destinate eşecului pentru că maşina e urâtă, ci reprezintă altceva decât ce ai văzut până atunci, e un produs croit pe noi şi că o piaţă superficială nu poate niciodată să înghită produse cu o concepţie complexă. Tu, iubitorule de maşini, ai băgat capul în pământ şi ai oftat lung în tine când ai văzut cum carnetul de şofer devine un drept, nu un privilegiu. Când ai văzut cum pasiunea ta înseamnă zero pe lângă banii altora. Când ai văzut cum eşti contrazis, omorât ideatic şi apoi aruncat la rechinii logicii. Cu argumente care nu există.

Tu ai respirat din ce în ce mai greu când – conştientizând faptul că avem o piaţă mică, mică, mică de tot – auzeai în jurul tău că o maşină abia lansată a apărut pe şoselele şi că “e plin de Lamborghini-uri”, pentru că tu ştiai foarte bine că cele 3-4-5 bucăţi reprezintă minim în contextul raportului populaţiei, că reprezintă mult mai puţin decât se întâmplă în orice altă ţară civilizată. Tu ai ştiut că orice exagerare este de fapt pur şi simplu expresia superficialităţii, a unor cunoştinţe lipsă şi a unui contact abia limitrof cu realitatea

Tu, iubitorule de maşini, ai sperat o dată, de două ori, de trei ori şi apoi ai pus capăt speranţei când ai auzit că în România vor avea loc evenimente sportive pe circuite imaginare. Te-ai călit şi nu mai pui botul la anunţuri cretine care te anunţă că un circuit de karting e de fapt unul de nivel internaţional pe care se poate întâmpla orice “în afară de Formula 1″. Ai ajuns la capătul răbdării, ai văzut că nu se va întâmpla niciodată ce se întâmplă în afară. Ai respirat uşurat abia când ai mers în Piaţa Constituţiei şi ai văzut camioanele FIA GT acolo, iar maşinile gata de start. Ai văzut că da, se întâmplă în sfârşit ceva, că am ieşit din era întunericului mediatic şi că nu mai suntem nişte bieţi muritori într-o pată neagră undeva în estul Europei. Ai respirat miros de benzină arsă şi ai admirat bucăţi de pneuri, dar apoi ai privit în jurul tău. Şi, văzând tribunele goale, ţi-ai dat seama că niciodată nu vom vedea un circuit adevărat în România. Pentru că un circuit nu poate trăi dintr-un singur eveniment la care oricum tribunele se umplu pe sfert. Şi da, ai oftat încă o dată, pentru că probabil că te-ai născut într-un popor greşit.

Ai fost lovit apoi de faptul că revistele auto dispar încetul cu încetul, mâncate din interior şi din exterior. Pentru că, atunci când în afară vezi tarabe pline de reviste care merg de la discuţii auto până la pasiunea unor nebuni frumoşi care scot o revistă de sine stătătoare dedicată modelului Porsche 911, îţi dai seama că ţi-ai da jumătate din bani pentru a putea citi aşa ceva la noi. Dar că asta nu se va întâmpla niciodată.

Tu, iubitorule de maşini, ai privit cu resemnare bătăile infinite în justiţie între asociaţiile de jurnalişti care organizau – fiecare – versiunea proprie a competiţiei de tip maşina anului. Unii aveau “Maşina Anului în România”, ceilalţi “Maşina Anului” şi fiecare încerca să dezvolte o competiţie fie cât mai relevantă. Doar că ţie ţi s-a cam luat de scandaluri şi de vorbe şi ai încercat să eviţi cât poţi orice concurs de genul ăsta, orice încercare de stabilire a unui câştigător, orice strategie de promovare a unei maşini, simţind că eşti păcălit şi tras pe sfoară.

Tu, iubitorule de maşini, cel care se plimba liniştit, cuminte şi fără blitzuri printre standurile Salonului Internaţional Auto din Bucureşti, singurul eveniment la care puteai respira relativ acelaşi aer cu cel pe care îl expiră oamenii care dau tonul industriei la Saloanele mari ale lumii, ai primit în pumn în coaste când ai aflat că 2007 a fost ultima ediţie şi că nu se ştie când vei mai vedea un eveniment adevărat, în care concepte şi maşini prezentate în premieră (măcar naţională) trec prin faţa ochilor tăi. Ai fost privat şi de singura legătură – aşa cum era ea – cu industria din afară. Ai primit o lovitură dură şi ai fost trimis acasă, la biroul tău, să înţelegi ce vrei şi să nu mai simţi nimic. Acum, te resemnezi cu evenimente în care trei-patru mărci expun modele pe care  deja le vezi în showroom-uri şi priveşti cu ochii stinşi la cei care încearcă să îţi vândă o marfă care nu există.

Tu, iubitorule de maşini, eşti un ghinionist. Ar fi trebuit să te naşti în altă ţară, să conduci o altă maşină, să iubeşti altfel, să simţi altfel, să nu simţi umilinţa, să nu simţi tristeţea şi să fii unul dintre cei fericiţi care tresar la sunetul unui motor adevărat. Îmi pare rău, iubitorule de maşini. Eşti unul dintre cei care merită aplaudaţi, care merită respectaţi, care merită ascultaţi.

Dar ştii ceva, iubitorule de maşini? Măcar nu eşti singur.

Comenteaza

Etichete: / /

Citroen C4/DS4 este Mașina Bloggerilor în Autovot 2012

Citroen-DS4_2012_1600x1200_wallpaper_01

53+4 în 18 zile. A șasea ediție Autovot, competiția anuală pe care Automarket o organizează pentru a afla cele mai apreciate mașini lansate în România în cursul anului trecut, a avut o secțiune specială dedicată bloggerilor. Cu patru președinți ai juriului - Cristian China-Birta (Chinezu.eu), Bobby Voicu (bobbyvoicu.ro), Cabral Ibacka (cabral.ro) şi Cristian Manafu (manafu.ro) – și cu alți 53 de bloggeri pasionați de mașini care și-au ales mașinile preferate, Autovot a reușit să aducă comunitatea online din România în fața reprezentanților oficiali în România ai mărcilor auto.

După o luptă foarte strânsă între Citroen C4/DS4 și Ford Focus, două modele compacte aflate la cuțite și pe piață, câștigătorul Autovot 2012 – Mașina Bloggerilor a fost declarat Citroen C4/DS4, cu 69 de puncte. Vă reamintesc că Marele Premiu este acordat mașinii care reușește să adune cele mai multe puncte, indiferent de categoria în care se află (Mașini Accesibile sau Mașini Premium).

Aveți mai jos clasamentele finale. Pentru fiecare loc întâi acordat de un blogger, mașina respectivă a primit 3 puncte. Locul al doilea a însemnat două puncte, iar locul al treilea – un punct. Lista completă a bloggerilor care au votat este disponibilă AICI.

Și pentru că Cristi China-Birta a tras la sorți în cadrul Galei Autovot 2012 trei câștigători-bloggeri dintre cei care au votat în acest an (AICI găsiți filmarea de la Gală, am setat deja startul pentru momentul premiilor bloggerilor), aceștia sunt:

Premiul 1 – Sorin Grumăzescu – Staţii profesionale emisie-recepţie Midland (oferite de etelecom.ro) + Giftpack Gillette
Premiul 2 – Ionuț Dragu – Voucher de 100 de euro pe originals.ro + Giftpack Gillette
Premiul 3 – CCblog – Giftpack Gillette

Câștigătorii trebuie să trimită un e-mail cu datele personale complete (cu adresa completă) plus o copie după Cartea de Identitate pe adresa nicu.sandoiu@imedia.ro.

La final, clasamentul complet. În plus, AICI aveți mașinile câștigătoare în celelalte două secțiuni ale competiției. Felicitări câștigătorilor, le mulțumesc tuturor celor care au creat o imagine de ansamblu asupra preferințelor bloggerilor la capitolul mașini și vă așteptăm și la anul pentru o nouă ediție. Despre Autovot şi despre Gala Autovot au scris Andrei Cismaru, Sorin GrumăzescuDaniel PapaCristian LupulescuMarius Matache, Cristi China-Birta, Mariciu şi Refresh.ro

AUTOVOT 2012  – MAŞINA BLOGGERILOR
MAȘINA BLOGGERILOR
CITROEN C4/DS4

MAŞINI ACCESIBILE

MAŞINI PREMIUM

Loc Model Puncte Procente Loc Model Puncte Procente
1 Citroen C4/DS4 69 20.2 1-2 Audi A6 53 15.5
2 Ford Focus 63 18.4 1-2 Range Rover Evoque 53 15.5
3 Toyota Yaris 32 9.1 3-4 Chevrolet Camaro 42 12.3
4 Volkswagen Beetle 26 7.6 3-4 Porsche 911 42 12.3
5 Hyundai Elantra 18 5.3 5 BMW Seria 6 38 11.1
6 Peugeot 508 16 4.7 6 Mercedes-Benz SL 25 7.3
7 Hyundai i40 15 4.4 7 Mini Coupe 20 5.8
8 Nissan Micra 14 4.1 8 Audi Q3 13 3.8
9 Kia Rio 14 4.1 9 Mini Countryman 13 3.8
10 Volkswagen Up! 12 3.5 10 Mercedes-Benz Clasa B 12 3.5
11 Opel Ampera 12 3.5 11 BMW Seria 1 11 3.2
12 Hyundai Veloster 12 3.5 12 Lexus CT 200h 8 2.3
13 Chevrolet Aveo 8 2.3 13 Mercedes-Benz Ml 7 2.0
14 Jeep Wrangler 7 2.0 14 Mercedes-Benz SLK 5 1.5
15 Jeep Grand Cherokee 6 1.8
16 Kia Picanto 5 1.5
17 Fiat Freemont 4 1.2
18 Mazda 5 3 0.9
19 SsangYong Korando 2 0.6
20 Lancia Ypsilon 2 0.6
21 Jeep Compass 1 0.3
22 Opel Zafira Tourer 1 0.3
23 Renault Latitude 1 0.3

Bloggerii care au votat până acum în Autovot 2012 sunt…

Un articol care adună toate blogurile participante la AUTOVOT 2012 – Maşina Bloggerilor. Detalii despre cum puteţi participa la concurs găsiţi AICI.

Premiile pentru bloggerii participanţi (câştigătorii vor fi traşi la sorţi de cei patru membri ai juriului la gala din 16 februarie) sunt următoarele:

Premiul 1 – Staţii profesionale emisie-recepţie Midland (oferite de etelecom.ro) + Giftpack Gillette
Premiul 2 – Voucher de 100 de euro pe originals.ro + Giftpack Gillette
Premiul 3 – Giftpack Gillette

Evident, bloggerii votanţi intră şi în cursa pentru marile premii din concursul principal. Lista completă e aici.

Bloguri participante în AUTOVOT 2012:

Cristi Manafu (juriu)
Chinezu (juriu)
Cabral (juriu)
Bobby Voicu (juriu)

1. Cel mai tare din parcare
2. Andrei Crivăţ
3. Ciops
4. Cristian Lupulescu
5. Dan Dragomir (Computerblog)
6. Staupenet.ro
7. Doru Perşinaru
8. Lupică George
9. Sorin Neagu
10. Emil Dragota
11. Pavel Ionuţ
12. Blidaru.net
13. Sorin Grumăzescu
14. Pato.ro
15. Cojo.ro
16. Ionuț Dragu
17. Soacra.eu
18. Eugen Luchianiuc
19. Cetele.info
20. Papen
21. Ana Maria
22. O lume perfectă
23. Adrian Mihălţianu (Zvoner)
24. Şaptepietre
25. Turnul Babel
26. Mihai M Photography
27. Laurenţiu Buică
28. Fotostefan
29. Mahmur.info
30. Lunaplinaverde
31. Ionuţ Lungu
32. Capra Mea
33. Sunshine Blog
34. Oraşul auto
35. Ciprianfoto
36. Fii eficient
37. Petre Dalea
38. Adrian Ciubotaru
39. Mariciu
40. Andreea Ibacka
41. InConstantin
42. Hoinaru
43. Marius Matache
44. Vlad Bălan
45. Cezar Vasile
46. Automotoblog
47. Sarea din bucate
48. Pandutzu
49. Laura Cosoi
50. Andrei Cismaru
51. Blogatu
52. Mrcosmin
53. CCBlog

Ţi-ai schimbat uleiul de motor înainte de iarnă?

Cum putem să-i facem pe oameni să SIMTĂ că Mobil 1 îţi menţine motorul ca nou?

De aici s-a plecat la ideea concursului pe care Automarket l-a inaugurat la începutul săptămânii trecute şi care rulează pe site până la vinerea asta. Răspunsul a venit destul de rapid, pentru că suntem destul de vechi în zona asta pentru a ne da seama că un motor sănătos nu poate fi recunoscut ca atare decât dacă îl auzi. “Să facem un concurs prin care utilizatorii să recunoască sunetul unor motoare cunoscute. Toate “unse” de Mobil 1″. A fost o idee venită rapid, dar îndeajuns de provocatoare încât toţi cei implicaţi să fie mulţumiţi.

Probabil că aţi văzut deja reclamele outdoor Mobil 1, împrăştiate în locurile cheie ale şoselelor şi străzilor. Mobil 1 îţi menţine motorul ca nou este mesajul pe care Exxon vrea să-l transmită înainte de iarnă, când maşinile sunt supuse unor cazne mai mari decât în tot restul anului. Şi cum nu-i rău să ştii că ai sub capotă un aliat atunci când te baţi cu nămeţii, gândeşte-te la faptul că nu e rău să-ţi schimbi uleiul în acelaşi timp cu pneurile. La uleiuri nu e obligatoriu, aşa cum e la pneuri – din fericire – dar un motor care moare încet atunci când afară sunt multe grade cu minus nu-i a bună. Şi problema nu e că moare, ci că reparaţia sa costă.

Aşadar, în timp ce recunoaşteţi motoarele care sună sănătos în concursul nostru, gândiţi-vă la ce ulei aveţi nevoie pentru ca trece iarna cu bine. Pentru a găsi ce vi se potriveşte, consultaţi cu încredere filtrul dezvoltat de Mobil 1. Acesta poate fi găsit AICI.

Cum a ajuns Dacia pe 8 în “Topul celor mai puternice branduri româneşti”?

Revista Biz a publicat astăzi rezultatele ediţiei a doua a studiului anual care nominalizează “Cele mai puternice mărci româneşti”. Topul este rezultatul unui sondaj comandat de Biz şi efectuat de Unlock Market Research. Evident, am fost curios (la fel ca anul trecut) să văd unde se va clasa Dacia (deh, anomalie profesională). Am fost surprins la afişarea rezultatelor. Motivul îl veţi vedea mai jos.

Topul celor mai puternice branduri romanesti

Dacia e pe locul al optulea. Primul instinct a fost să analizez care au fost criteriile principale care au dezvoltat scorul (indexul) fiecărui brand din top.  Şi aici am avut o surpriză, pentru că Dacia ar fi trebuit – teoretic, analizând indicatorii economici şi umani de pe piaţă – să se claseze undeva mai sus. Astfel, sondajul Unlock Market Research (efectuat pe 1500 de subiecţi, deci cu marjă de eroare de circa 3%) a notat brandurile în funcţie de notorietatea spontană, de performanţă (în de măsură este aleasă marca respectivă) şi de afectivitate (în ce măsură este plăcută marca).

S-o luăm cătinel: la notorietate spontană, probabil că este foarte important modul în care a fost pusă întrebarea. Pentru că nu cred că există vreun român care să nu ştie ce e aia o Dacie, indiferent dacă întrebi pescarii din Deltă sau la vreo stână. Dar aş băga mâna-n foc că sunt unii care nu ştiu ce e Kandia, Gerovital sau chiar Poiana branduri clasate mai sus.

La capitolul performanţă, Dacia se prezintă admirabil. Pe lângă faptul că este unul dintre cei mai mari exportatori ai României, marca rămâne, de departe, cea mai vândută din România. Mai mult, Dacia a reuşit să aibă o cotă de piaţă de 31.7% (aproximativ una din trei maşini vândute la noi e o Dacie) în 2010, cu 37.000 de maşini vândute în ţară anul trecut. Anul ăsta, în primele 7 luni ale anului, Dacia a vândut 16.764 de maşini.

Afectivitate. Matei Psatta susţinea, pe Twitter, că Dacia nu este “un brand atât de iubit de români”, acesta fiind unul dintre motivele pentru care Dacia e pe locul al optulea. Afirmaţia se demontează simplu prin câteva argumente puternice: Dacia este cel mai prezent brand auto din România, iar când maşina este cel de-al doilea bun de consum ca preţ pe care şi-l poate cumpăra o persoană fizică (după o casă), nu cred deloc că alegerea exclude ataşamentul afectiv. În plus, iubitorii mărcii formează unul dintre cele mai puternice forumuri din România. Mai mult, atunci când Automarket i-a dedicat o zi întreagă mărcii în momentul în care Dacia a împlinit 40 de ani de existenţă, traficul site-ului nostru a explodat datorită faptului că nostalgicii au citit cu plăcere materialele despre modelele care au făcut istorie pentru Dacia de-a lungul celor patru decenii de activitate.

Peste toate, subiectiv vorbind, chiar dacă analizăm un singur criteriu din trei, m-aş mira să aflu că românii sunt mai legaţi afectiv de Poiana, Gerovital sau de BCR decât de Dacia.

***

Trecând peste toate aceste criterii, am analizat prezentarea slide-ului de prezentare a locului 8 obţinut de Dacia în top şi am câteva nelămuriri. Imaginea e mai jos via Cristi China-Birta.

868y

Ce înseamnă “Rămâne un brand puternic. Poate nu la fel de puternic ca în anii precedenţi”? Vorbim de o marcă în creştere faţă de anul anterior, cu un model nou (Duster) care a primit o mulţime de premii la nivel european, implicit SUV-ul anului în Franţa. Deşi vânzările externe au scăzut uşor, veniturile mărcii au crescut pentru că produsele vândute au o valoare mai mare. În plus, nu mai departe de Salonul de la Geneva din primăvara acestui an, unul dintre oficialii Opel ne declara că Dacia şi modul în care Renault a gestionat această marcă reprezintă “modele de business pentru toate mărcile auto de volum din lume”. Mai am o problemă cu termenul “poate” de mai sus. Când faci un studiu cu rezultate clare, e bine să eviţi formulări de genul ăsta. “Poate nu la fel de puternic?” Păi este sau nu este? Come on…

Urmează un alt argument ciudat: “Cu toate acestea, nu putem spune că scăderea Dacia este cauzată de strategia de brand în sine (care s-a păstrat constantă), ci mai degrabă dificultăţilor prin care trece categoria autoturisme în ultimii ani.”

Number one: oamenii care au redactat acest text au nevoie de consiliere tehnică semantică, pentru că nu categoria autoturisme trece prin dificultăţi, ci întreaga industrie auto. Evident că Dacia activează şi în afara “categoriei autoturisme”, dar îi las pe cei care au realizat topul să îşi dea seama ce vreau să spun cu asta.
Number two: din ce au scris realizatorii studiului aici, a contat zero spre deloc faptul că Dacia a continuat o strategie bună din punctul de vedere al brandului, singurul lucru care i se poate imputa brandului Dacia fiind faptul că… industria auto e în scădere. Îi invit pe oamenii din spate să găsească argumente ceva mai sănătoase.

Nu vrau să fiu considerat apostolul Dacia, brand pe care l-am criticat atunci când a meritat asta. Însă un top care anunţă “Cele mai puternice branduri româneşti” (chit că şi aceasta titulatură este mai mult decât contestabilă), merită ceva mai multă implicare din partea celor care-l realizează. Într-un fel sau altul. Pentru că mi-e greu să cred că mai mulţi români răspund “BCR” sau “Kandia” când sunt întrebaţi de o marcă românească pe care o apreciază. Asta, evident, fără să contest capacităţile şi valorile acestor două branduri.

Zic bine?

P. S. Vă las cu o fotografie din Franţa. Cu francezi.

Foto-2

Ştirile auto cretine ale săptămânii (3)

Bine v-am regăsit după o nouă săptămână în care ştirile idioate care au avut în centru sau în lateral maşinile s-au înghesuit din nou peste noi. Chiar dacă premierele Salonului Auto de la Frankfurt au furat luminile reflectoarelor în ultimele cinci zile, Terra ne arată că se învârte în continuare cu sau fără saloanele auto, iar Darwin ne arată că evoluţia cerne. Să începem, deci.

  • Un motociclist peste care a dat o maşină în New York a murit după ce echipa de intervenţie a scăpat maşina peste el. Deci nu doar ai noştri dau rateuri de genul ăsta.
  • Autorităţile din România au reuşit să împuşte maimuţa şi au decis ca orice maşină înmatriculată la noi înainte de 2007 să plătească, totuşi, taxă de mediu la schimbarea proprietarului. Acum am înţeles de ce i-au schimbat numele din “Taxă de prima înmatriculare”. Să aibă alibi pe mai târziu.
  • Saab moare, dar nu se predă. Păcat de finalul ăsta atât de trist al unui constructor cu mega potenţial.
  • Presa din toată lumea a fost în şoc după ce Justin Bieber a făcut accident în timp ce conducea propriul Ferrari. Probabil că dacă ar fi avut mai mult de 17 ani, idolul fetelor care de-abia înţeleg ce-i aia virgulă ar fi înţeles că un Ferrari nu e semn de avuţie şi motiv de strălucire, ci înseamnă pasiune. Pe care el n-o are la vârsta asta, pentru că ea nu se cumpără cu bani.
  • Chiar dacă nici măcar nemţii nu-s interesaţi să cumpere maşini care funcţionează pe baterii, constructorii le văd ca pe nişte jucării şi trag de ele pe Nurburgring. Record să fie, evoluţie să-i zicem.
  • Cu toate astea, cea mai rapidă maşină electrică de pe Terra este un umil Datsun din ‘72 care le dă bineţe tuturor conceptelor curate ca lacrima din 2011.
  • Apropo de maşinile electrice, se pare că nimeni nu s-a prea gândit la ce se întâmplă cu bateriile maşinilor 100% curate după ce acestea îşi vor da duhul. Lasă, mă, important e să se cumpere.
  • În sfârşit, the last but not the least, un american a ţinut să-şi asigure maşina înainte de uraganul Irene. De mare angajament.

Ştirile auto cretine ale săptămânii (2)

Lumea nu încetează să ne încânte. Iar cum maşinile sunt, uneori, elemente de neînţeles pentru unii, acestea stau la baza unor poveşti care mai de care mai cretine care se întâmplă peste tot pe Glob. Să recapitulăm săptămâna care tocmai se încheie:

  • Iubitorii seriei de jocuri Forza Motorsport nu vor avea la dispoziţie niciun model Porsche pentru a concura în următorul Forza 4. Electronic Arts are exclusivitate şi nu le-a mai sublicenţiat pachetul Porsche celor de la Forza. Fără Porsche, viaţa e pustiu.
  • Un pompier american ne arată ce înseamnă să nu te sperii de o maşină care explodează la fix un metru de tine. Gust puternic şi amărui.
  • Cea mai furată maşină din SUA rămâne Cadillac Escalade. Dacă s-ar închide Cadillac, gradul de infracţionalitate din SUA ar scădea la jumătate.
  • Toyota a publicat fotografiile cu Prius+, monovolumul hibrid care completează gama Prius. Una dintre ele e atât de zaharisită, încât face icoanele să plângă instantaneu.
  • Poliţia Rutieră ne ia de proşti şi ne anunţă că şoferii agresivi ar putea să rămână fără permis pentru doi ani. Poate ar trebui să rezolve problema băieţilor de bani gata care nu rămân fără permis în niciun caz, indiferent de situaţie sau de cât de gravă a fost fapta. Dup-aia mai vorbim.
  • Suedezii de la Saab încearcă în continuare să tragă de ei, dar sfârşitul e tot mai aproape.
  • Terminăm optimişti săptămână. Pentru că, dacă nimereşti numele corect, poţi să faci rost de maşini scumpe fără nicio problemă. E drept că pentru a avea numele respectiv ai o şansă mai mică decât ai la 6/49, dar asta sunt deja detalii.

Pastila de weekend: ştirile auto cretine ale săptămânii

Lumea nu încetează să ne încânte. Iar cum maşinile sunt, uneori, elemente de neînţeles pentru unii, acestea stau la baza unor poveşti care mai de care mai cretine care se întâmplă peste tot pe Glob. Să recapitulăm săptămâna care tocmai se încheie:

  • Un american care s-a crezut Fred Flintstone, scoţând picioarele pe uşa laterală pentru a frâna, a provocat un accident în lanţ într-un orăşel din Michigan, la doi paşi de Detroit, locul din care se dă ora exactă în industria auto americană. Sper să nu se ia de la persoane fizice la persoane juridice
  • Berlinezii au luat-o pe drumul londonezilor şi s-au apucat să ardă Mercedes-uri, VW-uri şi BMW-uri la întâmplare pe stradă din cauza unor probleme politice. Sper că trendul nu va continua înspre est, că am rămâne fără un sfert din parcul auto naţional şi fără SH-uri.
  • Un film în care o maşinuţă cu telecomandă trece peste apa unui lac a făcut furori pe internet. Sper să nu le vină idei unora.
  • După ce şi-a construit faima de vedetă eco cumpărându-şi un Toyota Prius, Leonardo di Caprio şi-a dat seama că nu-i locul şi şi-a comandat un Fisker Karma. “Tot hibrid e”, zice di Caprio, uitând că face suta în 5.8 secunde. Sunt sigur că va merge doar în modul eco, să consume puţin şi să salveze planeta.
  • Nikita Emshanov, un tânăr actor rus, şi-a pierdut viaţa după ce a intrat cu maşina cu megaviteză pe contrasens şi s-a lovit de altele două în Moscova. Sper că actorii români din noul val citesc ştirea asta.
  • Revenim la final la americani, care au nevoie de demonstraţii pentru a înţelege că, dacă-şi lasă copiii în maşină atunci când afară sunt 50 de grade, aceştia mor din cauza căldurii excesive. Li s-a întâmplat des.

Să aveţi un weekend liniştit.

Semnalizează!

Diferenţa dintre viaţă şi moarte reprezintă uneori, pe şosea, diferenţa dintre o secundă şi două, dintre un metru şi doi, dintre o lumină care funcţinează şi una care nu funcţionează. Tocmai de aceea mă enervez la volan din ce în ce mai des pe cei care nu înţeleg că faptul că nu semnalizează poate avea efecte mult, mult mai grave decât pare la prima vedere.

Am citit la un moment dat că, odată cu înaintarea în vârstă şi cu experienţa dobândită la volan, pur şi simplu uiţi că e nevoie de semnalizare atunci când schimbi banda, când depăşeşti sau când schimbi direcţia de mers. Nu e o chestiune voită, ci o treabă pe care omul de la volan pur şi simplu n-o conştientizează.

Din punctul meu de vedere (unul dur, ca de obicei), cei care nu semnalizează ar trebui puşi în aceeaşi categorie cu cei care nu lasă pietonii să treacă pe trecere. Adică să rămână fără permis. Fără explicaţii suplimentare. De ce? pentru că nu semnalizezi pentru tine, aşa cum pare la prima vedere, iar lumina aia care pare în prima fază un element de importanţă redusă e de fapt o chestiune de viaţă şi de moarte. Nu cred că ţi-ai dori să mergi la o înmormântare doar pentru a afla că prietenul sau prietena ta a murit din cauza unui idiot care nu a mişcat o manetă de lângă volan.

turn-signal-flick

1. Atunci când depăşeşti, semnalizarea îi indică celui depăşit că te-ai angajat deja în manevră. Eviţi astfel momentele în care acesta depăşeşte la rândul său pe cineva din faţă şi te aruncă în şanţ la viteze mari. Lucru care ar putea să te coste.

2. Atunci când opreşti pe marginea drumului sau vrei să faci dreapta pe o şosea secundară, intră în normalitate şi semnalizează ÎNAINTE de a frâna. Intenţia de a opri pe dreapta s-ar putea să se termine prost pentru tine, pentru cei din spate sau pentru cei care ies de pe şoseaua sau strada pe care tu te angajezi.

3. Mi se întâmplă des să văd noaptea târziu şoferi care schimbă banda (de obicei de pe a doua pe prima) fără se semnalizeze. Se gândesc, probabil, că noaptea e strada liberă. Cretinilor, gândiţi-vă că din maşinile parcate pe dreapta vrea unul să iasă fix în momentul ăla, iar pentru el banda întâi era liberă cu o fracţiune de secundă înainte. Nu are de unde să ştie că voi vreţi să schimbaţi banda şi s-ar putea să vă urcaţi din plin pe omul care n-are absolut nicio vină.

4. Eşti în sensul giratoriu şi îţi ţii banda, aşa cum e normal şi civilizat? Atunci semnalizează, Jeane, când vrei să părăseşti sensul, pentru ca cei din spatele tău să înţeleagă ce vrei să faci. Altfel, viteza de circulaţie din sens s-ar putea să te lase cu vertebrele rupte dacă vreun Q7 te pupă-n fund pe neaşteptate.

Exemplele ar putea continua. Esenţa este însă clară. Semnalizează. Nu te costă nimic, e legal şi doar cu ingrediente 100% naturale.

Când blonzii plâng

mare

Dacă lumea auto privea acum câţiva ani cu jind la zona nordică a Europei, care părea un loc liniştit, în care producătorii îşi văd în tihnă de maşinile pe care le produc şi în care muncitorii suedezi şi norvegieni erau fericiţi că pot să lucreze pentru mărci de renume internaţional, lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade în doar doi-trei ani. Din paradisul productiv plin de zâmbete de odinioară, în nordul Europei au rămas doar grimase. Iar poveştile frumoase s-au transformat în cutremure şi dezastre.

Totul a început atunci când GM şi Ford au înţeles că nu pot să sprijine Saab şi Volvo şi că cele două mărci aduc pierderi care nu pot fi suportate. Din cauza unei lipsei de strategii a companiei mamă, din cauza lipsei unui portofoliu coerent bine pus la ăunct sau din ambele cauze combinate, Saab şi Volvo au ajuns două mărci în disperată nevoie de ajutor.

Dacă Volvo şi-a rezolvat problemele apelând la chinezi iar aceştia par să injecteze bani inteligenţi în marcă (vânzările mărcii au crescut, iar Volvo tocmai a anunţat că va investi aproape un miliard de dolari în constrcţia unei fabrici în China), Saab îşi pierde uşor-uşor suflul după despărţirea de GM. S-au încercat diferite strategii, cei de la Spyker – cumpărătorii mărcii suedeze – acceptând chiar să-şi schimbe numele în Swedish Automotive de dragul unei companii din China care a promis că va aduce bani pentru a salva ce-a rămas de salvat. Dar până când planul pe termen lung promis de chinezi, de Spyker şi de Saab va începe să se întrevadă, Saab s-ar putea să moară pe mâna sa. Muncitorii nu mai pot fi plătiţi şi ameninţă cu justiţia, iar furnizorii şi creditorii Saab stau în cumpănă, marca având datorii neplătite de peste 50 de milioane de euro.

Cireaşa de pe tortul amar al constructorilor suedezi a venit când am aflat că producătorul norvegian de maşini electrice Think (cunoscut pentru modelul de oraş Th!nk City) a intrat pentru a cincea oară în istoria sa de 20 de ani sub protecţia falimentului, vizând fie restructurarea sub altă conducere, fie pur şi simplu lichidarea.

3-large

În ambele cazuri disperate de mai sus, problemele sunt simple: neadaptarea gamei de produse la piaţă şi costurile enorme de producţie din ţările nordice. Saab vine cu produse care nu ies cu absolut nimic în evidenţă şi sunt foarte scumpe, Think încearcă să forţeze de ceva vreme o piaţă a vehiculelor electrice care, oricât ar fi de promovată şi de împinsă în faţă, are valoare zero dacă nu există cerere. Iar cerere nu va exista decât atunci când vei fi sigur că o maşină electrică are cel puţin la fel de puţine dezavantaje precum maşinile cu motoare termice. În plus, Think a făcut greşeala strategică de a construi un al doilea sit de fabricaţie. Şi nu doar atât, dar a făcut-o tot în Scandinavia. Iar cu 2500 de maşini vândute în 20 de ani şi cu alte patru falimente căscate în această perioadă, lucrurile nu sunt deloc roz.

Ce se va întâmpla cu cele două companii? Think nu va supravieţui dacă nu va primi ajutor din partea unui producător mare, iar Saab se macină din interior. Următoarele şase luni ne vor arăta dacă vom rămâne cu un singur producător suedez sau dacă Scandinavia poate să ţină încă de mândria de a avea Lego, Ikea, Volvo, Saab şi Think în aceeaşi farfurie.

Comenteaza

Etichete: / /