Meşter

Stau undeva la etajul al nouălea al unui bloc din Bucureşti şi admir în seara de miercuri o frumoasă şi răcoroasă furtună care transformă copacii în arcuri şi unele acoperişuri în OZN-uri. În tot acest peisaj zgomotos, aud miliarde de alarme ale maşinilor de jos.

Am o întrebare simplă. Probabil că unora li se va părea idioată, dar îmi asum responsabilitatea. Ce rol are alarma la o maşină? În afară de a crea un zgomot care trezeşte blocurile din jur, evident. Cineva are impresia că un hoţ nu se apropie, nu poate furgăsi ceva din maşină sau chiar maşina cu totul dacă aceasta ţipă? Am mers mult pe afară şi zău dacă am găsit acest obicei idiot la băieţii unde chiar se fură maşini. Or fi ăia mai proşti decât noi.

E un alt exemplu al faptului că ne credem eficienţi atunci când n-avem nicio legătură cu subiectul eficienţă.

Se pare ca nu doar la noi se intampla ca traficul sa fie dat peste cap de cei pe care prietenii nostri de la Top Gear ii numesc in mod plastic Bizoni. Exista insa si mesaje in care bizonii pot sa fie pusi la punct.

P.S. E adevarat ca este foarte probabil ca desenul lor sa se refere la autostrada, pentru ca “dopurile” de afara au loc mai ales la iesirea de pe o autostrada inspre un oras. Si pentru ca la noi nu e cazul, recuperam la semafoare. Amin.

Ştii cum e? Până la urmă, dacă există reno.ro de ce să nu existe şi Foswagăn sau Porş? Noroc ca ne înrudim cu italienii la limbă şi că avem Fiat şi Alfa, că altfel am fi avut doar Craislăr, Şevrole, Rolsrois şi, evident, eternele Miţubişii şi Beemve. Sau Dacia din Romoniea.

via | Simona Tache

O autoritate ar trebui sa te lase sa-ti faci treaba pana cand dai dovada de faptul ca esti idiot. Sa va explic.

In SUA, o companie din Florida, Advanced Carbon Composites (ACC) pe numele sau, a fabricat in 2005 o serie de casti pentru motociclete: EXT001. NHTSA, autoritatea care are sub control tot ce misca motorizat in SUA, a luat si a testat casca din carbon a celor din Florida si a declarat-o nesigura. ACC a rechemat casca si i-a adus imbunatatiri, denumind-o EXT002 si vanzand-o in versiunea mai buna in continuare. NHTSA a testat si casca respectiva si a declarat-o nesigura. A urmat un nou recall, din care s-a nascut EXT003. Povestea merge mai departe dupa acelasi tipar pana la EXT004. Dupa ce NHTSA a testat si aceasta casca si a declarat-o nesigura, autoritatea americana s-a oprit din spirala si i-a impus companiei ACC sa nu mai produca astfel de produse. Niciodata.

Vi se pare ca in Romania se intampla la fel lucrurile? No fucking way. In loc sa mearga pe drumul corect, autoritatile noastre fie lasa treaba sa mearga la nesfarsit, poate-poate o functiona vreodata, fie taie din fasa orice poveste de genul asta inainte ca subiectul sa primeasca a doua sansa.

Exemple cu privitul in alta parte stim o gramada. In ceea ce priveste al doilea tipar, aici s-ar incadra perfect deja celebrele firme care ridica masinile de pe strazile din Bucuresti.

Consider ca e mult mai corect pentru toata lumea ca, in loc sa-ti ridice masina si sa te puna sa platesti o taxa vecina cu foamea, sa iti dea un prim avertisment. Poate n-ai gasit loc si te grabeai. Apoi un al doilea avertisment. Poate n-ai gasit loc si te grabeai din nou. Apoi, un al treilea. Iar la al patrulea sa ramai fara carnet o juma’ de an, de exemplu. N-ar fi o cale de mijloc mult mai civilizata pentru toata lumea?

via | NYTimes

Suntem pe locul doi in UE in clasamentul vanzarilor de masini noi in 2010. Zice Mediafax.

Stiu ca ce am scris mai sus este o mare idiotenie si ca nu avem nicio sansa sa fim acolo in conditiile in care, cu tot cu Rabla, s-au vandut in Romania 12.300 de masini pe luna (in Franta, Dacia a vandut 14.000 de exemplare Sandero doar in martie), insa Mediafax tine mortis sa ne spuna asta. Nu as fi scris nimic pe blog daca n-as fi stiut ca Mediafax e o agentie de stiri care e preluata de toata lumea si ca vom avea sansa de a gasi un articol cu Romania on top of the world maine prin ziare.

Ori redactorul Mediafax e sarit, ori Borbely a spus prostii. Oricum ar fi, articolul asta nu ar fi trebuit sa apara. Am pus mai jos print screen in cazul in care se vor hotari – sper din tot sufletul – sa il stearga.

Later edit: Adevarul s-a aliniat la trend si a publicat articolul fara sa verifice catusi de putin cifrele care ne dezvaluie o mare idiotenie.

Later edit 2: Se pare ca nu Mediafax a fost de vina, ci insusi Borbely, care se exprima in limba romana cum ma exprim eu legat la gura in ciuciungheza. Ministerul Mediului a fost nevoit sa faca precizari suplimentare dupa declaratia ministrului. Ramane insa publicarea unui articol care putea de la 10 kilometri a duda. Way to go, brother! (thx Shu pentru sesizare)

Apropo, inteleg ca ministrul Burbely se lauda cu faptul ca am vandut prin Rabla exact atatea masini cat sa ne asezam pe locul al doilea in clasamentul numarului de autoturisme vandute prin programele de reinnoire a parcului auto. Suntem foarte tari. Mai ales avand in vedere faptul ca in Europa au ramas o mana de tari cu Rabla activa. Suntem, cum ar veni, penultimii in clasamentul format din trei tari. Deci pe locul al doilea. Cool.

Se spune ca o imagine inseamna mai mult decat o mie de cuvinte. Eu va voi da trei cifre care inseamna mai mult decat orice, in general.

Dacia in martie in Franta: 16.624 de masini vandute.

Dacia in martie in Italia: 2.895 de masini vandute.

Dacia in martie in Romania: 836 de masini vandute.

Stiti cum se poate verifica diferenta de civilizatie in ceea ce priveste infrastructura rutiera dintre noi si ceilalti? In reactiile pe care le are presa atunci cand apare o groapa in asfalt.

Daca la noi lumea e deja imuna la gropi (personal am deja o trasa ideala in stilul masinilor de Formula 1 de acasa si pana la birou), la altii iese stire de prima pagina cu surse si martori atunci cand apare o groapa. E adevarat, e o groapa de un metru intr-un pod, insa multi dintre voi imi sunteti martori cand spun ca pe cei patru kilometri pe care ii fac prin Bucuresti zilnic dus-intors se ascund gropi de genul asta insirate intr-un context care de ceva vreme mi se pare absolut firesc. Si daca stirea kilometrica prin care jurnalistii anunta nasterea unei gropi n-ar fi de ajuns, urmariti comentariile.

Cred ca oamenii astia si-ar cumpara sinucidere la plic daca ar avea de-a face doua saptamani cu Romania de dupa razboi. Razboiul cu omatul, evident.

Unele societati de leasing fac ce fac si reusesc sa tina lumea-n tara. Crezand probabil ca fac parte dintr-un program al Guvernului prin care romanii trebuie sa produca aici, si nu altundeva, baietii de la GE Money Romania (suna pretios, frumos si profi, stiu) nu-ti elibereaza o imputernicire pentru parasirea tarii la bordul masinii pe care le-o platesti lunar decat daca ai norocul de a te fi nascut vreun fiu al vreunui sef de acolo. Ceea ce, sa recunoastem, se intampla mai rar decat daca te-ai fi nascut in Franta, de exemplu, acolo unde nu ai nevoie de respectiva imputernicire.

GE Money Romania se numea pana acum un an Motoractive Leasing si se afla in centrul Bucurestiului, iar imputernicirea se putea ridica de la birourile oamenilor oricum destul de greu, cu un anunt prealabil pe care sa-l faci cu 24 de ore inainte. Evident, imputernicirea este un soi de model pe care oamenii aia schimba doar numarul de inmatriculare si numarul de sasiu al masinii, pentru ca datele celui care iese din tara le treci tu ulterior.

Ei bine, de cand fostul Motoractive (respectiv noul GE Money) s-a mutat in Pipera, acolo unde stau baietii cu sange rece si nobil, s-a terminat cu puntea de comunicare intre parti. Bai frate, nu conteaza ca faci doua ore pe drum pana acolo (lucru pe care-l stiu oamenii care lucreaza acolo, ca doar n-or dormi toti prin canalele din Pipera), nu conteaza ca le faci cerere cu doua ere glaciare inainte, nu conteaza ca daca ii intrebi de fax iti rad in nas. Conteaza doar ca nici macar daca ajungi acolo dupa indelungi lupte prin traficul molcom al capitalei nu te ajuta cu nimic. Astepti ca un idiot juma’ de ora pe o canapea, timp in care iti faci curaj sa o intrebi pe secretara de ce nu-ti vine idioata de foaie velina A4.

Wrong.

Dupa ce fetei de la receptie i se face mila de cauza ta nobila care putea fi rezolvata prin apasarea butonului SEND de pe un amarat de fax, urmatorul pas este sa o cheme pe o colega superioara in rang pe scara de valori a tribului care sa iti asculte pasul. Treci prin etapele nedumerire/nervi/furie/’mnezei si ajungi la o rugaminte facuta printre dinti conform careia iti doresti o foaie. Orice foaie, un A4 gol daca se poate, ca sa pleci naibii din tara asta.

Mai astepti juma’ de ora, ca numarul de sasiu e lung si trebuie probabil verificat de specialistul in comunicare al GE Money, de atasatul de presa al acestuia, de sora varului care se ocupa cu innodatul tevilor in baile GE Money si, in ultima instanta, de un verificator de serii de sasiu care se strica daca-l grabesti cu mai mult de juma’ de cifra pe an. Cu rabdarea la pamant, te rogi sa n-ai nevoie sa iesi din tara in urmatoarele 40 de vieti, pentru ca s-ar putea ca nervii de la granitele de odinioara sa se fi schimbat in nervii de la granita cu bunul simt ridicata cu sarg la intrarea in curtea socieatii de leasing la care (repet, ca poate nu s-a inteles) le virezi banii every fucking month.

Stiti ce se intampla daca ceri numele unui superior pentru a discuta cu el? Ti se spune, verbal si atat, ca superiorul a fost instiintat. Si, daca esti norocos (caz in care ar trebui sa te pui cu burta pe un bilet la loto, pentru ca e clar ziua ta), afli si numele superiorului.

Ei, uite ca i-am instiintat si eu pe baietii de pe site. Bai, care vreti leasing auto, incercati sa evitati zona Pipera. Mergeti la altii care pot sa iti dea cont, user si parola de unde sa-ti descarci si sa printezi imputernicirea in fix 13-14 secunde. De acasa.

Nu am mai fost de ceva vreme la munte cu masina, din cauze legate de legaturi prea mari cu Bucurestiul cauzate de proiectul Automarket. Am dat insa o raita sambata si duminica si am ajuns la concluzia ca avem niste conducatori care nu merita tara pe care-o au. De acum stiu ca Romania nu e urata pentru ca e locuita, ci pentru ca e condusa si construita de oamenii care o conduc.

Ideile, pe scurt.

Nu se poate sa faci 200 de kilometri in 5 ore si jumatate. Bai, NU SE POATE! Probabil ca nu va spun nimic nou cand amintesc de celebrele coloane formate pe DN1 prin Busteni-Azuga, eliminate prin Sinaia si regrupate la Comarnic. Ei bine, dragilor, de aceasta data am stat la o coada interminabila cauzata de un accident grav petrecut din cauza unor marlani in zona Sinaia.  Vreo 30 de kilometri de coada fara pauza.

Nu se poate ca un accident sa blocheze complet unul dintre cele mai importante drumuri de acces in Bucuresti. E un accident, fratilor, nu a cazut un meteorit pe sosea. Desi ceva-mi spune ca daca s-ar fi intamplat treaba cu meteoritul prin Franta, oamenii trageau doua sensuri in jurul gaurii in 30 de minute.

Am renuntat la a inainta precum continentele, in ritm de epoci glaciare, si am luat-o din Sinaia spre Targoviste. Nu stiui daca sa ma bucur pentru ca aici s-au invartit rotile sau sa-mi amintesc sarbatorile din calendar gandindu-ma la sirul de carii din asfalt care la un moment dat formau o sosea a lor, aparte, la vreo 5 centimetri sub patura de asfalt originala.

Nu se poate ca un oras normal sa arate asa cum arata orasele noastre. Dupa sirul de ninsori din iarna asta, asfaltul produs de baietii zambareti cu guse si burti asortate la cravata si camasa s-a transformat intr-un soi de nisip amestecat cu apa si ulterior uscat cu foehn-ul. Am numarat masini oprite sa-si schimbe roata pe pana pana cand am ajuns la concluzia ca am sanse sa intru in istorie atingand infinitul. La final, cireasa de pe tort si bomboana de pe coliva, am dat si eu mana cu o cunostinta a tuturor soferilor din acest weekend: cricul. Oricat de incet ai aborda gropile, oricat de indicat pentru proba de slalom ai fi, gropile aparute pe harta patriei ca bubele apoase pe timp de varicela ascund in apa maloasa si murdara surprize contondente.

Am murit si am inviat, apoi iar am murit cautand o spalatorie auto pe culoarul Rucar-Bran. E adevarat ca oamenii de pe acolo se ocupa mai degraba cu pensiuni si au o sosea care arata cum arata o ulita din Germania in 1700, dar cred ca e pont de afacere in zona.

Bucurestiul anului de gratie 2010 arata la fel ca America de Sud inainte sa fie colonizata. E mare, plin cu indieni si ai nevoie de spirite ca sa-l strabati teafar.

Am facut poze de exceptie cu Astra, Lancer Ralliart si C4 Picasso. Le veti vedea pe toate in scurt timp, la rubrica de teste.

Romania, 2010. Apa sfintita. De soferii care intra-n ea.

Romania, 2011. Drum national anul trecut, curiozitate stiintifica anul asta.

Observ ca din ce in ce mai multi utilizatori ai site-ului vad solutia LED-urilor atasata luminilor de zi, fazei scurte, fazei lungi, pozitiei sau semnalizatoarelor ca pe una de prost gust, fara logica estetica si cu un ridicat nivel de inutilitate tehnica. De obicei, in cadrul proiectului Fii Designer, in care utilizatorii nostri isi dau cu parerea despre designul unui model si incearca sa-l redeseneze, orice solutie LED aleasa de un user pentru blocurile optice ale unui model este contraatacata fara echivoc de un alt user, care sustine ca LED-urile sunt stampila manelistilor.

DE UNDE S-A PLECAT?

De la clasicele Dacii. Inainte de 1989, Daciile cumparate nu aveau optiunile pe care le poti alege pe oricare masina ti-o cumperi astazi. De fapt, masinile de pe atunci nu prea aveau niciun fel de optiune. Nici macar de culoare. Astfel ca, odata ce iti comandai o Dacie, te aflai in fata faptului implinit. Iar daca erai alergic la vopseaua albastra, naspa. Aia-ti cadea, cu aia defilai.

In aceste conditii, un vant de schimbare venit dinpre Occident, acolo unde lumea isi putea personaliza masinile inca de la acea vreme, a dus la abordarea problemei in mod individual, si din acelasi timp dinspre Rusia, acolo unde simtul estetic este lovit in plex de fiecare data cand englishrussia mai scoate in fata cate o nazdravanie. Asa au aparut, intr-o ordine absolut aleatorie, catelul cu cap mobil de pe bord, foliile, crucile, sfintii, icoanele, personajele Disney si Warner Brothers si, in general, toate animalele care puteau fi atasate de parbriz. Fiecare incerca sa isi faca masina pe gustul sau In intampinarea imaginatiei romanesti a venit inventarea ventuzei, cel mai bun prieten al miroticului timpuriu, elementul practic care permitea descatusarea estetica personala a fiecaruia.

APARITIA LED-urilor

Prin 1968, un singur LED alb costa 200 de dolari in State. In 1991, baghetele LED au ajuns sa fie obiect de masa. Imaginatia vreunui producator de jucarii din China a facut ca acesta sa vada potentialul unei afaceri cu LED-uri destinate personalizarii masinilor. LED-urile se vad, lumineaza, deci presonalizeaza mai acatarii decat un amarat de caine al carui cap se plimba bezmetic prin bord. LED-urile au fosta asezate peste tot. Pe bord, dedesubtul masinii, pe muchii, pe faruri, pe grila, pe sigla, pe roti. Nimic n-a scapat contemplatiei inspre absolutul individual. S-a inceput cu aceleasi Dacii vechi, insa s-a continuat cu mai toate icoanele second-handului, o inventie care a readus in prim-plan prietenia seculara dintre nemti si romani.

In conditiile in care aveai mari sanse sa te intalnesti pe strada cu un adept al noilor tehnologii iar vederea sa iti fie pe veci oripilata de imaginea crepusculara multicolora psihedelica a unei Dacii din ‘76 care semana cu o lada din metal acoperita cu licurici, gusturile noastre s-au schimbat. Astfel ca, in momentul in care din ce in ce mai multe masini de serie au inceput sa aiba pe luneta lumini de frana in forma de bagheta cu – ati ghicit – LED-uri, nimeni nu se mai mira. Tehnologia ajunsese la noi de ceva vreme. Nici nu se mai observa faptul ca stopurile asezate de obicei in varful lunetei erau puse acolo pentru caracteristicile de aprindere rapida a LED-urilor.

AUDI

R8, A6 Avant, A4, A5 si apoi toata gama. Designerii marcii germane au fost cei care au simtit potentialul tehnic si estetic al LED-urilor si au hotarat sa inoveze. LED-urile consuma putin, au o durata de viata lunga, sunt foarte vizibile indiferent de conditiile de mediu si, asa cum am spus anterior, se aprind foarte repede (cu 0.2 secunde mai rapid decat becurile normale). Era doar o chestiune de timp pana cand LED-urile utilizate pana atunci exclusiv pentru luminile de zi sa fie transformate in becuri pentru faza scurta, semnalizatoare si faza lunga. Si s-a intamplat.

Normal, multi dintre conationalii nosti au constatat ca ideea celor de la Audi face parte din acelasi cerc al bunei dispozitii personale lansat in anii ‘90 in zona curburii Carpatilor. Evident, nu e asa. Daca vreti, diferenta e ca intre Daciile alea cu LED-uri si Audi-urile cu LED-uri.