Meşter

Totul a început acum două zile, când am primit pe adresa de mail a redacţiei un comunicat în care eram anunţaţi că circuitul din jurul Casei Poporului va găzdui în 25 iulie 2011 o cursă. Evident, prima întrebare a fost “din ce competiţie?”, iar mesajul nu a fost în stare să ne lămurească: în unele locuri se vorbea de defuncta A1 GP (care a murit cu zile în 2008), în altele locuri din comunicat era vorba de Auto GP. Big fail încă din start. Iar veştile astea nu pot decât să ne facă să strâmbăm din nas. Până la urmă, am fost martorii atâtor ţepe, încât ne îndoim de bunele intenţii ale unora încă de la prima eroare de acest tip.

Am aflat apoi că această cursă A1 sau Auto GP va fi organizată de Nic Şerbu, despre care nu am auzit foarte multe până ieri.

La conferinţa de presă organizată cu ocazia acestui mare anunţ a fost prezent Daniel Popescu, specialistul nostru în Formula 1 şi WRC, care a scris o însemnare savuroasă ieri legată de ce s-a întâmplat acolo. Pe scurt, Nic Şerbu habar n-are ce competiţie organizează, nu ştie dacă există sau nu piloţi români, nu prea ştie bugetele necesare pentru o astfel de competiţie şi, mai mult, nu ştie (sau nu vrea să ştie) faptul că circuitul din jurul Palatului Parlamentului, care până în 2008 a organizat o etapă de FIA GT, nu este omologat de FIA decât pentru desenul realizat de celebrul Hermann Tilke, deci va avea nevoie de o nouă omologare. Deci da, circuitul în sine e omologat, dar pentru cu totul altceva. E ca şi cum ai spune că berea X e omologată de Ministerul Sănătăţii, deci poţi să speli rufe cu ea.

După ce Daniel a subliniat pe blogul său multe dintre ciudăţeniile apărute în peisaj după respectiva conferinţă de presă (inclusiv cea că România va avea – Atenţie! – trei circuite de Formula 1 în următorii ani), Nic Şerbu a ţinut să contraatace. Printr-un comentariu postat ca răspuns la însemnarea de pe blog.

Vă redau integral respectivul comentariu semnat – vă repet – de UN OFICIAL, un PRESUPUS ORGANIZATOR al unei etape dintr-o competiţie FIA. Nu schimb nimic din ortografie, punctuaţie şi topică. Pentru conformitate, comentariul poate fi găsit AICI.

• “Partial prietene ai dreptate.Conferinta nu a iesit asa cum mi-asi fi dorit eu,a iesit asa cum v-ati dorit voi cei care i-ati supt-o neamtului de doi bani si care s-a imbogatit in Romania,furandu-mi impreuna cu Videanu & Co proiectul.Nu ati avut noroc pentru ca totusi mai exista o farama de justitie in tara asta.Stiu ca ti-ar fi placut sa-i platesti unui cacat de neamt sau orice alta natie numai sa nu-i bagi cumva bani in buzunar unui roman,ca de, treaba cu capra.Cand tu dormeai si trageai din plin aghioase eu organizam conferinta de presa care normal trebuia sa aibe loc pe data de 3 oct.Enzo Coloni care nu poate fi utopic cacaciosule si ai reusit sa respiri in aproapierea lui(fii sigur ca pt ultima oara)avand inchiderea campionatului mondial m-a rugat vineri pe 18 sept.adica numai cu 4 zile inainte,conferinta sa aibe loc pe 22 sept.si mi-a recomandat sa schimb numele evenim.din Grand Prix in GP,pt a evita un conflict cu Bernie.A trebuit sa refac totul incepand cu grafica.Atat am putut sa facem intr-un timp atat de scurt intr-o tara in care se spune ,,stai linistit ca maine la ora X e gata” si gata sa fie poimaine la ora Y sau deloc,fiind nevoit sa o iei de la capat.Nu inseamna ca daca nu ne pricepem la poezii cum ti-ai dori tu,nu ne pricepem la curse.Curand noi vom organiza curse iar tu le vei privi prin gard si vei tine lectii de gramatica boschetarilor ,,intelectuali” ca tine.Nu-l credeti oameni buni ca e unul din slugoii neamtului care-i cumpara la pret mic.Au fost atatea lucruri bine facute de care nu pomeneste nimic.Au fost si mici greseli care m-au mahnit foarte tare dar numai cine nu munceste nu greseste.Am vazut greseli la case mult mai mari.Priviti fata hidoasa a acestui individ si judecati singuri. Paginile pe care le-a postat sunt modificate, intentionat amesteca borcanele,minte cu nerusinare si am sa-l dau in judecata ca sa-i iasa smecheria pe nas.Ma pis pe blogul tau.”

Superb.

LATER EDIT: Pentru că Nic Şerbu a postat astăzi vreo 10 comentarii care nu pot fi reproduse pe site, am un mesaj pentru dânsul: Nea Nic Şerbu, nu vă mai obosiţi să găsiţi cuvinte şi expresii care nu pot fi publicate vreodată undeva, nu vor apărea niciodată între comentarii. Apropo, după semnele de punctuaţie se pune spaţiu. Pierdeţi timp preţios din cel pe care ar trebui să-l folosiţi la construirea unui circuit de Formula 1. Baftă şi ne vedem în Eau Rouge.

Ultima aberaţie în materie de taxe, impozite şi altele asemenea legate de lumea maşinilor din România vine din partea Guvernului, care a decis ca posesorii maşinilor de peste 1600 centimetri cubi (1.6 litri) să nu mai poată să fie înscrişi pe lista celor care pot primi ajutoare de încălzire în această iarnă.

În teorie, logica e normală: cei care au bani nu trebuie să ceară ajutoare. În practică, însă, murim cu zile analizând puţin hotărârea idioată a Guvernului.

Nu ştiu care a fost criteriul pentru care Guvernul s-a oprit tocmai la 1.6 litri. Ca idee, motoarele pe benzin[ de 1.6 litri au devenit aproape inexistente pe piaţă în ultimii ani, ele fiind înlocuite in corpore cu versiuni turbo ale unităţilor de 1.4 litri. Excepţii sunt puţine şi vin din partea diesel. De exemplu, nu pot cere ajutoare la încălzire cei care şi-au luat ieri:

• Skoda Octavia Tour (1.9 TDI M5 101 CP – preţ de listă 13.262 euro)
• Seat Ibiza (1.9 TDI 105 CP – preţ de listă 14.395 euro)

De cealaltă parte, poţi să apelezi în continuare la ajutoarele de încălzire şi să ai în garaj modele precum:

• VW Passat Variant BlueMotion (1.4 TSI 122 CP – preţ de listă 30.462 de euro)
• Audi A3 Sportback (1.4 TFSI STronic 135 CP – preţ de listă 28.955 de euro)
• VW Eos (1.4 TSI 160 CP – preţ de listă 27.496 de euro)
• VW Tiguan (1.4 TSI 4Motion 150 CP – preţ de listă 27.105 euro)
• VW Scirocco (1.4 TSI DSG7 160 CP – preţ de listă 25.193 euro)

E bine în România. Noroc că Dacia Logan 1.6 are cu puţin 1600 sub centimetri cubi. Altfel erai considerat bogat, bogatule!

LATER EDIT: Legea a primit câteva elemente adiţionale care le interzice românilor să ceară ajutor suplimentar de încălzire. Printre acestea se numără unele absolut senzaţionale.

• Dacă ai depozite de peste 3000 RON la bancă. Ştiu mulţi (şi probabil sunt mult mai mulţi) bătrâni care au strîns banii ăştia de-a lungul anilor, iar pensia lor e foarte mică.
• Dacă ai terenuri mai mari de 1000 mp. Deci adio ajutoare pentru bătrânii de la ţară, care de obicei deţin terenuri agricole.
• Dacă deţii animale precum porci sau vaci. Dacă ţi-e frig, îi dai foc porcului.
• Lista nu e închisă, propunerile se strâng. Good work.

Aflu astăzi cu surprindere că, într-un top pe care presa ni-l prezintă ca fiind cel al “Celor mai tari branduri româneşti”, Borsec se află în faţa Dacia, la o diferenţă apreciabilă. De ce vorbesc de surprindere? Am două argumente solide.

1. Încercaţi să tastaţi în bara de adrese Borsec şi apoi domeniul oricărei ţări din lume. Implicit cel al României. veţi avea surpriza de a vedea că “cel mai tare brand românesc” nu are nici măcar domeniu propriu de internet în ţara lui. Apoi, încercaţi Dacia şi apoi domeniul multor ţări din Europa. Knowledge.

2. Pentru ca un brand să-şi asume prima poziţie într-un astfel de top, ar trebui ca acesta să fie cunoscut şi apreciat mai ales în afară. Eu, unul, nu am văzut apă minerală Borsec undeva în afara ţării. (Unii spun că Borsec se găseşte în Ungaria, în Israel şi în SUA). Altele din afară în România da, dar invers nu prea.

Probabil e vorba de un sondaj realizat în România, între românii care înjură Dacia, dar au o bucată în faţa curţii. Atunci îmi explic. Dar Borsec? La naiba, un brand se construieşte prin prezenţă, comunicare şi promovare, nu prin faptul că unii băieţi au rămas marcaţi de perioadele anterioare de tristă amintire.  Sau prin faptul că apa minerală trebuie să se vândă şi toamna, chit că afară s-a răcorit.

LATER EDIT: Am pus mâna pe datele de referinţă ale studiului. Avem aşa:

1. Studiu calitativ (20 de interviuri cu persoane între 18 şi 45 ed ani, femei şi bărbaţi, studii şi venituri cel puţin de nivel mediu)
2. Studiu cantitativ (1314 interviuri telefonice). S-au notat notorietatea, frecvenţa de consum, imaginea percepută a mărcii în interiorul categoriei sale de referinţă, performanţa mărcii determinată de intensitatea preferinţei şi implicarea emoţională.

Având în vedere că, la capitolul băuturi alcoolice, a câştigat detaşat Timişoreana, probabil că sondajul a fost făcut cu precădere în Timişoara şi Borsec. Aşa se explică.

Oricine ar fi la putere, oricine ar fi în opoziţie, orice decizii idioate sau ultrainteligente vor lua cei care ne conduc sau se fac că ne conduc, oricâte impozite şi taxe am fi nevoiţi sau nu să plătim, oricât de lungi ar fi cozile, un lucru ne va rămâne în mod sigur constant: simţul umorului. Inteligent sau nu, umorul românesc va bate orice. Probabil prin asta ne vom salva, de altfel.

foto1 via Twitter
foto2 via Subiectiv

Cică Ministerul Sănătăţii vrea să dea o directivă prin care, printre alţii, dependenţii de alcool sau persoanele cu insuficienţă renală SĂ POATĂ să-şi ia permis în România în anumite condiţii.

Partea tare e că, deşi pentru UE pare că aceasta decizie e una care lărgeşte grupul potenţialilor şoferi, pentru România e invers: acest grup se restrânge. Pentru că eu unul n-am auzit până astăzi ca unui individ să-i fie refuzat dreptul la permis pentru că ar fi dependent de alcool. Pentru că nu ştiu să existe vreun organism care să împartă populaţia României în dependenţi de alcool sau nu. Sau pentru că l-ar durea rinichii într-atât încât a primit măcar o dată tratament pentru asta, treabă care se întâmplă în foarte multe cazuri la femei, de exemplu. Iar autorităţile vor analiza de două ori de acum candidaţii, pentru că tocmai şi-au dat seama că le scăpa ceva.

Dacă e să fie libertate pentru toţi, hai să limităm nişte categorii de potenţiali şoferi. Cam aşa s-ar traduce ce se întâmplă prin zonă.

Sau, mai simplu: Domnu’ Minister al Sănătăţii, sunteţi Minister în ţara-n care OK-ul doctorilor pe dosarul de candidat la permis se dă în multe cazuri fără niciun examen. Mă bucur că aflaţi de aici asta, domnu’ instituţie.

Nu-i aşa că trăim într-o ţară de senzaţie?

Colegii de la revista Kamikaze au publicat în numărul pe care îl găsiţi pe tarabe începând de ieri un material extrem de interesant legat de pasiunea lui Peter Imre pentru maşini. Ştiu, de obicei nu vorbim despre subiecte de acest tip, dar e păcat să rataţi un interviu în care veţi afla multe. Implicit cum sună şi se simte un Ferrari 458 Italia din interior. Povestea e spusă de Alex Vărzaru.

Vă citez câteva pasaje.

• Ce are în colecţie: un SL din 1968, celebrul SL “Sue Ellen”, care se decapotează; un Fiat 500 din ’54, găsit într-un garaj din Italia, şi un Fiat 500 nou. „În 2000, tocmai apăruse noul SL 500, decapotabil, cea mai frumoasă maşină construită vreodată. Am obţinut-o cu şase luni înainte de a apărea pe piaţă”

• „Mă duc o dată pe an, trei-patru zile, să conduc maşini pe gheaţă, în Laponia, aproape de Cercul Polar. Există nişte campusuri de condus pe gheaţă, la -30 de grade Celsius, la Kittilä, în Finlanda, şi Arjeplog, în Suedia. Acolo poţi să conduci de la SLK la SL, SLR, A4. Gheaţa e ca sticla, pe picioare nu poţi să stai, iar maşinile au cauciucuri speciale, cu cuie. Nevastă-mea nu a vrut să meargă, iniţial, apoi a venit într-un an cu mine şi a rămas fascinată. Sunt refăcute în gheaţă circuitele de la Nürburgring şi Hockenheim.“

• În ’85, o problemă de sănătate l-a adus la oncologie în Ungaria. Ca să-şi permită tratamentul, s-a angajat ajutor de şofer la Hertz, o firmă de închirieri auto. „Am avut posibilitatea să mut prin garaj şi să duc la spălătorie toate maşinile interesante ale vremii: Mazda 626, BMW 316, BMW 529, Peugeot J5.

Povestea e mişto şi merită citită. Un mic preview este şi AICI.

Ştiu că nu suntem în campanie electorală şi vă urez să treceţi exclusiv prin perioade de linişte politică de acum încolo. Nu mă pot abţine însă să vă arăt motivul pentru care nu avem mai multe fabrici Ford în România. Sau, mă rog, în Oltenia.

Guţă Mircea Marinel nu a fost ales primar în Calafat. Dacă ar fi fost, fabricile Ford ar “fii” fost aduse la Calafat, Ciuperceni şi Golenţi, cele trei megalopolisuri despre care vorbesc în planurile de expansiune toţi marii producători auto ai lumii. Nu putem trece cu vederea nici abordarea critică la adresa puterii anterioare, care n-a fost în stare să creeze “străzi ca autostrăzile din lume”.

Apropo, omul chiar a candidat la primăria oraşului Calafat. Asta ca să evităm orice discuţie legată de veridicitatea mesajului. Veridic este, iar actual va fi în ţara asta pentru totdeauna.

via | Gigel.org

Spre deosebire de alte zone ale ţării, Bucureştiul are propriile reguli de circulaţie şi mai ales de conduită a şoferilor. Iar una dintre ele este legată de utilizarea butonului de avarie în momente care nu au nicio legătură cu utilizarea sa normală, rezultată şi din denumirea însăşi.

1. De exemplu, unii şoferi de Bucureşti consideră că sunt opriţi extrem de legal dacă au avariile pornite, indiferent dacă ei staţionează în mijlocul unui sens giratoriu, pe autostradă sau oriunde altundeva. Chiar şi răspunsul la întrebarea “De ce ai oprit aici?” este întâmpinat cu un foarte senin “Dar am pus pe avarii”, mutare care în mintea omului este echivalentul absolvirii complete de vină. E ca şi cum, dacă te-ai costuma în hoţ şi ţi-ai trage cagulă pe faţă, ar fi absolut legal să jefuieşti o bancă.

2. Avariile iau locul semnalizării. În momentul în care şoferul de Bucureşti opreşte pe marginea şoselei, clasicul şi legalul semnal de dreapta este înlocuit de un mult mai comprehensibil semnal de avarie. Teoretic, după manual, acest lucru înseamnă că maşina omului s-a stricat în mers, chiar înainte de a opri. Le urez să li se îndeplinească dorinţele. Oricum, reprezentanţii acestui tip de comportament bizar bazat pe semnale luminoase se agită măcar să anunţe că opresc. Sunt mulţi alţii care opresc pur şi simplu, după care se uită la tine peste umăr cu privirea aceea mirată de melc lovit de tren, neînţelegând care-i problema.

3. Avariile iau şi locul clasicului “Mulţumesc”. În teorie, acest lucru nu ar fi o problemă, fiind un gest civilizat promovat implicit de o reclamă Petrom, parcă. Şi totuşi, există şi reversul medaliei. Dacă nu pui avariile după ce ai fost lăsat să intri într-o coloană care s-ar fi terminat altfel a doua zi, eşti privit cu ură, pentru că n-ai maniere. În Elveţia, când i-am “mulţumit” unei femei că mi-a lăsat spaţiu să intru în coloană, aceasta a crezut că am păţit ceva la maşină şi a coborât să mă întrebe dacă sunt ok. Pentru că acolo se subînţelege faptul că îi mulţumeşti şi îl respecţi pe cel care ţi-a dat ocazia de a nu fi doar unul dintre cei care aşteaptă. La noi, însă, lumea are nevoie de DOVADA faptului că eşti dator. Dacă nu dovedeşti, eşti un scârţar. Şi meriţi, eventual, un şut în fund. Iar acel şofer care te-a lăsat nu va mai lăsa pe nimeni să intre pentru vreo două săptămâni. Omul pedepseşte specia.

4. Avariile înseamnă “vin imediat”. Acest punct este, de altfel, strâns legat de primul, diferenţa fiind faptul că în acest caz nu e nimeni în maşină. Din nou, faptul că ai blocat trei maşini te absolvă de vină dacă ai avariile. Nu contează că ce credeai tu că va dura 5 minute a durat 30. Nu ai avut destul bun simţ pentru a-ţi muta maşina între timp. Lasă-i pe idioţi să aştepte, că avariile ţin loc de “vin, scuze, merci, la revedere”. Şi de “sunt un idiot”, evident.

Primul lucru pe care mi l-am cumpărat prin internet a fost un echipament complet de tenis. Mi l-am luat din State la ceva vreme după ce începusem munca pe Automarket. Bine, ăsta a fost un produs palpabil, pentru că anterior îmi achiziţionasem bilete de avion plătind cu cardul. Ţin minte şi acum că eram întrebat de prieteni dacă sunt sigur că lucrurile pentru care am plătit vor ajunge. “Ai dat banii aşa, fără o garanţie, fără nimic?” eram întrebat de câteva ori pe zi. Sau “Ţi-ai luat adidaşi din SUA? Dacă nu-ţi sunt buni?”. Era o curiozitate faptul că internetul poate fi utilizat şi la altceva decât la chat şi e-mail. Şi la scos jocuri din reţele.

Între timp, lucrurile s-au schimbat atât de mult, încât întrebările de acest tip au dispărut aproape complet, iar echipamentul de tenis cumpărat atunci a fost înlocuit de multe altele cumpărate la fel. Un număr de card şi un cod de securitate fac minuni uneori.

Următorul pas: cumpărarea maşinii pe internet. Astăzi am primit vestea că Ford va vinde maşini direct pe net în Marea Britanie şi m-am declarat instantaneu fanul necondiţionat al acestui tip de comerţ electronic. Adică stau în faţa monitorului, negociez pe site cu vânzătorul, plătesc dacă îmi convine şi merg a doua zi să-mi ridic maşina de la unul dintre centrele speciale? Da. Adică nu mai trebuie să alerg prin showroom, să-mi aştept rândul, să mă bat în idei cu un vânzător care o ţine pe-a lui indiferent de ce vreau eu? Da.

Foarte tare.

Evident, acest tip de achiziţie se referă mai ales la cei care au banii cash deja pregătiţi. Mai greu cu leasingul. Evident, vorbesc eu, care le conduc pe toate în testele de presă înaintea tuturor clienţilor, deci ştiu cu ce se mănâncă fiecare model. Însă da, eu aş cumpăra o maşină direct de pe internet. Voi sunteţi pregătiţi de mutarea asta?

Stau undeva la etajul al nouălea al unui bloc din Bucureşti şi admir în seara de miercuri o frumoasă şi răcoroasă furtună care transformă copacii în arcuri şi unele acoperişuri în OZN-uri. În tot acest peisaj zgomotos, aud miliarde de alarme ale maşinilor de jos.

Am o întrebare simplă. Probabil că unora li se va părea idioată, dar îmi asum responsabilitatea. Ce rol are alarma la o maşină? În afară de a crea un zgomot care trezeşte blocurile din jur, evident. Cineva are impresia că un hoţ nu se apropie, nu poate furgăsi ceva din maşină sau chiar maşina cu totul dacă aceasta ţipă? Am mers mult pe afară şi zău dacă am găsit acest obicei idiot la băieţii unde chiar se fură maşini. Or fi ăia mai proşti decât noi.

E un alt exemplu al faptului că ne credem eficienţi atunci când n-avem nicio legătură cu subiectul eficienţă.