Revoluţia lui Musk

Recunosc, sunt un mare fan al lui Elon Musk. Amestecul de geniu, încăpăţânare, verticalitate, aroganţă şi implicare este ameţitor. Antreprenorul de 42 de ani născut în Africa de Sud, dar cu cetăţenie americană, este una dintre minţile frumoase ale vremurilor noastre. Iar modul în care a reuşit să construiască nume care ating industria transporturilor este pur şi simplu fascinant.

feature-80-Musk-1-pan_5343

Prima dată a fost Zip2, un serviciu editorial cumpărat pe bani grei de Compaq. Apoi a fost PayPal, un serviciu de plăţi online care a transformat X.com, noua sa companie, într-un nume respectat şi cumpărat ulterior de eBay cu 1.5 miliarde de dolari. Apoi a fost SpaceX, o companie al cărei scop este explorarea spaţiului şi care îşi doreşte să ducă oameni pe Marte în următorii 10-20 de ani. Musk este întruchiparea visurilor oricărui copil. Un om îndeajuns de norocos şi ameţitor de insistent pe ideile sale, un personaj care construieşte pur şi simplu ceea ce noi, ceilalţi, visăm.

Apoi a fost Tesla Motors. O companie care construieşte maşini electrice şi care a început greu, ca oricare alt nume din domeniu. Mult timp am făcut o paralelă în timp real între cea făcea Tesla şi ce făcea Th!nk, o companie norvegiană care încerca să producă maşini la fel de electrice. După începutul plin de probleme al lui Tesla Roadster, un model construit pe baza lui Lotus Elise, Musk a făcut rost de bani sub formă de împrumut de la statul american pentru a-şi finanţa în continuare compania când aceasta era să crape, dar şi-a plătit datoria cu nouă ani înainte de termenul iniţial. Între timp, Tesla Motors a inventat Model S, unul dintre cele mai apreciate modele auto ale acestei epoci (o prezentare completă e pe site-ul oficial al companiei), şi va scoate pe piaţă în 2014 Model X, un SUV care va duce mai departe povestea americanilor. Totul este, repet, electric. Într-o perioadă în care marile nume se chinuie să inventeze concepte hibride sau electrice îndeajuns de limitate încât să pară eforturi fantastice, Tesla aduce Model S şi spune că autonomia este de minim 350 de kilometri (în funcţie de bateriile comandate, aceasta creşte până la 500 de kilometri). În plus, Model S devine un model atât de reuşit, încât Consumer Reports, “CTC”-ul produselor americane de orice fel, spune că modelul Tesla este cea mai bună maşină testată vreodată de organizaţia de peste Ocean.

dsc_5609_960x640_0

Tesla Motors este un ghimpe în coasta companiilor auto la ora asta. Nu credeam să asist la naşterea din nimic a unui nume care să se ia de guler la propriu cu GM, Ford şi celelalte mari branduri din zona auto americană. Şi să câştige. Pentru că Model S nu e doar o maşină fantastică, ci a devenit cea mai vândută maşină electrică din State în primul sfert al anului 2013 la fix un an de la lansarea oficială pe această piaţă. 4900 de exemplare. Mai mult decât full-electricul şi multi-premiatul Nissan Leaf sau decât la fel de premiatul hibrid cu configuraţie în serie Chevrolet Volt.

Peste toate vine însă ideea anunţată ieri. Hyperloop. Un soi de tren care reuşeşte să atingă viteze vecine cu cea a sunetului (undeva la maxim 1220 de kilometri pe oră). Funcţionează pe baza fluxurilor electromagnetice, ia energia de la soare şi depăşeşte pe distanţe de până la 1500 de kilometri un avion de pasageri. Hyperloop este o alternativă la transportul în comun care vine într-un moment în care toate ideile se înfundaseră. 30 de minute pe 650 de kilometri? Wow.

tunel-vagon

Elon Musk continuă munca lui Steve Jobs şi inovează, inovează, inovează. Tesla Model S este un soi de iPod într-o lume a CD Player-elor, iar Hyperloop este iPhone-ul telefoanelor pline de butoane şi taste. Şi avem nevoie ca de aer de o minte care să ordoneze puţin o lume care din 2007 încoace a luat-o razna şi, cu câteva excepţii, nu mai gândeşte logic. Musk este omul care trebuie urmărit în următorii ani. Presimt că revoluţia Musk va fi mai vizibilă, mai utilă şi mai “reală” în sens palpabil decât revoluţia lui Jobs.

Când presa taie amenzi

Povestea începe simplu: John Broder, un jurnalist care scrie în reputata publicaţie New York Times, a realizat un review deloc măgulitor la adresa lui Tesla Model S, cea mai nouă apariţie din gama constructorului de modele full-electrice Tesla. Pe scurt, articolul explică cum autonomia modelului american nu se apropie deloc de ceea ce Tesla anunţă în cartea tehnică, mai ales atunci când maşina este supusă rulării la temperaturi scăzute, cunoscute ca fiind nefavorabile bateriilor unei astfel de maşini.

Articolul jurnalistului american – unul plin de detalii legate de cele două puncte de încărcare de pe drum şi despre timpii de încărcare a maşinii – a stârnit însă un val pe care probabil că nimeni nu-l aştepta.

Reacţia lui Elon Musk – miliardarul care deţine printre altele şi compania Tesla – nu a întârziat să apară. Şi ce reacţie! Pus în gardă de un episod Top Gear în care realizatorii show-ului au sugerat că maşina ar fi rămas fără baterie, deşi acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, Tesla şi-a dotat toate maşinile de test cu o armată de aparate de măsurare, telemetria şi poziţia GPS a maşinii fiind uşor de analizat ulterior testului. Iar datele pe care maşina le-a scos din aparate contraziceau flagrant ceea ce jurnalistul american povestea în review-ul său. A rezultat o însemnare pe blogul pe care Elon Musk îl ţine pe site-ul oficial al celor de la Tesla în care articolul era considerat “fake” şi în care jurnalistul era înfierat.

Pe bună dreptate. Printre altele, jurnalistul spunea că a închis la un moment dat climatizarea pentru a favoriza autonomia, iar datele arată că acesta a crescut temperatura pe care sistemul de climatizare o împingea în habitaclu.

Unul dintre editorii şefi ai New York Times a reacţionat şi i-a luat apărarea jurnalistului, chiar dacă a recunoscut că povestea expusă are câteva scurtcircuite. Element care a pus într-o lumină deloc favorabilă publicaţia. Şi totuşi, lucrurile au mers mai departe, iar povestea părea că s-a stins.

Luni, într-un interviu acordat celor de la Bloomberg, Elon Musk a atacat însă din nou New York Times. Agresiv. “Daunele pe care New York Times ni le-a cauzat după acel articol se ridică la 100 de milioane de dolari”, a spus Musk. Chiar dacă Tesla nu are de gând să dea în judecată publicaţia americană, Musk susţine că articolul nefavorabil a făcut ca “peste o sută de clienţi să anuleze precomenzile pentru Model S”. Unde e diferenţa de până la 100 de milioane de dolari? La bursă. Între data redactării articolului respectiv şi până astăzi, acţiunile Tesla au scăzut cu circa 12% (de la 39.24 $ la 34.98 $), iar Elon Musk pune acest lucru pe seama aceluiaşi articol.

Nu suntem aici pentru a împărţi dreptatea. Ce trebuie însă subliniat – poate în loc de concluzie – sunt două lucruri. În primul rând, un jurnalist care nu-şi face temele corect are şanse mari să rămână cu pete enorme pe CV. Atunci când nu se aşteaptă. În al doilea rând (şi pe de altă parte), chiar dacă prohodul presei este cântat deja prin cimitire din toată lumea, dacă doar câteva rânduri pot să facă o companie să piardă 100 de milioane de dolari înseamnă că vorbim de putere adevărată. Tot secretul stă în capacitatea tuturor de a îndrepta acea putere înspre zona efecte pozitive pentru toată lumea.