Lecţia de management

În istoria Formulei 1 au existat câteva echipe care au avut rezultate meteorice: au obţinut în mod surprinzător titluri mondiale, pentru ca în decursul a numai câţiva ani să redevină simple echipe în pluton. Şi asta în cazul în care nu s-au desfiinţat. Exemple avem destule: BRM (1962), Vanwall (1958) sau Cooper (1959, 1960).

Întrucât abia a obţinut primul său titlu mondial al constructorilor, Red Bull Racing este predispusă de asemenea la un astfel de risc. Poate că acesta este şi motivul pentru care austriecii îşi asigură viitorul pe termen lung prin noile contracte pe care le-au semnat recent: Sebastian Vettel, Adrian Newey şi alţi aproximativ 50 de angajaţi de top şi-au prelungit contractele până la sfârşitul sezonului 2014, asigurând astfel o continuitate esenţială pentru succesul afacerii.

Cu siguranţă, Dietrich Mateschitz ştie ce face şi ştie că are nevoie de o echipă unită şi competentă. În numai şase ani de Formula 1, a realizat că nu contează numai numele pilotului şi al directorului tehnic, ci numele unor oameni care formează un grup puternic. Pentru că, să fim serioşi, monopostul RB7 este desenat şi construit de mulţi ingineri care rămân în anonimat.

Un alt mod în care îţi poţi da seama despre ambiţiile pe care le are Red Bull este una dintre declaraţiile acordate de şeful Christian Horner cu ocazia oficializării noului contract al lui Vettel: “Alonso şi Hamilton sunt amândoi sub contract pe termen lung”. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, că Red Bull Racing gândeşte în stil mare şi analizează toate oportunităţile pe care le are în privinţa liniei de piloţi. Chiar dacă potenţialii piloţi concurează pentru Ferrari şi McLaren, cele mai titrate echipe din istoria Formulei 1.

Acum şase ani, când a cumpărat echipa Jaguar de la Ford, Mateschitz a fost privit ca o curiozitate a Formulei 1. O echipă patronată de boss-ul unei băuturi energizante părea mai degrabă o glumă într-o lume dominată de constructori precum Ferrari, McLaren, Renault sau Toyota, iar primii ani au fost dificili. Iată însă că prin muncă, pasiune, cu oamenii potriviţi şi, evident, cu mulţi, mulţi bani Red Bull Racing a devenit cea mai bună echipă din Formula 1. Depinde doar de ei să rămână în top, însă la modul în care gestionează echipa cred că Ferrari & Co. nu au parte de nopţi prea liniştite.

12 echipe, niciun lider

Conflictul care mocneşte în această perioadă în sânul Formula One Team Association (FOTA) riscă să afecteze planurile echipelor pentru a câştiga o putere mai mare asupra competiţiei.

Discuţiile aparent interminabile pe tema reducerii costurilor au avut deja un prim efect negativ: Hispania Racing a părăsit organizaţia. Chiar dacă vorbim despre cea mai slabă echipa a sezonului trecut, această decizie poate avea efecte în lanţ în perioada următoare.

Cel puţin la fel de grav este că opiniile celor de la Red Bull Racing contrastează puternic cu cele ale marilor echipe. Mai exact, cu echipele constructorilor Ferrari şi Mercedes, care au bineînţeles anumite interese pentru a putea profita de acest statut.

Dacă nu sunt rezolvate în scurt timp, aceste conflicte pot genera o situaţie mult mai neplăcută în viitorul apropiat. Asta pentru că cele trei forţe din Formula 1, şi anume echipele, FIA şi Bernie Ecclestone trebuie să semneze până la finalul anului noul Acord Concorde care va intra în vigoare în 2013.

Principala cerinţă a echipelor este să primească 75% din drepturile TV, comparativ cu procentul actual de 50%. Pentru a reuşi acest lucru, echipele trebuie să formeze o singură voce, iar până acum acest lucru a fost dificil, în ciuda existenţei FOTA, tocmai din cauza unor conflicte interne mai mici sau mai mari.

De fapt, exact pe aceste conflicte interne mizează Ecclestone şi, într-o măsură ceva mai mică, FIA. Atât timp cât echipele sunt dezbinate, Bernie va continua să facă jocurile în Formula 1 fără mari emoţii, iar ameninţările sporadice ale celor de la Ferrari privind realizarea unei competiţii separate sunt, aşa cum bine spune Ecclestone, “nonsense”.

Devine tot mai clar că, pentru a-şi impune punctul de vedere, FOTA are nevoie de un lider de talia lui Ecclestone. Din păcate, acest lider nu există: Martin Whitmarsh este un tip cu mult bun-simţ, însă prea moale pentru un astfel de război, Stefano Domenicali nu se descurca prea bine nici măcar în propria ogradă, Christian Horner este ambiţios, dar lipsit de experienţă, Ross Brawn nici nu vrea să mai audă de politică, Eric Boullier a “aterizat” în Formula 1 de mai puţin de doi ani. Ceilalţi şefi de echipă sunt prea mici pentru un război atât de mare, în timp ce titani precum Ross Ron Dennis sau Jean Todt au plecat pe alte drumuri.

Practic, ne place sau nu, Formula 1 rămâne in continuare la mâna lui Ecclestone.